Bertrand Russell (1872 – 1970):

“Cred ca subiectul cel mai important (politic) este psihologia maselor… Vom arata ca familia împiedica dezvoltarea individului… Desi acestea vor fi studiate în sistemul de educatie, ele vor fi aservite obiectivelor clasei guvernante… Populatia nu va cunoaste felul în care i se inoculeaza convingerile. Când tehnica se va fi perfectat, fiecare guvern care a educat generatii de oameni în acest fel va putea sa controleze întreaga populatie în mod eficient si sigur, fara a fi nevoie de armate sau politie… Propaganda educationala, cu ajutorul guvernului, va putea sa obtina rezultate într-o singura generatie.

Exista însa doua puternice forte care se opun unei astfel de politici: una este religia, iar cealalta este patriotismul… O societate stiintifica nu poate fi stabila decât sub conducerea unui guvern mondial.“

Cele de mai sus deja se întâmplă, inclusiv în România:

„România educată” | Școala îi învață pe copiii noștri că sunt „cetățeni globali”,,nu ai unei anumite națiuni”. Dacă iubești România mai mult decât planeta, ești „șovin”

Dumneavoastră știți ce învață copilul la școală? În manualul de clasa a VI-a de „Educație socială”, editat de Editura Didactică și Pedagogică, copiii noștri învață că sunt „cetățeni globali” sau „cetățeni ai lumii” și nu ai României.

Totul asezonat cu culorile curcubeului, simbolul mișcării LGBT. Acest manual, ca și celelalte, sunt realizate după programa Ministerului Educației, care la rândul său, respectă „liniile” proiectului „România Educată” al lui Klaus Iohannis.

Copiii noștri sunt învățați că „binele comun nu poate fi decis decât în comun. Acest lucru este posibil și trebuie să se întâmple nu numai la nivelul unei comunități locale, al unei țări, ci și la nivelul întregii lumi, până într-acolo încăt să ne putem afirma ca cetățeni ai lumii, unii cărora țara le este casă, iar lumea le este țară”.

Dezideratul de a deveni „cetățeni ai lumii”, probabil că nu se va îndeplini, notează autorii manualului, pentru că „există încă frontiere, circulația nu este liberă și sunt mulți oameni care nu reușesc să treacă peste propriile limite pentru a aprecia și a se bucura de diversitatea lumii”.

Același manual îi învață pe copii că „diversitatea este cea mai importantă” caracteristică a perfecțiunii.

Copiii sunt pregătiți pentru acceptarea politicilor UE privind migrația, fiind învățați că trebuie să fie solidari cu refugiații, „indiferent de cauzele care i-au condus într-o astfel de situație (război, discriminare, sărăcie, etc).

„Adesea însă, nu sunt primiți, acolo unde ajung, astfel încât să fie evidentă solidaritatea umană, ci chiar dimpotrivă”. Copiii sunt îndemnați să se informeze cu privire la „problema refugiaților în lume” și să scrie un text prin care să arate „cum ar trebui tratați cei constrânși să devină refugiați, astfel încât să pledezi pentru toleranță, respect și solidaritate”.

Patrimoniul cultural – al altora. Românii, aflați și ei pe-acolo

În același manual, la capitolul „Patrimoniul cultural” se precizează că este „comoara” care ne arată cine-au fost înaintașii, cum au trăit ei și de ce suntem noi așa cum suntem”.

Deși sunt menționate „Doina” sau „Călușul oltenesc”, la capitolul tradiții, sunt prezentate mai mult obiceiuri ale minorităților naționale: „Lichert – obicei săsesc de Crăciun”, „Udatul – obicei maghiar de Paște”, „Maslenița – tradiție a rușilor lipoveni” și în final, „Sorcova – obicei românesc de Anul Nou”.

La capitolul „Identitate culturală”, micuților le este prezentat un exemplu al unei familii de sași, „romi dansând cu ocazia Zilei internaționale a romilor” și „copil învățând să încondeieze ouă”. Identitatea copilului este incertă, dar putem bănui că este român. De altfel, autorii manualului fug ca dracul de tămâie de cuvântul „român”.

Într-un final, este prezentat și cazul unui român din Danemarca, din familia Virgilsen.

Proiectul pe care vor trebui să-l facă micuții români la clasa a VI-a la acest capitol se referă la „moștenirea culturală a altor popoare”. Exemplele oferite de autorii manualului? „Ucraina” și „Ungaria”. E clar: copiii noștri sunt pregătiți de mici „să sprijine cât e nevoie” țara vecină.

Torelanță egal democrație

Mai departe, copiii află că „toleranța și democrația sunt două lucruri extrem de asemănătoare, care au aceeași însemnătate”, fiind citat în acest sens celebra lucrare „Ghidul tânărului tolerant”, editată de Oficiul Avocatului Poporului de la Chișinău.

Mai mult, „intoleranța este rezultatul inculturii”.

Patriotismul – o chestie periculoasă

Într-un final, apare și un paragraf despre „patriotism”, ilustrat cu un copil îmbrăcat în uniformă militară.

Mai multe vor afla, însă, despre „derapajele sentimentului patriotic”. Din patriotism, notează autorii manualului, se nasc „xenofobia, șovinismul, rasismul”. Mai mult, dacă nu-ți dorești refugiați în Europa, ești xenofob. Dacă crezi că țara ta este mai importantă decât planeta, ești tot xenofob.

La capitolul „Patrie” este un scurt citat din Barbu Ștefănescu Delavrancea, ilustrat cu un suporter de fotbal, a cărui imagine aduce cu un clovn supărat. De Iorga, Goga sau Eminescu nici nu poate fi vorba.

Pregătiți pentru LGBT

Deși nu este menționată anume, homosexualitatea este introdusă subtil în mintea elevilor. În loc de formula consacrată de activiștii LGBT, „discriminare pe baza orientării sexuale”, apare  sintagma „discriminare pe bază de sexualitate”.

„Chiar și în zilele noastre, oamenii continuă să cadă victime divergențelor și discriminărilor cauzate de religie, etnie, limbă, rasă, sexualitate, etc iar toate acestea în pofida faptului că oameni dintre cei mai diverși au fost nevoiți să trăiască împreună”.