Și cei smeriți se pot aprinde de râvnă, însă numai atunci când trebuie să apere comoara credinței Ortodoxe. Aceasta dovedește limpede că smerenia nu este vreo nepăsare, ci o adâncime în care, asemenea apelor unui ocean, se adună forțe uriașe care luptă împotriva celor mai puternici vrăjmași ai omului și ai mântuirii acestuia, cu dracii cei nevăzuți, cu patimile dinlăuntrul nostru și cu ereticii, acești diavoli văzuți din afara noastră. Numeroasele însușiri ale smereniei se vădesc deosebit de limpede în pilda următoare.
Într-o mănăstire viețuia un părinte sfânt cu numele Agathon, vestit prin virtuțile sale: smerenia și răbdarea.
Odată, au venit la el câțiva frați hotărâți a-l ispiti. Aceștia i-au spus: «Părinte, mulți vorbesc că ești clevetitor și că neîncetat osândești pe semeni.» A cugetat bătrânul în sinea sa la acestea și și-a zis în gândul său: «Oare nu am osândit niciodată, măcar în gând, pe frații mei?» Și le-a răspuns: «Adevărat este că sunt clevetitor și osândesc!» «Mai mult decât aceasta, ești și curvar!,» au continuat frații. Avva Agathon și-a amintit atunci de cuvintele Domnului «că tot cela ce privește la femeie spre a o pofti pre ea, iată a preacurvit cu dânsa în inima lui» (Mt. 5:28) și a recunoscut sm_erit: «Adevărat este, sunt curvar!»
Astfel, frații au înșirat multe păcate, învinuind pe Sfântul Agathon că le-a săvârșit, și de care acesta se recunoștea deplin vinovat. În cele din urmă, frații i-au spus sfântului: «Nu vom ascunde de tine și aceasta, că mulți te socotesc a fi și eretic!» Atunci ochii smeriți ai sfântului s-au aprins de râvnă dumnezeiască, iar acesta, cu mâna ridicată, le zise: «Nu! Viu este Dumnezeu! Martor îmi este că nu sunt eretic!»
S-au mirat frații de acest răspuns hotărât și neașteptat, și l-au rugat pe bătrân să-i lămurească de ce a încredințat la toate învinuirile dintâi, iar pe ultima a respins-o atât de hotărât. Atunci, Sfântul Agathon le-a spus: «Păcatele cele dintâi de care m-ați învinuit le-am primit ca să dobândesc smerenie și ca să nu aveți o părere înaltă despre mine; pe cel din urmă însă, nu l-am primit, pentru că erezia este despărțire de Dumnezeu, iar eu păzesc sfânta credință, ca să nu pier împreună cu ereticii!
Arhimandrit Serafim Alexiev, ”Viața duhovnicească a creștinului ortodox”, Editura Predania, București, 2010
Nat Cunningham papistasii au fost ajutati de ortodocsi ca sa nu cada sub jugul turcesc prin faptul ca, pentru ca turcii sa ajunga la papistasi, trebuia sa treaca de popoarele ortodoxe, aceste popoare opunand rezistenta in fata turcilor. Apoi ortodocsii cadeau sub talpa turcilor si datorita papistasilor care tradau aliantele de ajutor militar reciproc cu ortodocsii, in favoarea turcilor. Moscovitii sunt tot ortodocsi. Uneori, fratele mai mare, mai trage de urechi pe fratele mai mic cand acesta devine rebel, acesta prin rebeliunea lui aducand pagube familiei. Daca totusi ortodocsii au cazut intr-un fel sau altul, au cazut si pentru pacatele lor, care trebuiau platite in lumea asta, pentru ca ortodocsii sunt iubiti de Dumnezau, apoi alte caderi au fost ingaduite ca ispite, pentru intarirea credintei lor, deoarece omului daca ii este bine tot timpul, uita de Dumnezau, asa cum le este bine tot timpul papistasilor. Pe langa cele de mai sus, papiatasii au mai fost/si sunt bine si datorita faptului ca, atunci cand esti dominat de satana, esti lasat in pace de satana. Deci ai pierdut lupta pentru Rai castigand o viata de bine in lumea aceasta, care este materiala si trecatoare! Satana nu te lupta cand ai devenit al lui si nici Dumnezau nu te scoate fortat din ghearele satanei daca tu nu iesi de buna voie din ghearele satanei, pentru ca de buna voie ai ales sa te duci acolo. Iar ca sa vezi ca papistasii sunt pierduti, observa toate ideile moderniste care sunt de o mare spurcaciune satanica. Toate aceste idei spurcate din lumea lor, tinde sa vina si catre lumea nostra, caci zis este,, Nu te teme turma mica”, ceea ce denota faptul ca vor cade pierzaniei si ortodocsi foarte multi. Ortodocsii care vor cade pierzaniei, atrasi fiind de mirajul materialismului si placerilor lumesti, in loc sa ii atraga ei pe ceilalti catre mantuire, adica ortodoxie, se vor lasa ei atrasi de catre ceilalti, in special de papistasi, in capcana pierzaniei.
Trist dar foarte adevrat trezestete rasa umana la realitate dumnezeu e mare si bun
Perfect adevarat !!!
Daca este adevarat ce spuneti, atunci de ce Dumnezeu i-a ajutat mereu pe papistasi, dar pe ortodocsi i-a lasat sa cada sub jugul turcesc sau, si mai rau, sub copita moscovita?
Nat Cunningham papistasii au fost ajutati de ortodocsi ca sa nu cada sub jugul turcesc prin faptul ca, pentru ca turcii sa ajunga la papistasi, trebuia sa treaca de popoarele ortodoxe, aceste popoare opunand rezistenta in fata turcilor. Apoi ortodocsii cadeau sub talpa turcilor si datorita papistasilor care tradau aliantele de ajutor militar reciproc cu ortodocsii, in favoarea turcilor. Moscovitii sunt tot ortodocsi. Uneori, fratele mai mare, mai trage de urechi pe fratele mai mic cand acesta devine rebel, acesta prin rebeliunea lui aducand pagube familiei. Daca totusi ortodocsii au cazut intr-un fel sau altul, au cazut si pentru pacatele lor, care trebuiau platite in lumea asta, pentru ca ortodocsii sunt iubiti de Dumnezau, apoi alte caderi au fost ingaduite ca ispite, pentru intarirea credintei lor, deoarece omului daca ii este bine tot timpul, uita de Dumnezau, asa cum le este bine tot timpul papistasilor. Pe langa cele de mai sus, papiatasii au mai fost/si sunt bine si datorita faptului ca, atunci cand esti dominat de satana, esti lasat in pace de satana. Deci ai pierdut lupta pentru Rai castigand o viata de bine in lumea aceasta, care este materiala si trecatoare! Satana nu te lupta cand ai devenit al lui si nici Dumnezau nu te scoate fortat din ghearele satanei daca tu nu iesi de buna voie din ghearele satanei, pentru ca de buna voie ai ales sa te duci acolo. Iar ca sa vezi ca papistasii sunt pierduti, observa toate ideile moderniste care sunt de o mare spurcaciune satanica. Toate aceste idei spurcate din lumea lor, tinde sa vina si catre lumea nostra, caci zis este,, Nu te teme turma mica”, ceea ce denota faptul ca vor cade pierzaniei si ortodocsi foarte multi. Ortodocsii care vor cade pierzaniei, atrasi fiind de mirajul materialismului si placerilor lumesti, in loc sa ii atraga ei pe ceilalti catre mantuire, adica ortodoxie, se vor lasa ei atrasi de catre ceilalti, in special de papistasi, in capcana pierzaniei.
Nu vi se pare de prost gust să atacați alte religii / confesiuni? Nu e mai bine să vă uitați cu atenție în propria voastră curte? Extremismul vostru teribilist și prostesc este de toată jena! Să vă fie rușine! Promovați-vă ideile proprii, dar nu atacați… este o practică josnică!