Un alt frate a întrebat pe acelaş Bătrîn: E o poruncă a lui Domnul să iubesc pe aproapele ca pe mine însumi (Lev. 18, 19), să mă bucur şi să mă întristez împreună cu el, ca cu mădularul meu (I Cor, 12, 26). Deci dacă-l văd în sărăcie şi-l trec cu vederea, nesocotesc iubirea chiar dacă eu însumi n-am decît cele de trebuinţă şi nu-mi ajunge să-i dau şi lui cele de trebuinţă. Spune-mi deci, Părinte, cum îmi arăt în acest caz iubirea ?

R ă s p u n s u l lui Ioan: Dragostea faţă de aproapele se arată în multe feluri, nu numai în a-i da. De pildă: cînd mergi vreodată cu aproapele tău undeva şi afli în tine gîndul de a te bucura de mai multă cinste decît el, şi nu vrei mai degrabă să se bucure şi el de aceeaşi cinste cu tine, nu-l socoteşti ca pe tine însuţi. Căci Apostolul a zis: ,,în cinste unii altora dîndu-vă întîetate” (Rom. 12, 10).  De ai ceva de mîncare şi vezi gîndul tău îndemnîndu-te să mănînci singur şi după pofta ta, contrar trebuinţei, nu-l socoteşti ca pe tine însuţi. Sau dacă avînd numai cît îţi este pentru tine, nu dai şi altuia, nu-l iubeşti ca pe tine însuţi. Dar dacă voim să împlinim numai în acest fel cuvîntul Scripturii, el nu ne susţine în aceasta. Căci nu ni s-a spus numai pentru un om, ci tot omul înfăţişat prin el ca aproapele nostru. Dar cum poţi să împlineşti cu toţi oamenii aceasta, neavînd ce să le dai tuturor ?

Citeşte şi:  Lumânarea este o antenă ce ne pune în legătură cu Dumnezeu, cu cei bolnavi, cu cei adormiţi

Dar a iubi pe aproapele ca pe tine însuţi mai înseamnă şi aceasta: Dacă vine vre-o nenorocire de obşte şi vezi gîndul tău bucurîndu-se că celălalt s-a păgubit mai mult, arăţi şi în aceasta că nu-l socoteşti ca pe tine însuţi. Şi iarăşi, dacă vezi pe altul lăudat şi nu te bucuri împreună cu el, din motivul că nu eşti lăudat şi tu împreună cu el, şi nu spui „lauda fratelui se întinde şi la mine, căci e mădularul meu”, nici în acest caz nu-l iubeşti pe el ca pe tine însuţi. Şi aşa în toate cazurile asemănătoare.

Citeşte şi:  Oare doctorul îl invidiază pe bolnav? Desigur că nu. Tot aşa, nici cel drept nu poate să îl invidieze pe cel păcătos

A iubi pe fratele ca pe tine însuţi mai înseamnă şi aceasta: Dacă ai aflat de la Părinţi calea lui Dumnezeu şi te întreabă fratele, să nu-l lipseşti cu pismă de folosul ei, ci ca unul ce ştii că este fratele tău, spune-i şi lui ceeace ai aflat cu frica lui Dumnezeu; dar să nu te socoteşti pe tine ca învăţător. Căci aceasta nu-ţi este de folos.

Citeşte şi:  Cel ce iubeşte pe Dumnezeu, nu mâhneşte pe nimeni şi nu se întristează pentru cele vremelnice

 

Scrisori duhovniceşti,  Sf. Varsanufie şi Ioan, Filocalia, vol. XI, întrebarea 339.