Era un stolnic pe nume Viazdowski, de credinta latina, care o data, pe cand domnitorul Moldovei a venit la mitropolia Sucevei la sarbatorirea pomenirii Marelui Mucenic Ioan cel Nou, ca sa vada moastele sfantului, leahul, privind cum multimea de oameni adunati din multe tari saruta trupul neputrezicios si da multe daruri, a inceput sa huleasca, zicand catre tovarasii sai: ” […] uitati-va la acesti apostati cum au uns cu mir inmiresmat trupul unui apostat mort, l-au pus la uscat, l-au imbracat in podoabe de mare pret ca pe un sfant si, de dragul castigului, duc in ispita atata lume. Insa, precum omul al carui trup il saruta multimea, se chinuieste in iad, tot acolo se vor chinui si cei care il saruta”.

Si indata ce a spus acestea fata de toata lumea si de domnitor, care si el era acolo, duhul necurat a intrat in el si, racnind tare, ca sa-i inspaimante pe toti, l-a trantit la pamant, chinuindu-l cumplit. Si tovarasii lui l-au scos din biserica, dar dracul il chinuia si mai tare, spre mirarea tuturor. Iar tovarasii lui, vazand ca se inteteste cumplitul chin la care l-a supus necuratul, s-au dus la mitropolit, care pe atunci era fratele domnitorului, Gheorghe Movila, om credincios si sfant, si, imbratisandu-i picioarele, l-au rugat sa se roage pentru el Domnului si Sfantului Ioan sa-l izbaveasca de nenorocire, caci frica si tremurul pusesera stapanire si pe ei.

Citeşte şi:  Actual: O scrisoare a Părintelui Ioannis Romanidis către Egumenul Theoklit Dionysiatul

Iar mitropolitul, afland din ce pricina sufera batjocoritul, a zis: „Mai lasati-l un pic, sa-i fie de invatatura ca nu se cuvine sa-i huleasca pe sfintii Domnului si dreapta noastra credinta”. Iar ei l-au rugat si mai staruitor sa-si faca mila de el, temandu-se ca nu cumva sa moara naprasnic de atata chin. Si pentru ca acesta nu voia, au staruit si pe langa domnitor, ca sa-l roage si pe el. Si astfel, indemnat de rugamintea lor, dupa ce a tinut sfanta slujba, mitropolitul a inceput un Te-Deum pentru Sfantul Ioan si a poruncit ca batjocoritorul indracit sa fie adus in fata raclei sfantului si trantit la pamant. Dar l-au adus cu mare greutate, neputand sa-l tina, caci cumplit era necuratul in el. Deci, doar cu greu l-au pus in genunchi. La sfarsitul Te Deum-ului, mitropolitul a rostit deasupra lui rugaciuni de dezlegare si a iesit dracul din el, omul facandu-se sanatos ca si mai inainte.

Citeşte şi:  "Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor!"

Dupa care, venindu-si in fire, culcat la pamant langa racla sfantului, a prins a grai cu glas tare: „Am pacatuit, o sfantule al Domnului, adevaratul rob si preacuvios al lui Dumnezeu, caci te-am hulit pe tine si sfanta credinta greceasca, dar acuma sunt pedepsit, marturisesc ca esti mucenicul adevarat si sfant al Domnului si ma-nchin sfintelor tale moaste, marturisind ca adevarata este credinta greceasca, pentru care ai suferit chinuri si moartea de la agarenii pagani, ca un ostas viteaz al lui Hristos. Si toti cei care te hulesc pe tine si sfanta credinta greceasca sa fie pedepsiti de catre Dumnezeu si chinuiti, asa cum am fost eu chinuit acum prin hulirea mea nesocotita”. Si rugandu-se cu lacrimi, zicea: „Iarta-ma, Doamne, si pacatul acesta nu mi-l pune langa celelalte, caci n-am sa mai hulesc, nici n-am sa mai vorbesc de rau credinta greceasca, ci voi spune tuturor ca ea este credinta cea adevarata si dreapta. Iar tu, Sfinte Ioane, iarta-ma, caci de acum pretutindeni si in fata tuturor voi spune ca tu esti sfantul si mucenicul si facatorul de minuni al lui Dumnezeu”.

Citeşte şi:  Cine se roagă la miezul nopții, își face viața ușoară

Si dupa ce a spus acestea si multe altele, dupa ce s-a rugat indelung, s-a sculat sanatos ca mai inainte si, dupa ce s-a inchinat mitropolitul, care i-a dat multe sfaturi despre felul cum se cade sa citeasca si sa nu mai huleasca niciodata sfintii si credinta ortodoxa, a plecat slavindu-L pe Dumnezeu.

Si toata lumea cu tema si bucurie Il lauda pe Dumnezeu si dadea cinstire sfantului mucenic pentru darea in vileag si pedepsirea groaznica a celui ce hulea si ocara sfanta credinta ortodoxa, pentru care Sfantul Ioan a patimit, primind cununa in ceruri, intru marirea Domnului slavit in intreita nedespartire a Tatalui, Fiului si Duhului Sfant. Iar minunea o povestesc si astazi multi oameni, care au vazut-o cu ochii lor, si este scrisa si in cartile Mitropoliei Sucevei. Iar eu am auzit-o si de la parintii mei, care au fost martori si mi-au povestit-o. L-am cunoscut si pe acel Viadowski si, chiar daca eram pe atunci destul de mic il tin minte”.

Viata si minunile Sf. Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava