Orice om tânjește să fie înțeles, dar se simte înțeles numai de cel care îi remarcă și îi vorbește de calitățile sale ascunse, pe care alții nu i le observă.

A vedea calitățile ascunse, însă, este o însușire a celor care au un exercițiu spiritual permanent, la care nu se poate ajunge fără darul lui Dumnezeu.

A striga în dreapta și în stânga și a făgădui degrabă iadul este propriu râvnei trupești. Oamenii sfinți, însă, care au ajuns la dragoste, nu mai pot avea această atitudine. Căci dragostea, spune Sfântul Serghie de la Radonej, înseamnă a fi aspru cu tine, dar îngăduitor cu ceilalți. Cred că măsura desăvârșirii noastre duhovnicești o putem deduce din felul în care ne raportăm la oamenii care încă mai săvârșesc cele mai cumplite păcate.

Ierodiacon Savatie Baștovoi, În căutarea aproapelui pierdut, Editura Marineasa, Timișoara, 2002