Daca un curent marin precum Gulf Stream ar disparea, sudul Angliei ar putea sa inregistreze o racire brutala, iar Tamisa sa devina un fel de mare inghetata.
La finele lui 2003, unul dintre anii cei mai fierbinti pe care oamenii si-i amintesc, in timp ce efecte meteorologice deosebit de stranii si violente se manifestau aproape pretutindeni, Institutul Oceanografic Woods Hole a publicat un studiu in care semnala faptul ca salinitatea marilor polare se diminueaza, in timp ce creste cea a apelor tropicale si se inregistreaza schimbari radicale ale curentilor oceanici care regleaza stabilitatea climei mondiale. Iar, potrivit autorilor studiului, schimbarea in act a circulatiei Curentului Golfului in nordul Atlanticului este nici mai mult nici mai putin decat cea mai ampla si mai ingrijoratoare modificare oceanica masurata vreodata.
Disparitia Curentului Golfului s-ar transforma in cea mai mare catastrofa inregistrata in istorie: in urma ei, nimic n-ar mai ramane viu pe suprafata terestra.
Asadar, ce-ar fi daca dereglarile climatice globale, in loc sa incalzeasca planeta in ansamblul ei, s-ar traduce in Europa printr-o scadere drastica a temperaturilor? Desi putin probabil, acest scenariu ar decurge dintr-o oprire a circulatiei oceanice termohaline, care contribuie la atenuarea contrastelor climatice „exportand” caldura apelor tropicale catre latitudini medii si inalte. Asa cum explica Herle Mercier, de la Laboratorul de Fizica a Oceanelor din Franta, exista o legatura intre trecerea la o era glaciara si incetarea acestei circulatii. In fata unei asemenea perspective sumbre, Peter Flynn si Songjian Zhou, doi cercetatori canadieni de la Universitatea din Alberta, propun mobilizarea in Oceanul Atlantic a unei „armada” formate din 8.100 de barje echipate cu pompe de apa, plecand de la constatarea ca principalul motor al circulatiei termohaline se afla in largul Islandei si al Groenlandei, unde, in fiecare secunda, intre 13 si 20 de milioane de metri cubi de apa rece, ingreunata de sarea densa, coboara spre fundul oceanului.
Datorita activitatii barjelor lui Flynn, iarna, atunci cand temperatura exterioara se apropie de minus 10 grade Celsius, apa de mare ar fi mai intai evaporata in aer, dupa care ar cadea inghetata pe suprafata oceanului. Odata format un strat fin de gheata, apa s-ar depune ulterior continuu pe acest iceberg artificial.
Peter Flynn a calculat ca un strat de gheata de 7,5 m grosime ar putea „expedia” spre fundul oceanului un milion de metri cubi de apa pe secunda. Primavara, pompele ar continua sa verse apa pe suprafata inghetata, iar incalzirea atmosferei ar antrena topirea banchizei artificiale. Mai densa, in masura in care ar fi mai rece si mai sarata decat apa dimprejur, apa rezultata ar fi purtata inspre adancuri.
Dupa descopera.ro
