„Luați seama să nu vă fure mințile cineva cu filosofia și cu deșarta înșelăciune din predania (învățătura) omenească, după înțelesurile cele slabe ale lumii, și nu după Hristos.” ~ Sfântul Apostol Pavel – (Coloseni 2,8)

Din învățăturile Sfinților Părinți: BISERICA ÎN VREMURILE DE PE URMĂ

„Lumea și diavolul împing Biserica spre încercări atât de înfricoșătoare, încât s-ar putea să vină ziua în care TOȚI EPISCOPII DE PE PĂMÂNT să intre în părtășie cu ereticii. Ce vor face atunci credincioșii? Ce vor face acei puțini la număr care vor avea dârzenia de a nu urma mulțimilor (maselor), de a nu-și urma rudele, semenii și concetățenii?

Atunci toți credincioșii vor trebui să înțeleagă faptul că Biserica nu este acolo unde pare a fi. Liturghiile vor continua să fie slujite, iar bisericile vor fi pline de oameni, însă Biserica nu va avea nici o legătură cu acele biserici ori cu acei preoți sau credincioși. BISERICA ESTE ACOLO UNDE ESTE ADEVĂRUL. Credincioșii sunt aceia care continuă tradiția neîntreruptă a Ortodoxiei, acea lucrare a Duhului Sfânt. Preoții adevărați sunt aceia care gândesc, trăiesc și propovăduiesc așa cum au făcut-o Părinții și Sfinții Bisericii sau cel puțin nu-i tăgăduiesc în învățătura lor. Acolo unde această unitate de gândire și de viață nu există, este o amăgire să vorbim despre Biserică, chiar dacă toate semnele exterioare ar mărturisi aceasta.” ~ Apostazia și Antihristul p 189. Editura Sophia 2014.

„Și aceasta să știi, că în zilele din urmă vor veni vremuri grele; Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginți, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără cucernicie,
Lipsiți de dragoste, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, cruzi, neiubitori de bine, Trădători, necuviincioși, îngâmfați, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu, AVÂND ÎNFĂȚIȘAREA ADEVĂRATEI CREDINȚE, DAR TĂGĂDUIND PUTEREA EI. Depărtează-te și de aceștia.” ~ Sfântul Apostol Pavel – (2Timotei 3,1-5)

„Într-adevăr, trăim niște vremuri groaznice, niște vremuri cum nu au mai fost niciodată în istoria creștinătății, în istoria omenirii. Un timp al nestatorniciei aproape depline. Și în măsura în care dorim să rămânem credincioși Ortodoxiei adevărate, multe îndatoriri ne stau pe umeri. Trebuie, după cum ne povățuiește Sfântul Ignatie Briancianinov, să evităm și să ne păzim de apostazia care crește atât de grabnic în lume. Trebuie să ne apărăm de duhul stricăcios al acestor vremuri, pentru a-i evita înrâurirea. Iar pentru aceasta, trebuie mai întâi să înțelegem și să nu uităm niciodată, că în prezent, nu tot ceea ce poartă preasfântul și preascumpul nume de Ortodoxie, este cu adevărat Ortodoxie; există acum și pseudo-Ortodoxie, de care trebuie să ne temem și de care trebuie să fugim ca de foc, că adevărata Ortodoxie este doar aceea care nu acceptă și nu îngăduie în nimic, nici în învățătură, nici în obiceiurile bisericești, nici un fel de înnoire împotrivitoare Cuvântului lui Dumnezeu și hotărârilor Bisericii Sobornicești.” ~ Apostazia și Antihristul p 131-132. Editura Sophia 2014.

„Pentru Arhiepiscopul Averchie, mișcarea ecumenică modernă (adică ecumenismul), vădea altceva: o necredință în Adevărul absolut, larg răspândită. Dintru aceasta vine atât lipsa de voință în a opune rezistență față de orișice lucru ce necesită împotrivire, cât și o acceptare din slabă voință (nevolnicie) sau chiar o îndreptățire a răului, toate în numele celor mai superficiale idei de „iubire creștină” și de „pace”. Arhiepiscopul Averchie a exprimat acest lucru astfel: În vremurile noastre, când există îndoieli atât de puternice chiar și în legătură cu existența Adevărului, când fiecare <adevăr> este socotit relativ și se consideră potrivit ca fiecare persoană să aibă , lupta pentru Adevăr capătă un înțeles deosebit de însemnat. Iar cine nu sprijină această luptă, cine vede în ea doar o manifestare a și propune (aplecarea) înaintea Minciunii prin lepădarea Adevărului, ar trebui să fie recunoscut în mod firesc drept trădător (lepădător) al Adevărului, oricine ar fi, oricum și-ar spune sau s-ar socoti pe sine.

Cei care își pun toată nădejdea în lumea aceasta, inevitabil fie vor cădea în deznădejde, fie vor închide ochii la decăderea crescândă lucrătoare întru toate formele vieții publice. Atitudinea lor relativistă și șovăielnică ajută doar la dezlănțuirea forțelor Satanei în vremurile de pe urmă. Așa cum a arătat Arhiepiscopul Averchie „preoții Satanei” sau, ceea ce e același lucru, slujitorii lui Antihrist cel care va veni, se servesc de această orbire a majoritătii oamenilor moderni și își săvârșesc în mod îndârjit și stăruitor lucrarea, cu putere vădit satanică. Cu deosebite sforțări, și prin toate mijloacele cu putință, cu ajutorul tuturor posibilităților aflate în stăpânirea lor, îi leagă de ei în chip silnic pe adepții care conlucrează cu ei conștient sau inconștient, cu voie sau fără voie, pentru crearea în lume a circumstanțelor și condițiilor prielnice pentru foarte apropiata venire a lui Antihrist ca ocârmuitor al lumii întregi și stăpân al întregii omeniri.

Într-un alt loc, Arhiepiscopul Averchie a scris mai multe despre același lucru: Datoria fundamentală a slujitorilor venirii lui Antihrist e să distrugă lumea cea veche, cu toate conceptele și <prejudecățile> ei dintâi, pentru a construi în locul ei o lume nouă, potrivită spre a-l primi pe viitorul care va lua întru oameni locul lui Hristos și le va da pe pământ tot ceea ce Hristos nu le-a dat … Trebuie să fii întru totul orb duhovnicește, pe deplin străin de creștinismul adevărat, ca să nu înțelegi toate acestea.” ~ Apostazia și Antihristul. p 97-98. Editura Sophia 2014.

„Atunci când se va apropia epoca lui Antihrist, chiar și Corabia Bisericii va fi greu de deslușit. Va fi o așa încurcătură și o babilonie în lume, încât credinciosul nu va putea fi sigur dacă o Biserică este ortodoxă sau de alt fel, din pricina mulțimii proorocilor mincinoși care vor umple lumea și vor propovădui: , și . Orice alcătuire (instituție) care va fi recunoscută oficial drept Biserică, trăgând puțin câte puțin comorile credinței, va fi asimilată de bălmăjeala de nedescris, unificatoare, care cu o iscusință diabolică va păstra cele mai multe dintre semnele exterioare ale Bisericii. Doar ici colo, mici grupuri de credincioși dimpreună cu vreun preot vor păstra încă vie adevărata Tradiție.” ~ Apostazia și Antihristul. p 190-191. Editura Sophia 2014.

„Dar au fost în popor și prooroci mincinoși, după cum și între voi vor fi învățători mincinoși, care vor strecura eresuri pierzătoare și, tăgăduind chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, își vor aduce lor grabnică pieire; Și mulți se vor lua după învățăturile lor rătăcite, și din pricina lor calea adevărului va fi hulită; Și din poftă de avere și cu cuvinte amăgitoare, ei vă vor momi pe voi. Dar osânda lor, de mult pregătită, nu zăbovește și pierzarea lor nu dormitează.” ~ Sfântul Apostol Petru – (2Petru 2,1-3)

„Viața creștină devine acum mai grea ca niciodată, căci cursele din calea mântuirii omului s-au înmulțit foarte și s-au perfecționat peste măsură. Truda de a fi păstor devine de multe ori mai grea și mai plină de răspundere. Chiar înaintea ochilor noștri, cuvintele proorocești ale Sfântului Teofan Zăvorâtul despre vremurile de pe urmă încep să se împlinească: În vremea aceea, deși numele creștinilor se va auzi pretutindeni și peste tot se vor vedea biserici și slujbe religioase, toate acestea nu vor fi decât o aparență, în vreme ce pe dinăuntru VA FI ADEVĂRATĂ APOSTAZIE. Alături de exemplul dintotdeauna întâiul și esențial, al unei vieți personale duhovnicești și morale înalte, pentru păstorul modern decurge de aici sarcina deosebit de însemnată și de plină de răspundere de a-i învăța pe credincioși să recunoască Biserica cea adevărată din mijlocul mulțimii de false biserici și prin cuvintele lui, pline de putere duhovnicească și de înțelepciune, de a-i păstra în sânul ei, atrăgându-i în acest timp și pe cei ce sunt în rătăcire.” ~ Apostazia și Antihristul p 121-122. Editura Sophia 2014.

„Ortodoxia cea adevărată este străină de orice convenționalism mort. În ea nu este nici o ținere a , căci ea este . Dacă din punct de vedere exterior și pur teoretic, totul pare pe deplin corect și legal, nu înseamnă că așa și este în realitate. Ortodoxia este singurul Adevăr, Adevărul cel curat, fără nici un amestec ori cea mai mică umbră de neadevăr, minciună, rău sau înșelătorie. Orice (sau oricine) stă în calea Adevărului lui Hristos, este IDOL. Prin urmare, dacă cineva urmează hotărârile unui ocârmuitor bisericesc (adică a unui episcop sau preot) atunci când ele se împotrivesc poruncilor lui Hristos, el își face din formalism, un idol. Această idolatrie duce la credința că dacă ocârmuitorii greșesc, nu mai e nici o nădejde! Totuși, așa cum limpede a arătat Arhiepiscopul Averchie, nimeni nu va fi niciodată lipsit de nădejde ca și creștin ortodox, câtă vreme păstrează o înțelegere duhovnicească asupra Bisericii. <Porțile iadului>, scria el, nu vor birui Biserica, însă, au biruit și desigur că pot să biruiască împotriva multora care se socotesc ei stâlpi ai Bisericii, după cum este arătat de însuși istoria Bisericii.

Nu poate exista nici o îndoială cu privire la poziția Arhiepiscopului Averchie. Dacă ceva se înfăptuiește pe principii greșite, trebuie să nu încuviințăm și nici să păstrăm tăcerea legat de aceasta numai fiindcă se înfăptuiește de către cineva care deține o competență oficială (episcop ori preot), fiindcă este <fărădelege de sus>. BLÂNDEȚEA ȘI SMERENIA NU ÎNSEAMNĂ LIPSĂ DE CARACTER, și nu trebuie să cedezi în fața răului evident. Un creștin adevărat, trebuie să NU ADMITĂ niciodată compromisul față de rău, luptând împotriva lui prin toate metodele și căile care îi sunt la îndemână, ca să curme cu totul răspândirea și întărirea printre oameni a răului. De asemenea, Arhiepiscopul Averchie a subliniat primejdiile căutării depersonalizate a încuviințării sau recunoașterii de către orice fel de stăpânire, doar din pricina statutului său .

Orice strădanie din partea noastră de a ne arăta prieteni față de cei care <dețin autoritatea>, în vremea aceasta în care <antihriștii cei mulți>, care luptă fățiș (pe față) sau ascuns împotriva lui Hristos și a Bisericii Sale, au puterea în chip atât de vădit, orice strădanie servilă de a le fi pe plac, de a-i măguli și de a face ceea ce ei vor, chiar de a căuta într-o măsură din partea lor, ESTE O TRĂDARE față de Hristos Mântuitorul nostru și vrăjmășie față El, chiar dacă cei care procedează astfel poartă haine preoțești.” ~ Apostazia și Antihristul. p 115-117. Editura Sophia 2014.

„Având o concepție lumească despre autoritate, ei (arhiereii și preoții) cred că cea dintâi răspundere a lor este mai curând, mersul ca pe roate al aparatului exterior al Bisericii lor, decât mântuirea sufletelor. De vreme ce exercițiul (lucrarea) dragostei, al păstoririi părintești ÎI DEPĂȘEȘTE (CU DESĂVÂRȘIRE), ei văd supunerea față de ei, drept o împlinire lipsită de însuflețire a unui cod standard de bună-cuviință, necesar pentru funcționarea „organizației”. Întrucât sunt în mod obiectiv dăruiți cu titluri bisericești, „având înfățișarea adevăratei credințe, dar tăgăduind puterea ei” (2Tim 3,5), ei pot cita multe canoane prin care să adeverească stăpânirea lor nelimitată. Aceste canoane au înțeles, desigur, numai dacă sunt aplicate în înțelesul cel drept, cu dreaptă socotință păstorească și în acord cu conștiința Bisericii. Mulți credincioși simpli, impunându-li-se de sus, într-o conjunctură nefirească, standarde exterioare, se simt obligați să li se conformeze cu orice preț. După cuvintele Arhiepiscopului Averchie, ei „cad sub înrâurirea” ocârmuitorilor lumești și, în nesocotința lor naivă, îi sprijină în acțiunile lor orgolioase, ca niște „păstrători ai legii și ordinii”. Astfel, în măsura în care ocârmuitorul de biserică (episcopul și preotul) se străduiește să joace un rol, el se așteaptă ca turma lui să meargă după ideea sa lumească despre autoritate și, (turma) să joace rolul de DOBITOACE FĂRĂ JUDECATĂ. Stăpânirea dă exemplu greșit, iar oamenii, cărora e cu putință ca niciodată să nu li se fi oferit realitatea, nu au nimic cu care să-l compare.” ~ Apostazia și Antihristul. p 113-114.

„Trebuie să înțelegem și să ne aducem aminte că Ortodoxia nu reprezintă numai și nici întotdeauna ceea ce în mod formal este numit , căci în vremurile noastre înșelătoare și rele, apariția pretutindeni a pseudo-Ortodoxiei care-și înalță capul și se statornicește în lume, este un fapt nespus de dureros, însă, în mod regretabil, unul de necontestat (foarte adevărat). Această Ortodoxie mincinoasă se străduiește cu înverșunare să se substituie adevăratei Ortodoxii, așa cum în vremea sa, Antihrist se va sârgui să-L înlocuiască pe Hristos cu sine însuși.” ~ Apostazia și Antihristul p 92.

„Iubiților, NU DAȚI CREZARE ORICĂRUI DUH, CI CERCAȚI DUHURILE, dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulții prooroci mincinoși au ieșit în lume.” ~ Sfântul Apostol Ioan – (1Ioan 4,1).

„Și toți care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus VOR FI PRIGONIȚI. Iar oamenii răi și amăgitori vor merge spre tot mai rău, rătăcind pe alții și rătăciți fiind ei înșiși.” ~ Sfântul Apostol Pavel – (2Timotei 3,12-13).

„Mântuitorul lumii abia a găsit Nazaretul cel îndepărtat și neînsemnat pentru a se ascunde de Irod și de cărturarii, fariseii, preoții și mai marii preoților iudei, care Îl urau. Așa și în vremurile din urmă, pentru adevăratul creștin și adevăratul călugăr abia vor găsi un adăpost îndepărtat și necunoscut pentru ai sluji lui Dumnezeu cu oarecare libertate și a nu fi atrași de forța apostaziei și a apostaților puși în slujba satanei. O, ce vremuri cumplite! O, ce situație cumplită! O, ce sărăcie duhovnicească, nebăgată în seamă de oamenii trupești, sărăcie cu mult mai mare decât toate nenorocirile materiale. O, ce sărăcie, care începe în timp și nu se sfârșește în timp, ci trece în veșnicie! O, NENOROCIRE A NENOROCIRILOR, înțeleasă numai de adevărații creștini și de adevărații călugări și necunoscută celor pe care ea, (apostazia) îi prinde și îi pierde!” ~ Ofrandă monahilor contemporani p 142.

„Căci dragostea de Dumnezeu aceasta este: SĂ PĂZIM PORUNCILE LUI; și poruncile Lui nu sunt grele. Pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruiește lumea, și ACEASTA ESTE BIRUINȚA CARE A BIRUIT LUMEA: CREDINȚA NOASTRĂ.” ~ Sfântul Apostol Ioan – (1Ioan 5,3-4).

„Să stăm bine să stăm cu frică să luăm aminte.”