Sunt gata… (Romani 1, 15; Faptele Apostolilor 21, 3)
Gata de slujire, gata de suferinţă, gata să-şi dea viaţa, ia­tă pentru ce se pregătea Apostolul Pavel! Să dea Dumnezeu să ne arătăm şi noi pregătiţi pentru toate acestea, după voia lui Dumnezeu. Apostolul nu avea ezitări, nu cerea sfatul nimănui, nu umbla să obţină aprobări, nu cădea la învoia­lă cu propria-i conştiinţă, nu se arăta nehotărât, pe ce drum să meargă. Viaţa i se înfăţişa ca o perpetuă nevoinţă, la care răspundea fără şovăire: „Sunt gata!”
Să intri în inima lumii păgâne, să te angajezi de unul sin­gur într-o luptă corp la corp cu păgânătatea, nu era o treabă uşoară! Dar n-a stat în cumpănă nicio clipă în faţa acestei nevoinţe, spunând „din parte-mi sunt gata să vă vestesc Evan­ghelia şi vouă, celor din Roma” (Romani 1,15), gata să ducă la îndeplinire totul, pentru a face voia lui Dumnezeu.
Ierusalimul era atunci locul unde cei ce urmau lui Hris­tos erau supuşi la chinuri şi, totuşi, înfruntând primejdia, Pavel se arăta gata „să moară în Ierusalim, pentru nume­le Domnului Iisus” (Faptele Apostolilor 21, 13). Iar atunci când s-a aflat faţă-n faţă cu moartea, s-a arătat gata să-şi pună viaţa chezăşie pentru convingerile sale. Suprema tră­sătură de caracter a Apostolului Pavel este tocmai aceasta: hotărârea de a merge în întâmpinarea datoriei sale, cu preţul oricărei suferinţe şi chiar cu preţul vieţii.
Să dea Dumnezeu să avem parte de o asemenea hotărâ­re! Să-mi dea Dumnezeu şi mie a tinde cu bucurie să Te ur­mez, Doamne, oriunde, să împlinesc, neobosit, voia Ta, cu neslăbită râvnă. Să-Ţi fiu ascultător, chiar dacă mă voi afla în situaţia de a mă despărţi de munca mea de acum, sau voi ajunge să nu mai fiu în stare de nimic. Iar când îmi va bate ceasul morţii, fă să pot fi gata să las tot ce-mi este scump în mâinile Tale, să năzuiesc din toată inima spre Tine, să-mi încredinţez sufletul iubirii Tale!
Sursa: „Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului”, Editura Sophia, 2008
Citeşte şi:  Din păcate, astăzi de frica să nu ne îmbolnăvim de la linguriţa cu care s-au împărtăşit alţii, fugim de izvorul vieții și de Viața însăși