Omilia LIX

„Și l-au dat afară. Auzind Iisus că l-au dat afară și aflându-L, i-a zis: Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? El a răspuns și a zis: Și cine este , Doamne, ca să cred în El?”( Ioan, Cap. 9, v. 35 – Cap. 10, v. 13) 

[Comentariul Sf. Ioan Gură de Aur la Vindecarea orbului din naștere, la versetul de mai sus și următoarele

Iisus vine înaintea orbului din naștere ca pentru a-l lăuda pentru mărturisirea sa curajoasă, El îi dă un nou har.]

1. Dumnezeu îi cinstește mai ales pe cei care, pentru adevăr și mărturisirea numelui lui Iisus Hristos, suferă ceva rău sau ceva batjocoritor. Căci, precum este adevărată păstrarea bogățiilor pierzându-le pentru Dumnezeu, și a iubi viața sa urând-o în această lume ( Ioan, 12:28); la fel înseamnă a-și aduna comoară de slavă fiind aici înconjurat de batjocuri. Așa a fost soarta orbului: evreii l-au alungat din templu, și Domnul templului l-a primit. El a fost alungat dintr-o adunare stricată, și a aflat izvorul mântuirii; el a fost necinstit prin cei ce-l necinsteau pe Iisus Hristos, și Domnul îngerilor l-a cinstit: acelea sunt răsplățile celor ce apără adevărul. Așa noi înșine, după ce ne-am desprins de bogățiile de aici, de jos, dobândim bunătățile cerești; dacă suntem înconjurați de batjocuri pentru Sfântul nume al lui Dumnezeu și dacă am dat săracilor bogățiile noastre vom fi cinstiți și aici jos și acolo sus.  Iisus L-a întâlnit pe orb imediat ce l-au alungat din templu. Evanghelistul vrea să spună că Iisus vine în mod expres ca să se întâlnească cu el. Și priviți răsplata pe care i-o dă: el îi dă cel mai mare din toate bunurile, căci i se face cunoscut lui, care nu-l cunoștea deloc mai înainte, și îl asociază cu ucenicii săi. 

Pentru voi, dragii mei ascultători, vă rog să vedeți în ce fel Evanghelistul face să se cunoască graba lui Iisus Hristos și înțelepciunea de care Se folosește El, Iisus zicându-i orbului: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?” Orbul răspunde: „Și cine este Doamne?” Căci el nu-L cunoștea, însă cu toate că l-a vindecat, căci el era orb înainte de a fi primit binefacerea vindecării sale; și după ce și-a dobândit vederea a fost tras într-o parte și-n alta de acești turbați. Iisus deci, ca și grecul Agonotet, primește pe acest atlet care iese din luptă victorios și triumfător. Și ce îi zice El? „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?” ce vrea să spună aceia? După ce s-a luptat așa de mult împotriva evreilor, după atâtea cuvinte pe care le-a zis pentru apărarea adevărului, Iisus îl întreabă dacă crede; aceasta nu fiindcă El nu știe, ci fiindcă voia să să facă cunoscut și să arate cât cinstește El credința acestui om. O așa de mare mulțime de popor, zice El, M-a încărcat cu batjocuri, Eu nu mă îngrijorez deloc; singurul lucru pe care-l doresc este ca tu să crezi în Mine, căci un singur om care face voia lui Dumnezeu, valorează mai mult decât o mulțime de bârfitori. „Unul valorează mai mult decât o mie” , zice Eclesiastul. „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?” Iisus Hristos îl întreabă ca și cum El ar fi Fiul lui Dumnezeu, El care este prezent în fața ochilor săi, și începe a-i inspira dorința de a-L cunoaște. Căci El nu i-a zis: crezi imediat; ci l-a întrebat pentru credința lui. Ce răspunde deci: „Și cine este Doamne, ca să cred în El?” Răspunsul unui om care dorește și așteaptă cu căldură, el nu cunoaște pe acela pentru care a vorbit atâta, și în aceea vă face să cunoașteți măreția iubirii sale pentru adevăr: nici favoarea, nici interesul nu l-a făcut să vorbească, pentru că nu l-a văzut încă pe binefăcătorul său. 

„Și a zis Iisus: L-ai și văzut! Chiar Cel Care vorbește cu tine Acela este” (Ioan, 9:37) El nu zice: Eu sânt, folosindu-se încă de protejare, zice:„ L-ai și văzut”. Aceste cuvinte erau întunecate, pentru aceasta adaugă mai clare și zice: „Cel Care vorbește cu tine”. Orbul a răspuns: „Cred Doamne. Și s-a închinat Lui” (Ioan, 9:38).Mântuitorul nu numai că nu i-a zis: Eu sunt care te-am vindecat, Eu sunt care îți vorbesc: du-te și te spală în scăldătoarea Siloamului, ci trecând în aceste lucruri sub tăcere îi zice:„Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?”. Pentru care orbul s-a aruncat înaintea Lui și I s-a închinat cu o dovadă mare de iubire: ceea ce au făcut o parte mică din cei pe care I-a vindecat, ca și leprosul și alții câțiva. Iisus îi descoperă apoi puterea sa divină; căci ca să nu se creadă că acelea erau simple cuvinte, El adaugă și mărturia faptelor. Și cum orbul era încă culcat înaintea picioarelor Lui pentru a I se închina, El adaugă: „Spre judecată am venit în lumea aceasta, pentru ca cei ce nu văd să vadă, iar cei care văd să fie orbi.”( Ioan, 9:38). Sf. Pavel spune același lucru: „Ce vom zice deci? Că păgânii care nu căutau dreptatea au dobândit dreptatea, însă dreptatea din credință; Iar Israelul urmând legea dreptății nu a ajuns la legea dreptății” (Romani, 9:30-31).

Când a zis Iisus Hristos: „Spre judecată am venit în această lume”, El l-a întărit pe orb în credință, și i-a invitat pe cei ce-L urmau să știe pe farisei. Și acest cuvânt „spre judecată” arată un chin mai mare; prin aceia arată că cei ce-L condamnau pe El erau ei înșiși condamnați și că cei ce-L numeau un păcătos, erau ei înșiși în păcat. Mai mult, Mântuitorul declară aici că se pot primi două felul de vederi și două orbiri: una simțită și alta duhovnicească. Atunci unii din cei ce-L urmai I-au zis: „Nu cumva și noi suntem orbi?”( Ioan, 9:40). Și cum cu altă ocazie au zis:„ Noi n-am fost niciodată robi nimănui” (Ioan, 8:33) și „Noi nu suntem născuți din desfrânare”  (Ioan,  8: 41): acum ei la fel nu au ochi și urechi decât pentru lucrurile sensibile și aceea este orbirea pentru care vor roși. După care Iisus Hristos, pentru a-i face să cunoască, că ar fi mai bine pentru ei să fie orbi decât să vadă, le zice: „Dacă ați fi orbi n-ați avea păcat” ( Ioan, 9: 41).  Evreii privind ca blestem boala de a fi orbi, Iisus Hristos întoarce vorbirea Sa împotriva lor, le zice: chiar aceea vă face mai puțin vinovați, și voi n-ați fi așa de aspru pedepsiți. Astfel Mântuitorul înlătură întotdeauna sentimentele omenești și trupești și ridică sufletul insuflându-i gânduri mari și minunate. Vom spuneți deci acum că vedeți. Cum Iisus Hristos le-a spus altădată: Voi spuneți că el este Dumnezeul vostru, la fel și aici: „Dar cum ziceți: că vedeți?, căci cu adevărat nu vedeți” . Aici Iisus Hristos le arată evreilor că ceea ce priveau ei ca un subiect foarte mare de slavă și de laudă, va fi pricina unei pedepse aspre la care vor fi condamnați. El mângâie prin vorbirea Lui pe orbul din naștere. Apoi vorbește despre orbirea lor; căci de teamă ca ei să nu spună: dacă noi nu te urmăm, dacă nu te credem, aceasta nu este din cauză că noi sîntem orbi, ci fiindcă ne temem de tine ca de un înșelător; el nu le vorbește decât despre acest subiect.

Va  urma…

Fragment  din Comentar la Evanghelia de la Ioan”, Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia 59, Colecția Migne -Vol. 8, Paris, 1865, Trad. diac. Gheorghe Băbuț, Editura Pelerinul român, Oradea 2005.