Odată Stareţul Paisie mi-a spus: „Constantine, atunci când este război, pe cei care se luptă în prima linie şi mor pentru patrie, poporul îi cinsteşte dând numele lor parcurilor şi străzilor, în timp ce aceia care se luptă în spatele liniei rămân necunoscuţi. Tot astfel şi în războiul duhovnicesc, Dumnezeu vrea să ne luptăm în prima linie, ca să scrie numele noastre în cartea vieţii”.

Apoi mi-a spus: „Pe când eram de curând venit în Mănăstirea Cuviosului Filothei, într-o chilie aflată pe teritoriul ei se nevoia un monah ce se numea Augustin. Într-o zi i-am dus de la mănăstire nişte alimente de binecuvântare, dar uşa chiliei era închisă. L-am strigat, dar nu am primit niciun răspuns. Aşa că am lăsat alimentele la uşă şi am plecat. A doua zi bătrânul Augustin a venit la mănăstire şi a întrebat: „Unde este acel călugăr Paisie care mi-a adus alimentele?” Părinţii se mirau cum de mă cunoştea, în timp ce ei nu apucaseră să mă cunoască prea bine. Însă el, care avea darul străvederii, mă cunoştea, deşi atunci când i-am dus alimentele lipsea de acasă.
Acest monah se nevoia mult. Într-o noapte i-a apărut diavolul în chilie, în chipul unui câine înfricoşător, care arunca flăcări pe gură şi care s-a năpustit asupra lui, deoarece, aşa cum spunea el, era ars de rugăciunile lui. Atunci, cei doi s-au încăierat şi monahul l-a bătut atât de tare pe diavol, încât a luat-o la fugă. După aceasta însă, bătrânul Augustin era mustrat de conştiinţă pentru faptul că îl bătuse pe diavol. De aceea, s-a dus la duhovnic şi s-a spovedit, spunându-i: «Gheronda, astăzi am făcut o faptă rea. L-am bătut pe diavol. Oare îmi vei mai da binecuvântare să mă împărtăşesc?» Duhovnicul, când a auzit aceasta, s-a bucurat şi i-a spus: «Desigur că îţi dau binecuvântare. Această faptă a ta a fost o biruinţă împotriva diavolului»”.
Extras din Nicolae Zurnazoglu, Sfântul Paisie Aghioritul – Mărturii ale închinătorilor, Ed. Evanghelismos, București, 2006
Odată Stareţul Paisie mi-a spus: „Constantine, atunci când este război, pe cei care se luptă în prima linie şi mor pentru patrie, poporul îi cinsteşte dând numele lor parcurilor şi străzilor, în timp ce aceia care se luptă în spatele liniei rămân necunoscuţi. Tot astfel şi în războiul duhovnicesc, Dumnezeu vrea să ne luptăm în […] 👉 https://c.aparatorul.md/7ktxt
Popo, stii ce vreaa Barbosul? Ce ta-s baga in iad daca as fi Barbosul. Mama ei de aroganta
Amin doamne
DOAMNE AJUTĂ.
AMIN.
Amin!
Amin.
Corect
Daca va fi nevoie,v-om muri ptr.tara noastra si credinta noastra.
Scrierea s-au ștergerea din Cartea Vieții a fost făcută înainte de întemeierea lumii, aici pe acest pamant nu mai poti modifica nimic : https://youtube.com/watch?v=1-STgxR4RXQ&feature=shares
Albu Iulian Cornel Mai citește oleacă! 🙂 Ceea ce afirmați dumneavoastră înseamnă că Dumnezeu nu mai dă posibilitatea de pocăință omului după ce a făcut păcate grele și prin acestea să fie șters din cartea vieții.
Prin comportamentul său omul poate dobândi iarăși demnitatea de fiu al lui Dumnezeu ca și pilda cu Fiul Risipitor!
Astea sunt teori ale conspirației de pe YouTube, mântuirea depinde de om, Dumnezeu vrea să ne mântuiască dar dacă omul nu vrea și nu are voință își pierde șansa de a-și mântui sufletul!
Pace și bucurie!☦️
Negroiu Adrian Sorin ce spui tu sunt povesti de adormit copiii. Unde scrie ca Dumnezeu acum scrie pe cineva în Cartea Vieții dacă asta s-a stabilit dinainte de întemeierea lumii? Unde scrie ca sta în puterea omului sa decidă el ce sa facă dacă pana și faptele ii sunt pregătite de Dumnezeu mai dinainte ? Unde scrie ca depinde de voința omului?
Albu Iulian Cornel Iartă-mă frate!
☦️🙏🤗
Albu Iulian Cornel De ce a venit Mantuitorul?☺️
?
Doamne ajută! Amin!