Dacă te străduieşti să faci o rugăciune şi n-o faci cum trebuie, Dumnezeu primeşte silinţa ta.

Dacă te străduieşti să faci un bine cuiva şi dai foarte puţin – pentru că nu ai mai mult – Dumnezeu preţuieşte aceasta. Dacă posteşti, Dumnezeu apreciază acest efort al tău, chiar dacă adeseori mai calci postul.

Citeşte şi:  Nu este mai mare nenorocire pentru familie decât păcatul infidelităţii unuia dintre soţi! Iată din ce pricini se întâmplă aceasta!

Toate sunt apreciate de Dumnezeu în felul Lui divin – nu în fel omenesc – pentru că Dumnezeu nu răsplăteşte fapta şi rezultatul ei, ci străduinţa ta.

Adeseori vedem că un om care face un efort mai mic primeşte o răsplată duhovnicească mai mare şi un om care face un efort mai mare primeşte o răsplată mai mică, pentru că Dumnezeu cunoaşte adâncul inimii noastre mai bine decât noi înşine.

Citeşte şi:  Nu durerea în sine este problema omului, ci purtarea de unul singur a acesteia

Părintele Cheorghe Calciu, Cuvinte vii, Editura Bonifaciu, 2009 – fragment