“Orice suflet crestin curatit de pacat este mironosita, este mireasma adusa lui Dumnezeu, ce se daruieste lui Hristos”. (Sf. Iustin Popovici)

***

“Duminica de astazi ne aduce inainte exemplul sfintelor femei mironosite, din care invatam ca la biserica trebuie sa venim devreme. Ele au venit primele, dis-de-dimineata, la Mormantul Domnului, si au fost cele dintai care L-au va­zut pe Hristos inviat. Mai demult era o vorba: “Cine ajunge primul la biserica, acela primeste cel dintai harul” (ca si la scaldatoarea Vitezda). Apostolii Petru si Ioan au fugit la Domnul intrecandu-se.

O alta lectie pe care o primim de la femeile mironosite este rabdarea. Ele au stat cu rabdare langa Crucea Mantuitorului, cand toti apostolii, in afara de Ioan, s-au imprastiat. Venind la Mormantul Domnului, ele au asteptat cu rabdare si au vazut in sfarsit aratarea ingerului Domnului. Cu rabdare si cu bucurie mergeau dupa Domnul prin orase si prin sate. Ascultau cuvantul Lui chiar si in pustiul fara apa, rabdand si arsita, si frig, si sete, si foame. Ele primeau hrana pentru suflet si slujeau cu averea si cu munca lor, ca sa ofere mancare pentru trup Domnului si ucenicilor Lui. Acest lucru ne invata sa slujim bisericii Domnului, fiecare cu ce putem.

Femeile mironosite ne invata sa-L cinstim pe Dom­nul. Pentru noi, aceasta cinstire se exprima in mod deosebit in zilele de miercuri si vineri. In vechime se spunea ca cel ce nu cinsteste zilele de miercuri si vineri va fi judecat cu cei care L-au rastignit pe Domnul. Unii oameni cucernici pastrau tacerea buzelor in aceste zile, cugetand la Patimile Domnului, citind Acatistul Sfintei Crucii, Evanghelia.

Femeile mironosite ne invata si indrazneala in credinta. Ele au indraznit sa ramana langa Cruce, sa vina primele la Mormant si sa vesteasca Invierea Domnului, sa propovaduiasca Evanghelia cele dintai. Datoria noastra este de aseme­nea sa vorbim despre Domnul, sa impartasim altora cunos­tintele noastre cu acuratete, rugandu-ne sa semanam cuvantul lui Dumnezeu fara manie si patima.

Iata cate exemple de urmat ne-au dat sfintele femei mironosite. Sfintelor femei mironosite, rugati-va lui Dumnezeu pentru noi!”

(Pr. Valentin Mordasov, duhovnicul de la Pskov: invataturi si intamplari minunate, Editura Sophia, 2011)

***

Sfintele femei purtatoare de mir – o intruchipare a cautarii Domnului

“Vad in femeile purtatoare de mir o in­truchipare a voastra, dragi surori, o intruchipare a unei atitudini sufletesti similare! Caci care este trasatura ca­racteristica femeilor purtatoare de mir? Faptul ca Il urmau cu rabdare pe Domnul pretutindeni, de parca L-ar fi cautat. Ele L-au ajutat din averea lor si L-au insotit catre Ierusalim; L-au urmat in timp ce Isi ducea crucea. Au fost in jurul Sau rand era rastignit pe Golgota; au urmarit unde I-a fost pus trupul dupa ce a fost dat jos de pe cruce. Dupa sabat, dis-de-dimineata s-au grabit la mormant; si, pe cand era inca intuneric, au fost coplesite de aratarea Invierii si au alergat sa le spuna Apostolilor despre El. S-au lipit de Domnul cu o asemenea ravna, incat doreau sa-L vada si sa fie langa El, fara sa se mai sature de El.

Si voi de asemenea, parasind toate, ati mers sa-L urmati pe Domnul. Binecuvantata este calea voastra. Mergeti si cautati totdeauna fata Lui.

Dar cum ati putea sa nu mergeti si sa nu-L cautati? Cine poate fi mai frumos decat Domnul? El este impodobit cu virtuti mai mult decat oricare dintre fiii oamenilor. El este frumos nu numai prin natura Sa divina, ci, de asemenea, si prin natura Sa umana, intrucat avea cele mai nobile trasaturi proprii unei fiinte umane in toata desavarsirea lor. Aceia care contempla o asemenea frumusete sunt atrasi catre Domnul, iar Domnul la ran­dul Sau ii umple pe toti care Il iubesc pe El cu aceasta.

Cu ce se aseamana ochii Lui? Sunt mai stralucitori decat soarele, care patrunde totul cu lumina zilei. El doar privea catre o femeie pacatoasa si aceasta se indrepta. Privea la un vames si el se facea apostol. A privit catre Petru si ochii lui au revarsat rauri de lacrimi. Atragand la Sine sufletele oamenilor cu privirea Sa, El le da puterea de a patrunde cu mintea raiul si de a vedea cu lim­pezime toate cele vazute si nevazute.

Cu ce se aseamana cuvantul Lui? El doar ce a vorbit, si pescarii si-au parasit navoadele. A ti­nut o cuvantare si cei care venisera sa-L prinda Il ascultau cu uimire; demonii fugeau, bolnavii se vindecau, mortii inviau. Atragand la Sine sufletele oamenilor cu asemenea cuvinte, El le da pu­terea de a vorbi in asa fel incat Dumnezeu Isi pleaca urechea, ingerii iau seama, iar oamenii se mangaie.

Bogat este Domnul si imbogateste; puternic este si da nebiruita putere; intelept este si intelepteste; sfant este si sfinteste. Caci orice dar este bun si orice dar care vine de la El desavarsit este pentru cei care se silesc sa-L urmeze.

Un astfel de Domn cautati! In randuiala dum­nezeiasca de rugaciune si in activitatile biseri­cesti cautati unde este ascuns Domnul, ca in de­sisurile inmiresmate din natura. Si Il veti vedea precum L-a vazut Maria Magdalena in gradina, sau precum mireasa din Cantarea Cantarilor a vazut chipul preafrumos al mirelui ei printre flori, cand se racorea ziua si se-ntindea umbra serii (Cantarea Cantarilor 2,14-17).

Cautati-L in dumnezeiestile Taine, mai cu sea­ma in Sfanta Taina a Trupului si Sangelui Sau, si vi Se va face cunoscut asa cum li S-a facut cunoscut ucenicilor in Emaus, la frangerea painii si precum i S-a facut cunoscut miresei din Cantarea Cantari­lor care spunea ca El este negrait de dulce si totul in El este placut (Cantarea Cantarilor 5,16).

Cautati-L in dogmele invataturii de credin­ta cu convingerea neindoielnica in adevarul lor, cautati-L in porunci prin implinirea lor cu ravna, cautati-L in toate imprejurarile vietii cu rabdare si credinciosie fata de El; si El vi Se va arata si va va lasa sa Il atingeti asa cum a facut cu ucenicii Sai in ziua invierii Sale – iar voi veti exclama pre­cum Toma: “Domnul meu si Dumnezeul meu!”

Cautati-L pretutindeni fara trandavire. De ce spun “cautati-L”? Fiindca deja L-ati gasit, iar El, respectandu-Si cuvantul, deja S-a daruit pe Sine Insusi voua si a confirmat acest dar nu numai o dmagdaliniata. El este in mijlocul vostru, ca un Pastor in­tr-o turma mica, iar in launtrul vostru, ca in propriul Sau locas. Ramane inca un singur sfat de adaugat: aveti grija sa Il pastrati pe Domnul in sufletul vostru.

Pastrati-L prin gand neincetat la El si dialog neincetat cu El; in El este vesnic mantuirea noas­tra. Pastrati-L prin indreptarea grabnica si caldu­roasa a inimilor voastre numai catre El, neingaduindu-va sa va atasati de nimic altceva decat de El, indiferent daca este vorba de un lucru mare sau mic. Pastrati-L prin incredintarea voastra in mana providentei Sale cu inima deschisa inain­tea Lui si rugaciune constanta. Pastrati-L prin implinirea cu staruinta a randuielii monahale de ascultare cu smerenie neprefacuta, pace, supune­re reciproca, ajutorare reciproca, fara critica, fa­ra atasament fata de lucruri, oameni si obiceiuri lumesti, cu izolarea, dragoste pentru osteneala, nedand odihna trupului, cu amintirea continua a plecarii voastre din lumea aceasta si asteptarea rasplatirii din lumea de dincolo.

Fie ca Domnul sa va daruiasca toate acestea voua, dragi surori. Fie ca fagaduintele voastre sa nu se dovedeasca false si fie ca asteptarea voastra sa nu fie rusinata.

Lumea este inaintea voastra, iar Domnul este in launtrul vostru. Intoarceti-va privirea incat sa nu vedeti desertaciunea lumii si fiti totdeauna cu Domnul. Cau­tati-L pe El si urmati Lui in pasii, gandurile si sentimentele voastre.

Multe si negraite daruri sunt legate de modul vostru de viata. Domnul este aproape si gata sa va umple cu harul Sau, dar si noi trebuie sa ne straduim pentru a-l dobandi.

Asadar straduiti-va, fara sa va temeti de ceea ce nu trebuie sa va temeti, si nu va crutati! Femeile purtatoare de mir stateau aproape de Domnul, desi erau imbrancite de cei care Il rastigneau. Si voi, de asemenea, nu va uitati la cele netrebnice. Lasati lumea sa tipe, lasati superstitiile prostesti sa urle, lasati nenorocirile sa vina – voi urmati-va calea, fara sa priviti inapoi sau in jurul vostru. Nu luati seama la cele ce va inconjoara; nu ascultati vorbe goale. Priviti doar ceea ce este sub picioarele voastre si cu rabdare folositi-va de ele spre a implini poruncile primite; si luati seama la propria voastra constiinta care a fost iluminata de sus. Caci in lume sunt multe femei lucratoare ale evlaviei, care de asemenea Il cauta pe Domnul si cu multa ravna vor sa-L atinga. Aveti grija sa nu fiti lasate in urma de catre ele!

Multumim Domnului, daca ochiul Sau vede printre femeile din lume adevarate calugarite. Dar straduiti-va sa nu vada printre voi o femeie lumeasca imbracata in haine calugaresti.

22 aprilie 1862, Manastirea Tambov

(Sfantul Teofan Zavoratul, “Ravna duhovniceasca. Scrisori catre monahii”, Editura Sophia, 2008)

***

Mireasma lui Hristos adusa lui Dumnezeu Predica intai la Duminica Sfintelor Mironosite (1965)

“Hristos a inviat! Adevarat a inviat!

Si toate mortile le alunga de pe pamant, toate iernile fug de pe pamant, toate pacatele, toti demonii. Biruinta, singura adevarata biruinta in aceasta lume pamanteasca este biruinta asupra mortii. Nimeni nu este mai puternic decat moartea, nimeni dintre oameni; nimeni dintre ingeri, nimeni dintre diavoli, numai El, Domnul Hristos Cel Inviat!

Prin Invierea Sa, Domnul a deschis mormantul pamantesc. Acest pamant nu a fost nimic altceva decat imensul mormant al oamenilor, hoit langa hoit, mort langa mort, nenorocit langa nenorocit, iarna langa iarna, pacat langa pacat. Iata, acesta a fost pamantul pana la Invierea Domnului Hristos. Dupa Înviere totul se preschimba. Aceasta este cea mai mare revolutie pe care o cunoaste mintea omeneasca, in toate lumile. Totul se schimba prin Invierea Domnului Hristos: omul muritor devine nemuritor, iar pamantul, mic iad, arena a raului, a pacatului, a mortii, se preschimba in Imparatia Cerurilor. Unde este Dumnezeu, Dumnezeu Cel Inviat, acolo este si Imparatia Cerurilor, acolo sunt toate puterile ceresti, acolo sunt toate bunatatile ceresti.

Prin Invierea Sa, Domnul a ridicat piatra de pe mormantul nostru, de pe acest cavou pamantesc, si pentru intaia oara am vazut deschisa pentru noi, oamenii, calea care duce de pe pamant la Viata cea vesnica. Si faptele care marturisesc aceasta sunt nenumarate. Si voi sunteti astazi martorii acesteia. Cei dintai martori au fost Sfintele Mironosite, pe care astazi le praznuim, si impreuna cu ele, si mai apoi, Sfintii Apostoli, nenumarati Mucenici, Sfinti, Drepti, crestinii toti, milioane si milioane de crestini pana in ziua de astazi. Ce sunt ei, cine sunt ei? Martori ai Invierii lui Hristos!

Esti crestin si traiesti astazi aceasta marturie. Caci prin ce te distingi de ceilalti oameni, de toate celelalte credinte? Prin ce se distinge crestinul de toate fapturile pamantesti? Suntem crestini prin aceea ca credem in Invierea lui Hristos, in nemurirea noastra si in Viata vesnica. Omul nu mai este rob mortii, nu mai este rob pacatului, nu mai este rob diavolului, ci a fost slobozit de Domnul Hristos si de pacat, si de moarte, si de diavol. Aceasta este singura slobozire, singura slobozire pentru neamul omenesc in toate lumile, adevarata slobozire, slobozirea de pacate. Slobozirea de pacate inseamna slobozirea de moarte, slobozirea de diavol, slobozirea de iad. Ce mai vrei, omule, ce fel de taine mai vrei sa cunosti? Iata inaintea ta Cerurile deschise, toate bunatatile imparatiei Ceresti sunt ale tale.

Sfintele Mironosite! O, minunate femei! O, ce cununi impleteste lumea cereasca pentru Mironosite – mai bune si mai sfinte decat noi, oamenii. Atunci cand ierusalimitenii, si invatatii, si fariseii, si carturarii evrei, si altii s-au napustit asupra Domnului Hristos, femeile Mironosite au plans si s-au tanguit pentru El. Nu stim daca a fost si vreo femeie printre aceia care strigau: Rastigneste-L! Rastigneste-L! (Marcu 15, 13).

Stim ca ele au fost mai curajoase decat ucenicii lui Hristos.In bezna neagra a noptii, atunci cand L-au prins pe Domnul Hristos, atunci cand Iuda L-a tradat, atunci cand L-au dus pe Golgota, Mironositele au stat aproape de Crucea Sa. Nu s-au temut de nimeni. Credinta lor era mai puternica decat credinta barbatilor, de aceea Domnul inviat S-a aratat mai intai Mironositelor, S-a aratat mai intai Mariei Magdalena si Mariei lui Iacov (Marcu 16,1), S-a aratat lor pentru ca au slujit Lui si au crezut in El cu toata inima, cu tot sufletul, cu toata fiinta lor. Si primul salut de Pasti, salutul ingeresc: “Hristos a inviat!” a fost adus Sfintelor Mironosite – ca cea dintai buna-vestire in mormantul nostru, in toate laturile mormantului pamantesc celui ferecat.

Sfantul Apostol Pavel spune: Noi, crestinii, suntem buna-mireasma a lui Hristos adusa lui Dumnezeu (2 Corinteni 2, 15).

Aceasta mireasma a lui Hristos se raspandeste in intreaga lume, odata cu cea dintai buna-vestire a Pastilor, prin Sfintele Mironosite, si dupa ele si impreuna cu ele prin Sfintii Apostoli si prin toti crestinii, pana in ziua de astazi. Noi, crestinii, prin aceste miresme ceresti, indepartam orice pacat, orice manie, orice patima. Sfantul Eftimie cel Mare, duhovnic vazator cu duhul, simtea mirosul urat al unui gand de desfranare pe care un frate din manastirea sa il avea in minte. Pe acest frate il urmarea ispita si gandurile de desfranare nu-i dadeau pace. Sfantul a simtit un miros urat. Astfel, fratele meu, sufletele noastre raspandesc buna-mireasma sau duhoare. Aceasta o simt Sfintii ingeri care sunt imprejurul nostru. Fiecare pacat din sufletul meu si al tau raspandeste miros urat… Daca simti vreun pacat intru tine, vreun miros greu, sa cunosti ca orice inger se indeparteaza de la tine. Vreun pacat mai vechi, vreun pacat nepocait pe care il purtam intru noi de ani de zile, acesta este o imensa duhoare de care fug toti ingerii. De aceea ne-a daruit Domnul Sfintele Taine: ne-a daruit Sfanta Impartasanie pentru a ne inmiresma si a ne umple de pace.

In pustia in care se nevoia Sfantul Varsanufie cel Mare, in imprejurimile si in apropierea lui se aflau niste tineri nevoitori care, departe de lume fiind, departe de preoti, nu se puteau impartasi in biserica. Si acelora, Ingerul Domnului le aducea in fiecare sambata Sfanta Impartasanie. Se istoriseste in viata sa ca atunci cand i s-a aratat Ingerul din inaltimea cereasca, s-a raspandit o mireasma care s-a revarsat peste intregul pamant… (vezi Vietile Sfintilor din 6 februarie ). Toate acestea raspandesc mireasma in Ceruri. De aceea, orice suflet crestin curatit de pacat este 5-asceticsmironosita, este mireasma adusa lui Dumnezeu, ce se daruieste lui Hristos.

Sfintele Mironosite din toate timpurile sunt foarte numeroase. Mai intai au fost cateva, apoi tot mai multe si mai multe. Ce sunt sfintele nevoitoare, ce? Mironosite! Sfanta Mucenita Varvara, Sfanta Mucenita Irina, Cuvioasa Maria Egipteanca si toate cuvioasele maici, ce sunt ele? Mironosite peste veacuri si veacuri, suflete care se impartasesc de Evanghelia Domnului Hristos si vietuiesc in ea. Acestea sunt, mai intai, monahiile cu chemare spre nevointa. Mironositele isi curata necontenit sufletul de pacate, pentru ca sufletul sa nu inceapa sa raspandeasca miros urat. Si cine sta in fruntea tuturor Mironositelor? Cine este aceea care daruieste Mironositelor intreaga stralucire cereasca? Preasfanta Maica a Domnului.

Ea este cea dintai Mironosita si mai presus de toate. Despre ea se spune in sfintele rugaciuni ca ne-a nascut scumpul Mir Ceresc, pe Domnul Hristos, daruindu-ne Buna-mireasma. De aceea este cea dintai Mironosita, inaintea tuturor. Si fericit este acel suflet care ii urmeaza, cu credinta, in Fiul Sau Cel inviat, in Domnul Hristos, cu dragoste sfanta, cu rugaciune, cu post si cu toate celelalte sfinte virtuti.
Sufletul tau raspandeste miros in Ceruri, prin Domnul Cel Inviat, prin Sfanta Sa Evanghelie, prin sfintele Sale porunci. Caci El, prin implinirea sfintelor porunci, se salasluieste in sufletele noastre. Sfantul Apostol spune:

Hristos sa Se salasluiasca, prin credinta, in inimile voastre (Efeseni 3, 16).

El Se salasluieste in inimile noastre si prin credinta, si prin dragoste, si prin rugaciune si prin post, si prin toate celelalte virtuti. Pe cat acestea se inmultesc, pe atat se inmultesc intru noi puterile lui Hristos Celui Inviat. Atunci fuge din noi intreaga iarna a pacatelor, fuge orice pacat rau mirositor, iar noi ne umplem de vesnica primavara, de o primavara ce raspandeste miros de rugaciune, de iubire, de milostivire si de toate sfintenormal_66le virtuti evanghelice.

Nu slabi niciodata crestine, nici tu, crestino! Iata, Preasfintele Mironosite stau inaintea ta si imprejurul tau, sunt toate aici ca sa te ajute, sa te slobozeasca de orice iarna a pacatelor, de orice pacat rau mirositor. Urmeaza-le, mergi impreuna cu ele si cunoaste ca mergand dupa ele, mergi dupa Domnul Hristos Cel Inviat. El te va calauzi in Imparatia Cerurilor, te va conduce acolo unde este primavara vesnica a nemuririi, primavara adevarului dumnezeiesc vesnic, a bucuriei dumnezeiesti vesnice, a dragostei dumnezeiesti vesnice. Intr-acolo ne conduc mironositele, iar al nostru este a ne folosi cu tot sufletul, a urma lor cu credinta evanghelica, cu dragoste evanghelica, cu rugaciune evanghelica, cu traire evanghelica. Atunci se va face auzit in toate laturile salutul de Pasti rasunand necontenit in sufletele crestinilor, in toate inimile: Hristos a inviat! Adevarat a inviat!“

(Cuviosul Iustin de Celie, Cuvinte despre vesnicie – predici alese, Editura Egumenita, 2013)