Ați auzit probabil că 97% dintre oamenii de știință sunt de acord cu privire la schimbările climatice provocate de om. Majoritatea covârșitoare a oamenilor de știință nu se pronunță cu privire la întrebarea dacă schimbările climatice sunt provocate de om, deoarece răspunsul este dincolo de cunoștințele noastre actuale.

Doar 0,3% dintre lucrările științifice afirmă că oamenii sunt cauza schimbărilor climatice. Și, atunci când au fost chestionați, doar 18% dintre oamenii de știință au crezut că o mare parte – sau toate – schimbările climatice suplimentare ar putea fi evitate.

Nu există nicio dovadă sau metodă științifică care să poată determina în ce măsură schimbările de temperatură de la 1900 încoace au fost cauzate de oameni. Știm că temperatura a variat foarte mult de-a lungul mileniilor. De asemenea, știm că, în aproape toată această perioadă, încălzirea și răcirea globală au fost determinate în întregime de forțe naturale.

„Consensul de 97%” – Ce consens?

Ați auzit probabil că 97% dintre oamenii de știință sunt de acord cu privire la schimbările climatice provocate de om. De asemenea, este posibil să fi auzit că cei care nu cred în mantra Apocalipsei climatice sunt „negaționiști ai științei”. Adevărul este că mult mai mult de 3% dintre oamenii de știință sunt sceptici față de linia partidului privind clima. Mult mai mulți.

Numeroșii oameni de știință, ingineri și experți în energie care alcătuiesc Coaliția CO2 sunt adesea întrebați ceva de genul: „Deci, credeți în schimbările climatice?”. Răspunsul nostru? „Da, bineînțeles că da: se întâmplă de sute de milioane de ani.” Este important să punem întrebările corecte. Întrebarea nu este: „Se întâmplă schimbări climatice?”. Adevărata întrebare de mare importanță este: „Schimbările climatice sunt acum determinate în principal de acțiunile umane? Această întrebare ar trebui să fie urmată de „este schimbarea noastră climatică benefică sau dăunătoare pentru ecosisteme și umanitate?”.

Există unele adevăruri științifice care sunt cuantificabile și ușor de dovedit și cu care, sunt convins, cel puțin 97% dintre oamenii de știință sunt de acord. Iată două dintre ele:

1. Concentrația de dioxid de carbon a crescut în ultimii ani.
2. Temperaturile, așa cum sunt măsurate de termometre și sateliți, au crescut, în general, cu intermitențe, de peste 150 de ani.

Ceea ce este imposibil de cuantificat este procentajul real al încălzirii care poate fi atribuit creșterii CO2 antropogen (provocată de om). Nu există nicio dovadă sau metodă științifică care să poată determina cât din încălzirea pe care am avut-o din 1900 încoace a fost cauzată direct de noi.

Știm că temperatura a variat foarte mult de-a lungul mileniilor. De asemenea, știm că, în aproape toată această perioadă, încălzirea și răcirea globală au fost determinate în întregime de forțele naturale, care nu au încetat să funcționeze la începutul secolului XX.

Afirmația conform căreia cea mai mare parte a încălzirii moderne se poate atribui activităților umane este imposibil de susținut din punct de vedere științific. Adevărul este că nu știm. Trebuie să fim capabili să separăm ceea ce știm de ceea ce este doar o presupunere.

Pe ce se bazează noțiunea de „consens de 97%”? Este adevărat?

Sugestie: nu se poate scrie consens fără „con”.

Dacă, într-adevăr, 97% dintre toți oamenii de știință ar crede cu adevărat că activitățile umane sunt cauza încălzirii moderate pe care am observat-o în ultimii 150 de ani, ar fi rezonabil să se ia în considerare acest lucru atunci când se stabilește ce să se creadă. Cu toate acestea, cineva ar greși.

Știința, spre deosebire de religie, nu este un sistem de credință. Oamenii de știință, la fel ca oricine altcineva, vor spune că cred anumite lucruri – fie că le cred sau nu – pentru comoditate socială, oportunitate politică sau profit financiar. Din acest motiv și din alte motive întemeiate, știința nu se bazează pe credințele oamenilor de știință. Este o metodă disciplinată de cercetare, prin care oamenii de știință aplică o teorie preexistentă la observații și măsurători, astfel încât să dezvolte sau să respingă o teorie, astfel încât să poată desluși cât mai clar și mai sigur distincția dintre ceea ce filosoful grec Anaximandru numea „ceea ce este și ceea ce nu este”.

Abu Ali ibn al-Haytham, filosoful naturalist din Irakul secolului al XI-lea, care a fondat metoda științifică în Orient, a scris odată:

Căutătorul adevărului [frumoasa sa descriere a omului de știință] nu-și pune credința într-un simplu consens, oricât de venerabil sau de răspândit. În schimb, el supune ceea ce a aflat despre acesta la cercetare, inspecție și investigație. Drumul spre adevăr este lung și greu, dar acesta este drumul pe care trebuie să-l urmăm.

Drumul lung și greu către adevărul științific nu poate fi urmat prin expedientul trivial al unei simple numărători de persoane care își câștigă existența din fonduri guvernamentale. Prin urmare, simplul fapt că activiștii pentru climă se găsesc atât de des să apeleze la un „consens” imaginar și (după cum vom vedea) imaginar este un semnal de alarmă. Ei sunt mult mai puțin siguri de presupusele adevăruri științifice de care se agață decât ar vrea să credem. „Consensul”, aici, este o cârjă pentru o știință șchioapă.

Care este, atunci, originea noțiunii de „consens de 97%”? Este ea susținută de cercetări și date?

Cea mai veche încercare de a documenta un „consens” privind schimbările climatice a fost o lucrare din 2004, citată de Al Gore în cartea sa pretins non-ficțională, „Un adevăr incomod” – Gore a participat la cursul de științe naturale de la Harvard, dar a primit nota D la acest curs. Autoarea lucrării citate, Naomi Oreskes, a afirmat că 75% din cele aproape 1.000 de lucrări pe care le-a analizat pe tema schimbărilor climatice au fost de acord cu propunerea de „consens” favorizată de Grupul interguvernamental de experți privind schimbările climatice („IPCC”): „Cea mai mare parte a încălzirii observate în ultimii 50 de ani se datorează probabil creșterii concentrațiilor de gaze cu efect de seră”. Nimeni, a susținut ea, nu a fost în dezacord cu această linie de raționament.

Lucrarea lui Oreskes a ajuns în atenția lui Klaus-Martin Schulte, un eminent chirurg londonez, care devenise preocupat de efectele negative asupra sănătății pacienților săi ca urmare a credinței acestora în încălzirea globală apocaliptică.

Profesorul Schulte a decis să actualizeze lucrarea lui Oreskes. Cu toate acestea, el a constatat că doar 45% din câteva sute de lucrări susțineau poziția „consensuală”. El a concluzionat: „Se pare că literatura științifică evaluată de colegi nu prea are o bază solidă pentru gradul de alarmă în ceea ce privește problema schimbărilor climatice, care este exprimat în mass-media și de politicieni, care se transpune acum în lumea medicală și care este resimțit de pacienți.”

Principalul document care este adesea prezentat în sprijinul noțiunii de „consens de 97%” a fost scris de John Cook și de gașca sa veselă de extremiști climatici. Publicată în 2013, aceasta este lucrarea cea mai mult citată pe tema consensului climatic și a fost descărcată de peste 1,3 milioane de ori.

Cook conduce un site web despre climă care este o puzderie de retorică a fricii de climă, specializat în atacuri – deseori pe un ton personal și răutăcios – împotriva tuturor celor care s-au dovedit a fi eficienți în a-i determina pe alții să se abată de la dogma condamnării iminente a climei.

Proiectul a fost autodescris ca fiind „un proiect de „știință cetățenească” realizat de voluntari care contribuie la site”. Echipa a fost formată din 12 activiști pentru climă care nu și-au lăsat acasă prejudecățile climatice. Acești voluntari, dintre care mulți nu aveau nicio pregătire în domeniul științelor, au declarat că au „revizuit” rezumatele a 11.944 de lucrări evaluate de colegi în legătură cu schimbările climatice sau încălzirea globală, publicate în cei 21 de ani 1991 – 2011, pentru a evalua măsura în care acestea susțineau „opinia consensuală” privind schimbările climatice. După cum se spune în lucrarea lui Cook:

Am analizat un eșantion mare de literatură științifică privind CC [schimbările climatice] la nivel global, publicată pe o perioadă de 21 de ani, pentru a determina nivelul consensului științific conform căruia activitatea umană este foarte probabil să fie cauza majorității GW actuale (încălzirea globală antropogenă, sau AGW).

Documentul a concluzionat:

Dintre rezumatele care au exprimat o poziție cu privire la AGW [încălzirea globală antropogenă], 97,1% au aprobat consensul științific. … Dintre lucrările care exprimă o poziție privind AGW, un procent covârșitor (97,2% pe baza autoevaluărilor, 97,1% pe baza evaluărilor rezumatelor) susține consensul științific privind AGW.

Documentul a afirmat – în mod fals, după cum s-a dovedit – că 97% dintre lucrările examinate de evaluatori au aprobat în mod explicit opinia că oamenii sunt cauza majorității încălzirii din ultimii 150 de ani.

Dacă ne uităm la date, constatăm că 7 930 de lucrări nu au adoptat nicio poziție pe această temă și au fost excluse în mod arbitrar de la numărătoare din acest motiv. Dacă pur și simplu adăugăm înapoi toate lucrările analizate, procentul de 97% pretins de Cook și coautorii săi scade la 32,6%.

O privire mai atentă asupra documentului arată că așa-numitul „97%” includea trei categorii de susținere a schimbărilor climatice cauzate de om (Figura 1). Doar prima categorie a reprezentat o declarație explicită că oamenii sunt cauza principală a încălzirii recente. A doua și a treia categorie ar include majoritatea scepticilor încălzirii antropogene catastrofale, inclusiv oamenii de știință din Coaliția CO2, care acceptă că creșterea CO2 provoacă probabil o anumită cantitate, probabil modestă, de încălzire; o cantitate care este probabil făcută nesemnificativă de cauzele naturale de încălzire a vremii. Doar prin aruncarea unei plase largi ar putea Cook să concluzioneze că există un fel de „consens”.

Agnotologia este definită ca fiind „studiul modului în care ignoranța se naște prin circulația de informații eronate calculate pentru a induce în eroare”. Acesta este modul în care David Legates și coautorii săi (2015) descriu lucrarea Cook și încercările similare de a promova în mod fals noțiunea de consens științific larg în jurul subiectului unei apocalipse climatice iminente, provocate de om.

Aceștia au analizat lucrările reale folosite de Cook și au constatat că doar 0,3% din cele 11.944 de rezumate și 1,6% din eșantionul mai mic care a exclus acele lucrări care nu exprimau nicio opinie au aprobat încălzirea globală provocată de om, așa cum au definit-o ei. În mod remarcabil, ei au descoperit că Cook și asistenții săi au marcat ei înșiși doar 64 de lucrări – sau 0,5% din cele 11.944 pe care au declarat că le-au analizat – ca afirmând în mod explicit că încălzirea recentă a fost în mare parte provocată de om (Figura 2). Cu toate acestea, ei au declarat, atât în lucrarea în sine, cât și ulterior, că au găsit un „consens de 97%” care afirmă în mod explicit că încălzirea recentă a fost cauzată în mare parte de om.

„Agnotologia are un puternic potențial de utilizare abuzivă, prin care un punct de vedere consensual „fabricat” poate fi folosit pentru a înăbuși discuțiile, dezbaterile și gândirea critică.” – Legates 2013

Se pare că Cook și coautorii săi au manipulat datele pentru a prezenta o narațiune complet neadevărată de sprijin copleșitor pentru încălzirea catastrofală cauzată de om.

Rețineți că poziția oficială a „consensului” – susținută, totuși, de doar 0,3% din cele 11.944 de lucrări analizate – nu spune nimic mai mult decât că încălzirea recentă a fost în mare parte provocată de om. Chiar dacă ar fi așa – și majoritatea covârșitoare a oamenilor de știință nu se pronunță asupra acestei chestiuni, deoarece nu putem răspunde la această întrebare din cauza cunoștințelor noastre actuale – acest lucru nu ar indica faptul că încălzirea globală este periculoasă.

„Dacă spui o minciună suficient de mare și o tot repeți, oamenii vor ajunge în cele din urmă să o creadă.” – Joseph Goebbels

Din informațiile pe care tocmai le-am analizat, procentul oamenilor de știință care sunt de acord cu noțiunea de încălzire globală catastrofală provocată de om este semnificativ mai mic decât se anunță. S-au făcut mai multe încercări imparțiale de a evalua care ar putea fi numărul real. Una dintre cele mai mari petiții referitoare la schimbările climatice a fost Petiția Oregon, semnată de peste 31.000 de oameni de știință americani, dintre care 9.029 cu doctorat, care contestă noțiunea de alarmism climatic antropogen

Mai recent, în 2016, Universitatea George Mason (Maibach 2016) a intervievat peste 4.000 de membri ai Societății Americane de Meteorologie și a constatat că 33% dintre aceștia credeau că schimbările climatice nu au loc, că sunt cauzate cel mult pe jumătate de om, că sunt în mare parte naturale sau că nu știu. În mod semnificativ, doar 18% credeau că o mare parte – sau toate – schimbările climatice suplimentare ar putea fi evitate.

Știința nu avansează prin consens, iar pretenția de consens nu își are locul în nicio dezbatere științifică rațională. Noi întrebăm: Ce ne spun datele? Ce înseamnă acestea? Putem reproduce rezultatele? Dacă cei care promovează teama de schimbările climatice provocate de om trebuie să recurgă la o opinie de consens evident eronată, în loc să argumenteze meritele științei, nu au recunoscut deja că argumentul lor nu poate fi câștigat printr-o dezbatere deschisă?

„Lucrarea lui Cook, 97% nonsensus [sic], arată că comunitatea climatică mai are încă un drum lung de parcurs pentru a elimina cercetările și comportamentele proaste. Dacă vreți să credeți că cercetătorii în domeniul climei sunt incompetenți, părtinitori și secretoși, lucrarea lui Cook este un caz excelent.” – Profesorul Richard Tol

„Să fim clari: activitatea științifică nu are absolut nimic de-a face cu consensul. Consensul este treaba politicii. Știința, dimpotrivă, are nevoie doar de un singur investigator care se întâmplă să aibă dreptate, ceea ce înseamnă că are rezultate care pot fi verificate prin raportare la lumea reală. În știință, consensul este irelevant. Ceea ce este relevant sunt rezultatele reproductibile. Cei mai mari oameni de știință din istorie sunt mari tocmai pentru că au rupt cu consensul.

Nu există știință de consens. Dacă este consensuală, nu este știință. Dacă este știință, nu este consens. Punct.” – Michael Crichton

Articol semnat de Gregory Wrightstone, director executiv Coaliția CO2

Sursa: https://expose-news.com/2023/04/21/less-than-1-scientists-agree-humanity-causing-climate-change/