Într-una din scrisorile sale către credincioși, Sfântul Nicolae Velimirovici răspunde unor prieteni care se contraziceau cu privire la nesecitatea împărtășirii bolnavilor:

Este o prostie credința că bolnavul trebuie să moară dacă se împărtășește

Este o prostie credința că bolnavul trebuie să moară dacă se împărtășește

Unul din voi spune: „Nu trebuie bolnavii împărtășiți!” „Nu trebuie bolnavii împărtășiți”, zice el, „fiindcă există credința că bolnavul va muri dacă se împărtășește”. Celălalt spune: „Ba trebuie, fiindcă este păcat să plece creștinul neîmpărtășit din această lume.”

Eu țin partea celui de-al doilea, fiindcă Biserica poruncește lucrul acesta. Mulți pustnici, care au trăit departe de biserici și preoți se temeau să nu moară neîmpărtășiți, și se rugau fierbinte Lui Dumnezeu să le trimită înainte de moarte un preot cu Sfânta Împărtășanie. Pronia bună a Lui Dumnezeu împlinea cererea acestor bineplăcuți ai Săi și le trimitea un slujitor al altarului pentru a-i împărtăși cu Sfintele Taine. Odată bolnavii împărtășiți, ei se luminau de bucurie și se despărțeau de această lume mulțumiți și liniștiți. Erau cazuri când bolnavul însuși a dorit să se împărtășească, dar a murit mai înainte de a ajunge preotul, iar apoi s-a întors, a primit Împărtășania și a murit din nou. Un asemenea caz s-a întâmplat nu demult în apropiere de Kralievo. Asemenea cazuri arată limpede care este voia Lui Dumnezeu.

Citeşte şi:  Puterea iertării trebuie să o cerem de la Dumnezeu prin rugăciune

Este o prostie credința că bolnavul trebuie să moară dacă se împărtășește. Multe exemple vii arată că se întâmplă tocmai pe dos. Eu însumi am fost de față la împărtășirea câtorva oameni grav bolnavi, despre care se credea că vor muri sigur. Ei bine, sunt vii și azi. Dacă bolnavii mor de la împărtășire, ar fi logic să credem că și sănătoșii se îmbolnăvesc de la ea — iar asta este o prostie și o hulă. Dacă s-a întâmplat ca vreun bolnav să moară după împărtășire, n-a murit de la împărtășire, ci de la boală. Așa i-a fost soarta de la Dumnezeu — dar a murit cu sufletul curățit și iertat, împăcat cu Dumnezeu și oamenii.

Citeşte şi:  Porunca lui Dumnezeu este din dragoste; din dragoste să-l înveţi, din dragoste să-l ajuţi pe celălalt

Omul întreg la minte se gândește la moarte și când e sănătos, darmite când este bolnav. În această împărăție a muririi, nimic nu este mai credibil decât moartea. Dumnezeu i-a zis bogătașului sănătos, care își făcea planuri cu bătaie lungă în privința averii sale: „Nebunule, în noaptea asta vor lua de la tine sufletul tău — iar cele pe care le-ai strâns, ale cui vor fi?”

Citeşte şi:  În Taina Sfintei Spovedanii trebuie smulsă rădăcina păcatului

Când bolnavul moare, cel ce l-a lipsit de împărtășire se căiește amar. Într-un oraș s-a îmbolnăvit un om. Faptul a ajuns la urechile preotului, care a venit și i-a propus să se spovedească și împărtășească. Soția i-a tăiat vorba, zicând: „Nu e pe moarte, părinte, nu e pe moarte!” Preotul a plecat. În noaptea aceea, bolnavul a murit. Atunci, femeia a început să se tânguiască: „Vai de mine, de ce nu l-am lăsat să se împărtășească?”

Or, nu știți, fraților, că Sfânta Împărtășanie prețuiește pentru om cât toate pomenile?

Pace vouă de la Dumnezeu!

Extras din „Nicolae Velimirovici; Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. 1”