1.Duhul suflă unde voieşte (Ioan 3, 8). Acest Adevăr biblic enunţat, sub insuflarea Duhului Sfânt de Apostolul Domnului, este răstălmăcit în felul lor de ecumenişti. Dacă Duhul suflă unde voieşte, de ce voi, ortodocşii exclusivişti şi fundamentalişti, pretindeţi că suflă numai asupra voastră?, par a spune ecumeniştii. Noi, ortodocşii exclusivişti şi fundamentalişti spunem că Duhul suflă şi asupra ereticilor, spre îndreptarea lor, dar ei, rămânând în închistarea lor, nu au niciun folos din lucrarea binefăcătoare Duhului Sfânt.

Ecumeniştii deturnează sensul cuvintelor sfinte

Ecumeniştii deturnează sensul cuvintelor sfinte

2.Lumina lui Hristos luminează tuturor. Este un text liturgic din Liturghia Darurilor mai înainte Sfinţite, oficiată în Postul Sfintelor Paşti. Acest text a fost ales de ecumenişti pentru a atrage un dram de prestigiu asupra întâlnirilor lor nelegiuite. De ce spuneţi voi, ortodocşilor, că numai voi aveţi lumina lui Hristos? ,,Tuturor’’ înseamnă şi ereticii şi rătăciţii lumii acesteia. Într-adevăr, Dumnezeu voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa Adevărului să vină . Lumina Hristică străluceşte peste toate făpturile de pe faţa pământului. Ce folos? Niciunul, de vreme ce ereticii ecumenişti şi cei de alte feluri stau împietriţi în rătăcirile lor. Aţi văzut vreun sectar asistând la Sfânta Liturghie, la care se rostesc acele cuvinte sfinte? Mă-ndoiesc. Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte Sfinţite este numită şi a Sfântului Grigorie Dialogul, papă al Bisericii Binecredincioase din Roma, între ani 590 – 604. Papistaşii eretici au înlăturat această Sfântă Liturghie, dispreţuind-o. Mai putem vorbi despre oarecari foloase, de care ar beneficia aceştia, de vreme ce nu recunosc Liturghia unui Papă al Romei?

Citeşte şi:  Sfântul Ioan Gură de Aur: Cel ce face pogorăminte ereticilor, se face pe sine străin de Biserica sobornicească

3.,,Pocăiţi-vă că s-a apropiat Împărăţia cerurilor’’ (…). Noi am ieşit din lume (au ieşit, de fapt, din Biserica lui Hrisos!), noi nu suntem din lume, noi ne-am pocăit, spun sectarii vremurior noastre. Îşi fac un nume de glorie din cuvântul ,,pocăit’’, şi caută să semene confuzia, spre atragerea sufletelor nestatornice. Vai vouă, sectari rătăciţi, care nu cunoaşteţi adevărata pocăinţă, ci vă împănaţi cu acest cuvânt, având luciferică mândrie!

Citeşte şi:  Există, oare, episcop sau preot care slujeşte Sfânta Liturghie şi să nu fie înconjurat de lumina cerească?

4.,,Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca toţi să fie una, precum suntem şi Noi’’ (Ioan 17, 11). Marele exeget al acestor cuvinte este Andrei Andreicuţ, care-şi începea spiciurile, invariabil, cu acest citat. În viziunea lor strâmbă, ca să nu zic neghioabă, Adevărul se poate uni cu minciuna, Biserica poate fi una cu sectele, Hristos are părtăşie cu veliar, lumina şi întunericul nu se exclud, Dreapta Credinţă e perfect compatibilă cu noianul de erezii ecumeniste. Să creadă ei asta! Noi ştim că între cele enumerate mai sus e o prăpastie de netrecut. ,,Fericit bărbatul carele n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor n-a stat, şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut’’ (Psalmul 1, 1). Bravii noştri bărbaţi, îmbrăcaţi în veşminte arhiereşti, s-au aşezat pe scaunul hulitorilor şi acolo au rămas. E vorba de hulitorii lui Hristos, ai Bisericii Sale, ai Maicii Domnului, ai Sfinţilor şi a tot ce a lăsat sfânt Dumnezeu, pe pământul acesta. Niciodată nu voi înţelege cum tu, zis ierarh ortodox, stai sub acelaşi acoperământ, la aceaşi masă cu cei care batjocoresc preoţia, pe care se presupune că tu o ai. Ei nu-ţi recunosc preoţia, tu îi ridici la rang de ,,biserică’’. Absurdul ridicat la cote paroxistice.

Citeşte şi:  Suntem într-o prigonire fără precedent a Bisericii Ortodoxe

Presbiter Ioviţa Vasile