Democraţia este un lucru foarte interesant. Mai ales aşa cum a ajuns ea în timpurile noastre. Pretinde a fi unica şi cea mai corectă formă de organizare a societăţii moderne, cere bunătate şi toleranţă de la fiecare, însă este absolut intolerantă cu orice altă formă de organizare a societăţii şi luptă aprig cu orice stat sau sistem care nu intră în şabloanele democratice sau pretins democratice. Democraţia, care pretinde a fi cea mai bună şi mai paşnică formă de guvernare, în care omul, cică, trebuie să atingă liniştea şi împăcarea absolută, s-a impus mai peste tot prin sînge, război şi violenţă, destabilizând din situaţie pe oricine nu a plăcut celor din vîrful piramidei democratice. Unica credinţă şi năzuinţă apărată de democraţia modernă este credinţa democratică sau lipsa de credinţă, de aceea doctrina democratică luptă cu orice formă de credinţă, dar mai ales cu cea ortodoxă, care prezintă un adevărat pericol pentru orice doctrină ce nu are la bază credinţa în Dumnezeu. Catolicismul şi protestantismul nu mai prezintă pericol, deoarece au acceptat toate cerinţele şi abaterile care le-a cerut democraţia la vremea sa.

 A mai rămas Credinţa Ortodoxă care încă se mai împotriveşte şi mai dă semne de rezistenţă contra valului ’’valorilor’’ vestice. Democraţia se vrea o supra-credinţă, ea nu-ţi interzice nimic în mod vădit, crede în ce vrei, dar mai presus de toate să crezi în valorile ei.

 Anume sub regimul democrat s-a ajuns la o nimicire treptată a popoarelor, la o reducere a numărului populaţiei, la o scindare a valorilor societăţii, la dispariţia hotarului dintre bine şi rău, la pierderea discernămîntului oamenilor şi la orientarea către alte sensuri decît cele veşnice. Şi ce este interesant e că cei de sus, cei care au puterea politică şi financiară din vîrful piramidei, fac haz de toţi cei care respectă şi cred în toate ’’dogmele’’ acestei noi ordini mondiale. Popoarele sînt în adormire, bărbaţii nu mai sînt bărbaţi iar femeile nu mai sînt femei, copii se pot răzvrăti contra părinţilor şi legea special croită îi va apăra, o minoritate oarecare de tip sexual apărută spontan poate dicta şi cere drepturi mai mari ca ale majorităţii, asta e situaţia în care ne-am pomenit.

 De ce am început această pledoarie de mai sus? Recent, în data de 19 mai a avut loc un marş nesancţionat şi nepermis al minorităţilor sexuale din Moldova, un marş care nu avea alt scop decît de a da o palmă societăţii noastre care încă mai ţine la tradiţiile şi la valorile sale. Acest eveniment despre care s-a discutat mult înainte şi avea toate şansele să se transforme într-o mare bătaie şi izbucniri de violenţă, totuşi, a avut loc. A avut loc, necătînd la protestul multor oameni şi organizaţii, în pofida protestului înaintat de Mitropolia Moldovei. Un astfel de marş a avut un precedent foarte violent chiar cu 2-3 zile înainte în Georgia. Marea majoritate a oamenilor a fost împotriva acestui marş prin care ei vor să arate că vor merge împotriva la toţi şi la toate doar ca să demonstreze că pot să ne sfideze pe noi toţi, o ţară întreagă.

 Şi cine oare credeţi că a sărit cu ambele mîini şi picioare să apere acest eveniment murdar?! Nu altcineva decît exponenţii democraţiei vestice de aici de la noi, ambasaorul SUA (ţara care aduce democraţia cu forţa oriunde este petrol sau dacă cineva nu este suficient de democrat), Dirk Shuebel – reprezentantul UE în Moldova, cel care de facto este ’’stăpînul’’ Moldovei şi care a participat la miez de noapte la şedinţa unui guvern demis şi declarat fără putere, ceea ce este o uzurpare, Stefan Fule – un fel de comisar pe extindere, adică pe preluarea de noi proşti în jocul de-a Europa. Aceştia trei cu de la sine putere au participat la marşul organizat de minorităţile sexuale, le-au susţinut verbal şi nu doar verbal, au îndemnat autorităţile să apere drepturile acestor minorităţi, de parcă cineva i-ar asupri. Cei trei au condamnat atitudinile intolerante ale majorităţii faţă de manifestaţiile desfăşurate de cei care sînt altfel, au insultat un popor întreg prin asta, nu au ţinut cont nici o secundă de faptul că sîntem creştini, că valorile şi educaţia noastră resping mîrşăvia.

 Aceşti oficiali nu au ieşit să vorbească cu miile de creştini care au protestat contra evenimentului, nu au ieşit să explice în faţa poporului de ce au fost ei printre minorităţile sexuale, nu au ascultat nici un minut oamenii care apără credinţa acestui popor.

 Democraţia lor, a celor trei de la vest, ne arată că acei 20 de gay îs mai importanţi decît miile de oameni care s-au arătat contra marşului, iată asta este logica de care au dat dovadă oficialii străini. Mai rău este faptul că ei ne conduc pe noi prin vasalii lor, care se află la cîrma ţării noastre acum şi ne tot trîmbiţează despre valorile democratice europene.

 Am aşteptat mai multe zile, crezînd că aceşti oficiali îşi vor cere scuze şi vor recunoaşte că au greşit, dar nu a fost să fie, se vede că nu este loc de căire şi de luminare în inimile lor.

 Acum ne rămîne nouă să alegem cu cine mergem şi ce ne dorim. Dorim acele valori străine neamului care ne vin de la vest şi ne spun că 20 de sodomiţi valorează mai mult decît mii de oameni? Sau alegem valorile şi credinţa neamului nostru ortodox? Ce va fi mai departe, vom vedea. Dar nu e bine, domnilor europeni, ceea ce faceţi…

 pentru Aparatorul, Sergiu Ungureanu