Despre invidie: Să fugim, fraţilor, de invidie, de cursa cea drăcească, ca nu cumva legându-ne de răutatea păcatului să cădem în osânda cea amară. Pentru că Domnul se împotriveşte celor mândri, iar celor smeriţi le dă har.

sf vasile cel mare

Omule, ușurează greutatea celor prezente cu nădejdea celor viitoare

Deci, unde este invidie şi ceartă, acolo nu este cercetarea darului lui Dumnezeu, ci numai lucruri de defăimare şi diavoleşti gânduri. Apoi, ce este mai ticălos decât invidia? Invidiază leneşul agonisirile celui bogat, dar el nu se osteneşte, că din osteneală vine agonisirea. Invidiază păcătosul curăţia celui drept, dar nu voieşte să se tragă pe sine-însuşi de la păcat. Invidiază desfrânatul întreaga-înţelepciune a celui curat, dar nu voieşte să se asemene cu viaţa lui.

Citeşte şi:  Pr. Iustin Pârvu: Limitele libertăţii

Drept aceea, nu păşiţi cu mândrie şi lăsaţi invidia. Pentru că invidia este întristarea inimii şi stricăciunea sufletului, stricarea dragostei, vrajbă faţă de toţi, împiedicarea faptei bune, arvuna osândei şi moştenirea gheenei. Deci, acestea auzind, fraţilor, să nu ţinem invidie ci să petrecem în dragoste.

Despre mândrie: Voieşti, oare, să te făleşti cu toată bogăţia bunurilor tale, sau cu cetatea în care te afli să te măreşti, sau cu frumuseţea ta trupească să te îngâmfezi, ori cu cinstea pe care o primeşti de la toţi?

Ci ia aminte la tine, că pământ eşti şi în pământ vei merge. Că viaţa ta ca iarba se vestejeşte şi ca o floare care cade. Caută la cei mai dinainte care au fost îmbrăcaţi cu slavă. Unde sunt cei care au ţinut dregătoriile cele mari, cei care au stăpânit cetăţi? Unde sunt împăraţii cei mari? Au nu sunt toţi ţărână, au nu sunt toţi praf? Au nu a mai rămas pomenirea lor în cele câteva oase? Pleacă-te şi priveşte în mormânt: putea-vei, oare, să alegi care este sluga şi care este stăpânul? Nu te opri la cele trecătoare.

Citeşte şi:  Sfântul Moise de la Optina: Ceea ce vom semăna în această viață, aceea vom secera în cea viitoare

Drept aceea, aducându-ţi aminte de firea ta, să nu te înalţi niciodată, că tot trupul omenesc este putrejune şi slava lor ca o floare ce trece. Că iată, ca o haină se învecheşte trupul şi ca de nişte molii se mănâncă. Ci, ia seama că sufletul şi trupul sunt ca un frate cu o soră. Să nu vieţuiască, deci, sufletul tău fără grijă de trup, nici trupul tău fără suflet. Socoteşte că se cuvine a împărţi averile pe jumătate, pe cât trupului, pe atât şi sufletului. Iar păcatul omenesc este asemenea cu o haină nespălată, că aşa este şi păcatul negru . Şi dacă nu te cureţi de el, apoi tot mai mult se înnegreşte. Să ne pocăim, deci, ca să luăm de la Dumnezeu iertare.