Însuși Dumnezeu-Omul acordă o mare importanță rugăciunii. Cele patruzeci de zile de rugăciune în deșert au fost un preludiu la viața și activitatea Sa publică (Matei 4:1 și următoarele). Sfinții noștri evangheliști relatează că rugăciunea a precedat evenimentele importante din viața Sa (Matei 14:23; 26:36; Marcu 6:36; Luca 5:16; 6:12; 9:28).

Este permis să ne rugăm împreună cu ereticii?

Este permis să ne rugăm împreună cu ereticii?

Apostolii și Părinții Bisericii notează importanța pe care Însuși Cuvântul Întrupat al lui Dumnezeu Tatăl a acordat-o rugăciunii, atunci când a intenționat să dea naștere creației prin intermediul unui dialog cu Dumnezeu Creatorul, deoarece logosul uman este o modalitate de a avea o relație remarcabilă cu persoana. Și aceasta pentru că depășirea individualismului și mai ales manifestarea personalității se realizează prin rugăciune. Sfântul Ioan Hrisostom, exprimând convingerea Bisericii, spune: „Nimic nu este mai puternic decât rugăciunea și nimic nu este egal cu ea” (PG 48, 766).

Dar și Domnul, Dumnezeu-Omul, instituie rugăciunea în grup comun atunci când ne asigură: „Unde sunt doi sau trei adunați în numele meu, acolo sunt și eu în mijlocul lor” (Mt 18,20). Cei care se roagă sunt în convorbire cu Dumnezeul trinitar, ca fii ai săi prin harul lui Dumnezeu. Cel care se roagă se află în comuniune interioară cu capul Bisericii, Dumnezeu-omul, așa cum cei care se roagă împreună se află într-o conversație comună de adevăr și cunoaștere „în Duhul Sfânt”. Fraza Domnului Însuși „în numele Meu” (εἰς τὸ ἐμὸν ὄνομα) conține însă acest sens. „Marea comuniune are putere” (), subliniază Sfântul Ioan Hrisostom.

În consecință, conținutul rugăciunii comune este adevărul catolic al Bisericii Una, Sfântă, Catolică și Apostolică, care este Biserica Ortodoxă. Dar dacă unul sau mai mulți membri se clatină, sau denaturează, sau resping Adevărul revelat, așa cum este prezentat în Sfânta Scriptură și în Tradiția apostolică și ierarhică, comuniunea celor care se roagă împreună este ruptă din motivul că Adevărul este calea (ὁ τρόπος) Bisericii, dincolo de orice sens și opinie contingentă. Din acest motiv, mărturisirea de credință precede rugăciunea. Nu este posibil să ne rugăm împreună dacă nu există mai întâi o unanimitate în credința Sfinților Părinți Ortodocși.

Citeşte şi:  Despre hinduism: un amalgam religios ce stă la baza religiilor neopăgâne întâlnite tot mai des în mișcările ezoterice din lume

Biserica s-a împotrivit nebănuitei forme de rugăciune comună a unui creștin ortodox cu un eretic, arătând limitele, pe de o parte, ale adevărului și, pe de altă parte, inadmisibilitatea comuniunii bisericești și a rugăciunii comune a unui creștin ortodox cu un eretic.

Această opoziție a Bisericii a fost reflectată în sfintele canoane ale Sinoadelor Apostolice, Ecumenice, dar și ale Sinoadelor locale care au autoritate ecumenică.

Mai exact, regula 45 a Sfinților Apostoli adoptă următoarele: „Episcopul, presbiterul sau diaconul, care se roagă singur cu ereticii, va fi excomunicat. Dar dacă le va permite să acționeze în vreun fel ca slujitori ai bisericii, să fie excomunicat.” (Ράλλη – Ποτλῆ, Σύνταγμα, τ. 2, σ. 60. Textul rusesc este reprodus conform Regulii Bisericii Ortodoxe, cu interpretările lui Nicodim, Episcop al Dalmației și Istriei (în continuare POC). Retipărit. STSL. 1996, с. 114)

Rugăciunea unui cleric cu un eretic atrage excomunicarea, chiar dacă aceasta are loc într-o biserică sfântă și în timpul serviciului divin, așa cum stabilește Regula a 10-a a Apostolilor: „Oricine se roagă cu cel care este excomunicat de la comuniunea Bisericii, chiar dacă este în casă, să fie excomunicat” (Ράλλη – Ποτλῆ, Σύνταγμα, τ. 2, σ. 14, POC., p. 69). Dar chiar dacă se face o rugăciune comună în biserică și se permite unui eretic să înfătuiască ceva în calitate de cleric, atunci trebuie să se impună o expulzare dureroasă, conform instrucțiunii din regula 45 a sfinților apostoli.

Categorică în privința rugăciunii comune într-o biserică eretică este regula 64 a Sfinților Apostoli, care spune următoarele „Dacă vreun cleric, sau laic, intră într-o sinagogă evreiască sau eretică pentru a se ruga: să fie atât expulzat din rangul de preot, cât și excomunicat din comuniunea Bisericii” (Ράλλη – Ποτλῆ, Σύνταγμα, τ. 2, σσ. 81-82 POC, p. 142, regula65). Această regulă interzice destul de clar rugăciunea comună a clericilor și laicilor cu evreii – astăzi vorbim de necredincioși – și ereticii. Sancțiunile impuse celor care se roagă împreună sunt expulzarea pentru clerici și excomunicarea pentru laici.

Citeşte şi:  Atunci când nu e împreună cu Dumnezeu, omul este tot­deauna jucărie a diavolului

Dar chiar și celebrarea în comun a sărbătorilor și schimbul de daruri cu necredincioșii și ereticii este interzisă de canoanele sacre: „Nu trebuie să se accepte daruri de sărbătoare trimise de evrei, sau eretici, şi nici să se sărbătorească cu ei” (ΛΖ´ καν. Λαοδικείας, Ράλλη – Ποτλῆ, Σύνταγμα, τ. 3, σ. 206. PCC – vol. 2, p. 107 Vezi și regulile aceluiași sfânt sinod 32, 34, 35, 39). Iar regula 33 a Sinodului de la Laodiceea îndeamnă: „Nu se cuvine să te rogi cu un eretic sau cu un schismatic” (Ibidem, ., σ. 198 Vezi și regula a 9-a a lui Timotei al Alexandriei Ράλλη – Ποτλῆ, Σύνταγμα, τ. 4, σ. 336, PPC – vol. 2, pp. 4843-483. Episcopul Nicodim dă un important comentariu canonic asupra acestei reguli Vezi: „Îndemnul lui Nicodim este un comentariu canonic important. Ibidem, p. 484, nota traducătorilor).

Biserica, după cum am văzut, ne învață că este imposibil ca cel care acceptă adevărul revelat despre Dumnezeul trinitar să coexiste cu cel care nu acceptă adevărul sus-menționat în timpul rugăciunii comune de mărturisire a primirii acestuia, cu atât mai mult în timpul comuniunii euharistice din cadrul Dumnezeieștii Liturghii.

Din nefericire, în aceste vremuri trăim o situație zguduitoare care a cuprins Patriarhia noastră Ecumenică.

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, prin asociatul său direct, Mitropolitul de Pergamon, domnul John Zizioulas, precum și alte persoane din cercul patriarhal, înalte și joase, clericii și-au început rugăciunile zilnice împreună cu ereziarhul Papa Francisc (care acceptă și predică cincisprezece sau mai multe erezii), exercitându-și mintea pe tărâmul teologiei raționale, mai degrabă decât pe tărâmul sfintei teologii a ceea ce „Biserica îmi spune și slujitorul tău (cleric sau laic) aude„.

Citeşte şi:  Sfântul Lavrentie de Cernigov: Mulţi duhovnici şi slujitori ai Bisericii îşi vor pierde sufletul în vremea antihristului!

Este cu totul iraţional și în același timp anticanonic ca Patriarhul Ecumenic Ortodox să caute în mod clar să numească „Biserica” papismul, această organizație eretică care este separată de Trupul lui Hristos, Biserica cea Una, din cauza multor erezii. Și, făcând acest lucru, încearcă să pretindă că scopul său este „realizarea comuniunii depline între Bisericile noastre”.

Din nefericire, această poziție nu este acceptabilă din punctul de vedere al căii indicate de Biserica Ortodoxă, Biserica cea Una, care este aceea de a rămâne în ascultare față de canoanele sfinte – calea lui Dumnezeu. Patriarhul nu a ascultat cu urechile sale ceea ce „Duhul Sfânt ne-a transmis și nouă”, care prevalează în toate sinoadele ecumenice și locale, prin care „în cuvânt și în timp” este expusă voința divino-umană a Sfintei noastre Biserici.

Și iarăși în aceste zile triste pentru Ortodoxie se aude glasul Sfântului Vasile cel Mare: „Suntem foarte mâhniți de faptul că regulile Părinților au fost date uitării și că toată rigoarea Bisericilor a ajuns să fie privită ca un nonsens, și ne temem că și puțină astfel de indiferență generează o cale care duce la confuzie totală în lucrurile care țin de Biserică„. (Ράλλη – Ποτλῆ, Σύνταγμα, τ. 4, σ. 275, traducere PA).

Așadar, când va înțelege Patriarhul Bartolomeu, și acest lucru este valabil și pentru noi toți, că păstrarea credinței, la care ne îndeamnă sfintele canoane, este ascultare față de Biserica Una, Sfântă, Catolică și Apostolică, Biserica Ortodoxă, dar și semn de supunere la egoismul comuniunii comune a tuturor credincioșilor, clerici și laici, față de Adevărul revelat de Dumnezeu?

Arhimandritul Kirill Kotsopoulos, prelat al Sfintei Mitropolii de Patras, doctor în drept canonic