La doi ani dupa raportul nostru, Sfanta Adunare a Episcopilor Bisericii Ortodoxe Sarbe a hotarat in Sfantul Sinod intrunit in mai-iunie 1997, ca Biserica Sarba sa se retraga din CMB, adica a hotarat ca Biserica Sarba sa nu mai fie membru organic al acestei organizatii. In explicarea acestei hotarari, episcopii au afirmat ca, Consiliul Mondial al Bisericilor a fost creat ca o exprimare a dorintei de intemeiere a unei “biserici unite”, indeosebi in randul fractiunilor din lumea protestanta (incepand cu 1910). Precum am vazut, bisericile ortodoxe, fiecare in felul sau, au participat regulat la asa-zisa Miscare Ecumenica, indeosebi dupa 1920, pentru a implini porunca lui Hristos “ca toti sa fie una” (Ioan 17:11).

consiliul mondial al bisericilor

Actual: Documentul de retragere din CMB a Bisericii Ortodoxe din Serbia

La inceputuri, au participat la ecumenism teologi de seama, precum Sfantul episcop Nicolae al Zicai, episcopul Irineu Cirici al Backai, episcopul Irineu Djordjevici al Dalmatiei, protoprezviterul Gheorghe Florovski, preotul Dumitru Staniloae si altii. Cu fiecare ocazie, ei marturiseau hotarat Vesnicul Adevar si pozitia teologiei ortodoxe: “Fara unitate de credinta nu exista unitate in Biserica – Trup divino-uman al lui Hristos, si nici nu va putea exista vreodata”. La toate intrunirile si adunarile ecumenice, sfintiile lor si-au desprins pozitiile si hotararile lor ortodoxe in concluzii separate. Doar mai tarziu, dupa formarea CMB, acest principiu a fost treptat abandonat si reprezentantii ortodocsi si-au amestecat tot mai mult opiniile cu concluziile si deciziile comune, in esenta neortodoxe. Acest fapt se dovedeste mai ales prin lucrarea prezentata Sinodului Bisericii Ortodoxe Sarbe, care explica si indreptateste hotararea de retragere din CMB precum urmeaza:

Citeşte şi:  Sf. Ierarh Nou Mucenic Ermoghen al Tobolskului şi Siberiei: În vremurile antihristului, locul idolilor va fi luat de stăpânire

1. Pentru ca CMB a inceput sa-si neglijeze in activitatile sale pozitia initiala in ce priveste unitatea de credinta, ca o pre-conditie a unitatii Bisericii;

2. Pentru ca acest Consiliu a inceput sa aiba natura si statutul unei super-biserici si se comporta in duhul acesta, acceptand practic in activitatile sale teoria anglicana “a ramurilor”, inacceptabila pentru Ortodoxie, si mai recent numita teoria “traditiilor crestine”, potrivit careia “traditiile” unor secte protestante (create, de pilda, in secolul trecut) sunt egale si socotite la fel cu Traditia vie a Bisericii Ortodoxe Rasaritene, care exista neintrerupt din timpurile apostolice;

3. Pentru ca CMB este tot mai influentat de secularism;

4. Pentru ca prin organizarea CMB, in care comunitatile protestante detin majoritatea covarsitoare, Biserica Ortodoxa nu poate fi reprezentata corespunzator devenind minoritara si fara putere in a influenta hotararile CMB;

5. Deoarece chestiunile credintei si randuielilor, precum si unitatea in credinta si in adevarata si unica Biserica a lui Hristos sunt tot mai neglijate in cercurile oficiale al CMB din pricina pragmatismului si a politicilor seculare de zi cu zi;

6. Pentru ca cercurile oficiale ale miscarii ecumeniste sunt dominate de duhul si organizarea sincretismului religios, in implementari si expresii practice (indeosebi dupa adunarile generale de la Uppsala si Canberra);

Citeşte şi:  Ceea ce trebuia de demonstrat! Exemplul Georgiei: Paștele nu a influențat creșterea infecțiilor COVID-19

7. Pentru ca in loc sa incerce a reduce deosebirile dogmatice si canonice existente, in duhul ecumenismului, unii din cei mai importanti membri ai CMB (cum ar fi Biserica Anglicana) introduc noi traditii si practici “bisericesti” pe care le indreptatesc canonic, obiceiuri care primejduiesc invataturile evanghelice si intreaga traditie crestina a Rasaritului si a Apusului (de exemplu, hirotonirea femeilor in “episcopi” si “preoti”), creand o “neo-biserica” cu ordine, ecleziologie si morala cu totul apostata;

8. Pentru ca CMB tolereaza in randul membrilor sai unele comunitati crestine care accepta si binecuvanteaza practici sexuale nefiresti si impotriva naturii (cununia persoanelor de acelasi sex – lesbiene, homosexuali) ce sunt “rusine chiar si a le auzi”;

9. Pentru ca acest duh ecumenist, sincretist si secularist se transmite si in anumite cercuri ortodoxe, indeosebi in randul diasporei si in zonele mixte, unde inter-comuniunea si rugaciunile impreuna cu neortodocsii au devenit o practica frecventa – o practica care tagaduieste insasi invataturile Sfintilor Parinti privind gandirea si vietuirea in Biserica (avand o lucrare de zdruncinare asupra firii Bisericii);

10. Pentru ca apartenenta organica in CMB pricinuieste sminteala si dezbinari puternice in randul bisericilor ortodoxe locale slabind unitatea Ortodoxiei (in loc sa contribuie la unitatea pan-crestina, acest fel de participare primejduieste direct unitatea din sanul Bisericii Ortodoxe, lasand deoparte ereticile invataturi promovate prin aceste participari!);

11. Pentru toate motivele date mai sus, Biserica Ortodoxa Sarba, marturisitoarea si pazitoarea credincioasa (impreuna cu celelalte biserici ortodoxe locale) a credintei si invataturii Bisericii celei una, sfinte, sobornicesti si apostolice a lui Hristos, isi anunta retragerea din CMB si renunta la a mai fi MEMBRU ORGANIC al acestei organizatii (asa cum au hotarat Patriarhia Ierusalimului si Biserica Georgiei). Facand acestea, totusi, Biserica Sarba nu renunta sa continue a lucra pentru “unirea tuturor” si sa continue a coopera cu toti, incluzand lucrul impreuna cu CMB in domeniul umanitar, precum si in alte domenii de raspundere inter-crestina, pentru pace, dreptate si unitate intre oameni si statele lumii.

Citeşte şi:  Filocalia: Colectie unica de scrieri patristice despre Ortodoxie

12. Tinand cont ca aceasta hotarare va influenta nu doar viata si misiunea Bisericii Sarbe, ci si a Ortodoxiei in general si misiunea mantuitoare a Bisericii in lume, Adunarea Episcopilor Bisericii Sarbe a hotarat ca inainte de retragerea definitiva, sa trimita mai intai aceste pozitii si temeiuri Patriarhului Ecumenic al Constantinopolei si tuturor conducatorilor bisericilor ortodoxe locale, cu propunerea si cererea ca sa fie convocata cat mai curand o Conferinta Pan-Ortodoxa, privind participarea viitoare a Bisericilor Ortodoxe in general la Consiliul Mondial al Bisericilor. Doar dupa aceasta consultare, biserica noastra locala va adopta o pozitie finala asupra chestiunii si o va impartasi tuturor.

Aceasta declaratie a fost elaborata in anul 1997, dar din pacate, un an mai tarziu, din cauza presiunilor politice, si impotriva deciziei de la Sopocani, unde mai multi clerici si monahi au sustinut-o, Biserica Serbiei nu o va mai sustine in 1998, cand a fost intrebata din nou asupra problemei.