Părinţii din vechime ai Bisericii nu aveau nici un amestec cu ereticii. Dimpotrivă, se fereau de ei ca de unii care s-au dat satanei şi au strâmbat adevărul revelat al lui Dumnezeu. Este binecunoscută întâmplarea aceea când Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan s-a nimerit a fi sub acelaşi acoperiş cu ereticul Cerint. S-a grăbit să iasă de-acolo, împreună cu ucenicul său, nu cumva să se dărâme acoperişul peste ei.

Episcopul eretic este o urâciune a pustiirii în locul cel sfânt, şi nu-i datorăm ascultare

Episcopul eretic este o urâciune a pustiirii în locul cel sfânt, şi nu-i datorăm ascultare

Din viaţa scrisă a Sfântului Episcop Evsevie, aflăm că acesta, trăind în vremea arienilor, a fost izgonit de ei de la Turma pe care o păstorea în cetatea Samosatelor, şi în locul său a fost adus un altul, Evnomie, eretic arian recunoscut. Cum s-a comportat poporul dreptcredincios al lui Dumnezeu faţă de acest impostor e pilduitor pentru toate veacurile: ,,Acela, venind în cetate, nimeni nu i-a dat cinstea ce i se cuvenea unui episcop; pentru că n-a ieşit întru întâmpinarea lui nici un om, nici bogat, nici sărac, nici meşter, nici lucrător de pământ, nici bărbat, nici femeie, nici bătrân, nici tânăr, nici măcar un copil, deoarece toţi cetăţenii erau dreptcredincioşi şi nu voiau să cinstească pe episcopul cel răucredincios, nici să se binecuvânteze de el şi nici să-l vadă’’.

Citeşte şi:  Interviu cu Părintele Justin: Controlul total şi închisoarea invizibilă

După ce a luat în stăpânire locaşul episcopiei şi biserica, ,,oamenii nu se mai duceau la biserica aceea, neiubind pe ereticul care era într-însa arhiereu şi nimeni nu mergea nici la el în casă, nici în biserică, nici la casa arhierească’’.

Se spune că odată Evnomie a mers la baia cea de obşte şi a invitat pe cei prezenţi, care aşteptau afară, să intre şi ei. N-au dat curs chemării ereticului, ci au aştepatat până ce acesta a părăsit baia, şi numai după aceea au intrat şi au vărsat apa din baia în care se spălase Evnomie, socotind-o spurcată, şi după curăţirea acelei băi au intrat în apă. Văzând că poporul nu-l iubeşte şi nu-l vrea, Evnomie a părăsit cetatea şi s-a dus întru ale sale.

Citeşte şi:  Întâmplare adevărată: A dorit să se împărtășească la eretici iar pâinea ereticilor s-a transformat în piatră!

Arienii au trimis pe un altul, Luchie, care şi elcăzuse în aceaşi erezie. Acesta a trecut prin cetate în careta sa şi din întâmplare mingea cu care se jucau nişte copii a trecut pe sub cai şi pe sub caretă. În nevinovăţia, lor au strigat că mingea s-a spurcat, de aceea au aprins un foc şi au ars-o. ,,Astfel, nu numai oamenii în vârstă, dar şi copiii cei mici se îngreţoşau de acel episcop eretic, care era o urâciune a pustiirii în locul cel sfânt’’ (După Vieţile Sfinţilor pe iunie, Ed. Mănăstirea Sihăstria, p. 369 -376).

La acestea ar fi bine să ia aminte cei care se însoţesc cu ereticii vremurilor noastre, sub cuvânt mincinos că îi iubesc şi vor să se unească cu ei.

Citeşte şi:  Scrisoarea CUTREMURĂTOARE a pr. Justin Parvu pentru români. ”NIMENI NU A REUȘIT SĂ TE SUPUNĂ CÂT AI FOST UNIT”

Presbiter Ioviţa Vasile