„Nu este Ortodoxie în învățăturile și filosofările omenești; în ele domnește știința cu nume mincinos, care e roadă a căderii. Ortodoxia este învățătura Sfântului Duh, dată de Dumnezeu oamenilor spre mântuire. Unde nu este Ortodoxie acolo nu este mântuire. <Cine voiește să se mântuiască, mai înainte de toate se cade lui să țină credința sobornicească, pe care dacă nu o va păzi omul întreagă și fără prihană, fără nici o îndoială, va pieri pe veci>!

Comoară de mult preț este învățătura Sfântului Duh! Ea e predanisită în Sfânta Scriptură și în sfânta Predanie a Bisericii Ortodoxe. Comoară de mult preț este învățătura Sfântului Duh! În ea e chezășia mântuirii noastre. De mult preț, cu neputință de înlocuit, neasemuită pentru fiecare dintre noi e fericirea sorții noastre veșnice, tot atât de prețioasă, mai presus de orice preț, este și chezășia fericirii noastre veșnice – învățătura Sfântului Duh.” PREDICI  p 59.  

„Erezia, fiind păcat greu, păcat de moarte, se vindecă ușor și hotărât – ca păcat al minții – prin darea ei nefățarnică, din toată inima, anatemei. Sfântul Ioan Scărarul a zis: <Sfânta Biserică sobornicească îi primește pe eretici când ei dau anatema fără fățănicie erezia lor, și îndată îi învrednicește de Sfintele Taine; iar pe cei căzuți în curvie, chiar dacă își mărturisesc și părăsesc păcatul, poruncește, urmând apostoleștilor rânduieli, să fie despărțiți de Sfintele Taine pentru mulți ani. Urma lăsată de păcatul trupesc rămâne în om și după mărturisirea păcatului, și după părăsirea lui; urma lăsată de erezie e nimicită îndată după lepădarea ei. Fără această doctorie (a da anatema erezia), otrava hulei împotriva lui Dumnezeu rămâne în duhul omenesc și nu încetează a-l clătina cu nedumeriri și îndoieli pricinuite de împreună-simțirea netăiată din rădăcină față de erezie; rămân <gânduri ce se ridică împotriva înțelegerii lui Hristos>, ce fac anevoioasă mântuirea pentru cel ținut în legăturile lor, ținut în legăturile nesupunerii și împotrivirii față de Hristos, pentru cel ce rămâne în împărtășire cu satana. Doctoria anatemei a fost întotdeauna socotită ca neapărat trebuincioasă de către Sfânta Biserică în privința cumplitei boli a ereziei.”

Citeşte şi:  Niciodată nu-i va cere Hristos vreunui creştin ca, de dragul Lui, acesta să poarte la el vreun talisman

PREDICI  p 63.Editura Sophia 2008. Sfântul Ignatie Briancianinov 

„Păcatul hulei împotriva lui Dumnezeu, care alcătuiește miezul tuturor ereziilor, este păcatul cel mai greu, care este propiu duhurilor căzute și alcătuiește însușirea lor cea mai aparte. Duhurile căzute se străduiesc să acopere toate păcatele cu o mască plăcută, numită în scrierile ascetice ale Părinților <îndreptățiri>. Ele fac asta cu scopul ca oamenii să fie amăgiți mai lesne, să se învoiască mai ușor la primirea păcatului. La fel fac ele și cu hula împotriva lui Dumnezeu; se străduiesc să o acopere cu nume mărețe, cu o retorică pompoasă, cu o filosofare elevată. Cumplită armă sunt în mâinile duhurilor ereziile! Ele au pierdut popoare întregi, răpindu-le fără ca acelea să bage de seamă creștinismul, înlocuind creștinismul cu o învățătură hulitoare, împodobind această învățătură ucigașă cu numele de creștinism purificat, adevărat, restaurat. Erezia este un păcat săvârșit, în primul rând, cu mintea. Acest păcat, fiind primit de minte, se împărtășește duhului, se revarsă asupra trupului, spurcă chiar trupul nostru, ce are putința de a primi sfințire din împărtășirea cu harul dumnezeiesc și de a se spurca și molipsi prin împărtășirea cu duhurile căzute. Acest păcat este cu greu băgat de seamă și anevoie de priceput pentru cei ce nu cunosc bine creștinismul, și ca atare prinde lesne în cursele sale simplitatea, neștiința, mărturisirea nepăsătoare și superficială a creștinismului. Au fost prinși de erezie pentru o vreme Preacuvioșii Ioanichie cel Mare, Gherasim de la Iordan și alți câțiva bineplăcuți lui Dumnezeu. Dacă sfinții bărbați care și-au dus viața numai și numai cu grija mântuirii nu au putut pricepe dintr-o dată hula ascunsă sub o mască frumoasă, ce să mai spunem de cei care-și duc viața în griji lumești, având despre credință o concepție neândestulătoare, cu totul neândestulătoare. Cum să recunoască aceștia erezia aducătoare de moarte, dacă ea li se înfățișează sub masca înțelepciunii, dreptății și sfințeniei? Iată pricina pentru care obști creștine întregi și popoare întregi s-au plecat lesne sub jugul ereziei!”

Citeşte şi:  Războiul ce vine va fi îndreptat împotriva Bisericii Ortodoxe, pe care vor să o şteargă de pe faţa pământului

PREDICI    p 62-63 Editura Sophia 2008.Sfântul Ignatie Briancianinov