Așadar, aflăm că în zilele de 4-6 noiembrie la Dubai a avut loc o conferință internațională a unei deopotrivă enigmatice și sordide organizații ce își zice ”Henley & Partners”, cică, a douăsprezecea la număr, având ca temă operațiunea de oferire a cetățeniei contra bani. Anume acolo s-a dat startul oficial acestui jaf la scară națională, pus la cale de către respectivul grup de escroci internațional și actuala putere de la Chișinău. Iată și linkul respectiv; îl dăm și în versiunea rusă, gata deschis la rubrica „Moldova„.

În comunicatul plasat pe site-ul acestei companii citim următoarele:

”La 5 noiembrie 2018 în cadrul celei de-a 12-a conferințe a Henley&Partners din Dubai, dedicate chestiunilor de reședință și cetățenie, s-a anunțat în mod oficial declanșarea programului investițional al Republicii Moldova. Din acest moment investitorii străini pot să depună cererile de participare la acest program.

Programul permite primirea pașaportului Republicii Moldova prin intermediul unei contribuții nerambursabile într-un fond al țării  începând cu 100 000 euro. După verificările credibilității, investitorul și membrii familiei acestuia obțin cetățenia deplină, care poate fi transmisă generațiilor viitoare”.

După câteva fraze de promovare, asemeni unei curve de lux, a Moldovei ca țară bună de cumpărat pe bani de nimic, comunicatul mai precizează:

”Moldova poate să devină un concurent programelor din Caraibe pentru primirea cetățeniei prin intermediul investițiilor, precum celor din Saint Kitts and Nevis, Antigua și Barbuda, Grenada”. Dacă cineva n-a auzit de astfel de țări, așa cum până deunăzi nici subsemnatul habar nu avea, vă rog să vă documentați din materialul meu anterior la acest subiect. Anume acesta e șirul dezonorant în care ne-au plasat șarlatanii din respectiva companie dubioasă, specializată în astfel de mașinațiuni la scară mondială. Desigur, cu complicitatea actualilor ștabi din vârfurile ierarhiilor statale ale Moldovei.

Și ca să nu credeți că e vorba doar despre hipercriticatul oligarh Vlad Plahotniuc cu tot cu guvernul și majoritatea lui parlamentară de buzunar, sunt nevoit, liber și nesilit de nimeni, să îl plasez în același pachet și pe domnul șef al statului personal, Igor Dodon. Asta pentru că anume dânsul a semnat decretele respective de promulgare a tuturor modificărilor, prin derogare de la lege (cum ar veni, cu titlu de excepție, doar pentru ”ai noștri”), la Legea cetățeniei, dar și a lăsat fără nici un răspuns Scrisoarea mea deschisă pe care i-o adresam încă la 28 iunie. Precizez că acest document a fost depus oficial la cancelaria Președinției și publicat în aceeași zi pe portalul nostru. Iată linkul. Au trecut mai bine de patru luni de atunci, iar răspunsul nu mai vine. Nici nu putea fi altfel. Mai întâi pentru că o persoană atât de simandicoasă ca domnul Președinte n-are de ce să catadicsească a coborî la nivelul unui oarecare gazetar ca mine.

Dar dacă tot a venit vorba de domnia sa, de ce nu ne-am aminti că șeful statului a declarat anul 2018 drept An al lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Și aici mi-a venit în minte celebra frază din lucrarea lui Barbu Delavrancea ”Apus de soare”:  „Moldova … n-a fost a mea și nu e a voastră, ci a urmașilor voștri și a urmașilor urmașilor voștri în veacul vecilor„. Acum însă vedem că treaba e nițel altfel decât își imagina cu atâta elan patriotic Delavrancea. Și anume, așa cum reiese din citatul adus mai sus, extras din comunicatul respectiv, țara va aparține altor urmași, din generație în generație:

„După verificarea credibilității, investitorul și membrii familiei acestuia obțin cetățenia deplină, care poate fi transmisă generațiilor viitoare”.

Mergem mai departe pe textul comunicatului, mai ales că el nu figurează pe site-ul respectiv și în limba română.

„Contribuția minimă nerambursabilă în fondul de stat constituie pentru participanții la program:

EUR 100 000 pentru un solicitant;

EUR 115 000 pentru soți;

EUR 145 000 pentru o familie din patru membri;

EUR 155 000 pentru o familie din cinci membri și mai mult.

Se achită suplimentar serviciile agenției de stat în sumă de EUR 35 000 pentru cerere, taxa de stat în mărime de EUR 5 000 (suma depinde de vârsta membrilor familiei, incluși în cerere), precum și pentru procedura de verificare a credibilității – de la EUR 6 000 pentru solicitantul principal și câte EUR 5 000 pentru fiecare membru al familiei aflat la întreținere”.

Tot acolo se precizează că toată povestea cu acordarea cetățeniei contra bani nu va dura mai mult de patru luni. Vânzătorii (cetățeniei) țării noastre își asigură astfel clienții că totul va decurge operativ, profitabil și plăcut. Și ar mai fi ceva de precizat, extrem de important. Apare în mod firesc întrebarea, de ce totuși patru luni, și nu șase sau mai mult? Răspunsul se pare că este extrem de simplu. Pentru că până la alegerile parlamentare din 24 februarie au rămas anume patru luni. Și un pic, mă rog. Altfel zis, sugestia e clară. Ea ar suna astfel:

„Apatrizi, vântură lume și vânătorii de patrii adoptive de pretutindeni! Atenție maximă! Ceasul ticăie! Cine vrea să se pricopsească cu cetățenie moldovenească, dați năvală acum! Nu de alta, dar după alegeri cine știe dacă tot actuala garnitură a puterii va rămâne”.

În toată această poveste de o gravitate fără precedent în istoria țării ar fi de făcut câteva remarci de principiu. Nu mai revenim la argumentația vastă expusă în materialele noastre anterioare. Totuși mai dăm aici doar linkul cu articolul semnat de Ghenadie Vaculovschi scris la același subiect. Iată considerațiile noastre pe puncte.

1. Ținta acestei afaceri murdare este în primul rând obținerea accesului la solul fertil al Moldovei pentru cetățenii străini.

Asta pentru că legislația actuală limitează dreptul acestora de a procura terenuri arabile. Chiar dacă recent Ministrul Agriculturii Ciubuc a declarat că urmează deschiderea pieței funciare pentru străini. De altfel, am comentat și această inițiativă.

2. Beneficiarii acestui matrapazlâc degradant se pare că vor fi anume nababii din lumea arabă.

Iar dacă e așa, fiind vorba de resurse financiare de multe miliarde de dolari, ăștia vor pune mâna în doi timpi și trei mișcări pe pământurile noastre. Dar vor obține, datorită resurselor financiare uriașe, o influență puternică în procesul politic al țării și în mass-media.

3. Combinația respectivă ar putea aduce sume uriașe în buzunarele celor doi jucători de la putere în preajma alegrilor parlamentare.

Îi am în vedere pe domnii Vlad Plahotniuc și Igor Dodon, care au asigurat în tandem succesul operațiunii. Unul cu ajutorul guvernului și al majorității parlamentare, iar celălalt prin promulgarea respectivelor modificări la lege, dar și prin declarația făcută recent la postul de radio Sputnik Moldova, în care saluta cu un gest de larghețe voievodală respectiva inițiativă.

4. Nulitatea intelectuală și virusarea iremediabilă a minților găunoase ale vârfurilor puterii de stat cu dogmele neoliberale, precum ar fi cel despre caracterul benefic al investițiilor străine, se extinde asupra întregii faune politice dominante, ca și a camarilei de presă care o deservește.

Nu e deloc întâmplător faptul că extrem de zgomotoșii opozanți din tabăra eurolatrilor a trecut cu vederea această chestiune de-a dreptul vitală nu doar pentru perspectivele economice ale țării. Este vorba și de riscul penetrării într-un timp record al unui număr de câteva mii de persoane extrem de bogate, care reprezintă o altă civilizație, o altă religie, cea musulmană, alte coduri culturale. Iar asta creează noi riscuri majore pentru țara noastră. Așa cum, însă, este vorba despre niște oameni răpuși iremediabil de molima ideologică a globalismului neoliberal, în cazul lor șansele unui salt intelectual sunt egale cu zero. Unde mai pui că, chiar dacă unii dintre ei nu ar fi idioți intratabili, nu interesul național, ci arivismul le este stăpân.   

5. Prin punerea în aplicare a operațiunii-fulger „cetățenie contra bani” se spulberă orice speranță de refacere economică și resuveranizare a țării.

La ora actuală Republica Moldova se află în plin proces de colonizare economică germană, megacorporațiile acestei țări extinzându-și „parcurile industriale” sau „zonele economice libere”, unde sclavii moldoveni sunt puși să producă tot felul de fleacuri pentru nemți. Nimic nou, aceeași situație e și în România, ca, de altfel, în toate țările ex-comuniste. Mai sunt și austriecii care își fac destul de simțitoare prezența aici, care, mă rog, tot un fel de nemți sunt. Și alții din Europa Occidentală pe lângă ei. Așadar, investitorii germani ne fericesc cu prezența, substituind într-un mod pervers absența industriei naționale și insularizând economia noastră. Iar întrucât aceștia activează în condițiile unui adevărat paradis fiscal, profiturile pleacă spre conturile respective din exterior. În schimb, iluzia cooperării cu occidentalii este văzută de către netoții și nechemații de la guvernare ca o culme a recunoașterii lor internaționale și ca un succes economic major.

Sub aspect politic, Republica Moldova este o colonie a SUA și a derivatei regionale a acesteia, Uniunea Europeană, aflată – slavă Domnului! – în stare de dezagregare iremediabilă. Adică, politic suntem mai curând un protectorat american.

Și iată că mai rămâne agricultura, biata de ea! Cândva înfloritoare, astăzi aflată la cheremul noii ciocoimi, supranumite eufemistic „lideri”. Dar și acești noi președinți de colhozuri, căpătuiți până la refuz, nu mai au forță de muncă la sate. Pe câmpurile și în livezile neociocoimii mai muncesc doar oamenii în vârstă, cei care n-au putut să fugă și ei peste hotare, în Rusia sau Europa, unde i-or duce ochii, dar cât mai departe de țara lor aflată în ruină. Și așa cum genocidul împotriva Moldovei rurale este pe terminate, mai rămân pământurile noastre mănoase, mândria neamului nostru de secole, de când ne-a lăsat Dumnezeu pe această gură de Rai ajunsă în pragul Iadului. Gata! Oameni în sate nu prea mai sunt, dar nici nu mai e nevoie de ei. Vor veni arabii, și nu doar ei, cu tehnologii hipermoderne, cu robotizarea și informatizarea, aceștia devenind noii latifundiari.

Prin urmare, procesul de colonizare a Moldovei este pe punctul de a se încheia. Marșul triumfal dinspre comunism spre un viitor luminos ajunge la sfârșitul său logic. Știu că nici acest articol nu va face gaură în cer și nici nu are cum să concureze cu media dominantă. Ca de fiece dată, este glasul celui care strigă în pustiu.

În ultimii ani deseori sunt întrebat. Bine, bine! Am înțeles cine e vinovat și care sunt cauzele nevoilor care s-au abătut asupra noastră. Dar ce e de făcut? Recunosc, nu am soluții simple și univoce. Ele nici nu există. Personal pot doar să scriu și să vorbesc în emisiunile noastre video. Să strig, chiar dacă nu prea sunt auzit, căutând să explic ce ni se întâmplă. Îmi fac datoria de gazetar, atât. Iar cât despre politică, aici deocamdată nu e nimic de făcut. Spun asta pentru că știu bine despre ce e vorba, pentru că atunci când a existat o minimă posibilitate de a schimba ceva, nu am ezitat o clipă. Restul sunt iluzii și vorbe goale.

Dar nu aduce anul ce aduce ceasul.

Dixi.

Iurie Roșca

P.S.: În momentul când puneam punct acestui articol, un coleg mi-a trimis un link. E un video promoțional al coțcarilor de la firma respectivă cu sediul în mult râvnitul de către proști Dubai. Ia vedeți și dumneavoastră ce perspective roze descriu nemernicii ăștia fără Patrie și fără Dumnezeu.