„Omul garbovit nu priveste la cer, ci la pamant. Asa era in vremea aceea o femeie garbova. De optsprezece ani impliniti, capul ei era impreunat cu genunchii, incat putea privi doar praful pamantului si viermii din praf, si respira praf si toate duhorile pamantului. Dar Hristos s’a milostivit de ea, si i-a strigat: Femeie, slobozitu-te-ai de boala ta. Si si-au pus pre dansa mainile; si indata s’a indreptat, si slavea pre Dumnezeu. (Lc. 13:12-13)

Talcuirea moderna: din toate continentele acestei lumi, Europa o reprezinta pe femeia garbova. De cand intai-statatorii duhovnicesti ai Europei, fara stiinta si voia popoarelor Europene, s’au rupt de adevarata Biserica a lui Hristos, din Rasarit, de atunci omenirea Europeana a inceput din ce in ce mai mult sa se garboveasca si sa-si aplece capul spre pamant. Veacul al XX-lea este veacul cel mai bolnav din viata omenirii Europene, caci in acest veac capul omenirii s’a aplecat atat de jos, incat s’a impreunat cu genunchii, iar de aici nu mai poate vedea decat pamantul si viermii pamantului, si nu mai poate respira decat duhorile pamantului. Sa-i vorbesti despre cer inseamna sa-i vorbeste despre ceea ce nu poate vedea, caci intreaga ei fiinta e atat de garbovita incat, cu simturile ei, nu poate percepe decat ceea ce e jos, ce e din pamant, ce e mai prejos de om.

Din aceasta perspectiva a femeii garbove trebuie privita si pretuita intreaga viata a Europei din veacurile trecute. Din aceasta perspectiva a lumii, cea a unei femei garbove ce priveste in pamant, s’a dezvoltat stiinta, arta, economia, politica si intreaga viata omeneasca, individuala si sociala – indeosebi viata omeneasca. Privind numai la pamant, s’a explicat totul prin pamant. Vazand numai pamantul, s’a luptat doar pentru pamant. Auzind numai pamantul, toata stiinta omeneasca s’a lasat purtata de freamatul pamantului umed. Simtind numai miasma putreziciunii pamantesti, acel miros a covarsit toate bine-placutele miresme ceresti. Mintea omeneasca s’a preocupat doar cu cercetarea celor pe care le poate vedea cu ochiul, auzi cu urechea si mirosi cu nasul, s’a incredintat adica pamantului si numai pamantului – aceasta era intelegerea femeii garbove. Sute de aparate a nascocit mintea femeii garbove, ca sa cerceteze pamantul si cele din pamant. A cercetat toate plantele si radacinile, viermii mari si mici, si pe cei foarte mici, pe cei vazuti si pe cei nevazuti. Femeia garbova si-a inarmat ochii cu microscoape si cu ochelari fini, ca sa vada cu de-amaruntul tot musuroiul de viermi. Pe toate le-a vazut, pe toate le-a aflat, si a vestit cerului si pamantului ca nu exista nimic afara de viermi, mari si mici, vazuti si nevazuti, ganditori si neganditori, ca omul este numai un vierme intre viermi, iar deasupra viermilor, un supra-vierme.[1]

Atat a putut vedea femeia garbova, si nimic mai mult. Ca sa vada mai mult, ar fi trebuit sa fie dreapta, cu capul ridicat spre cer si cu mintea deschisa catre lumea de sus. Iar acea lume de sus nu este un musuroi de viermi, ci Ierusalimul cel de sus, oastea Domnului cea luminata si stralucitoare, alcatuita din minunata ierarhie cereasca a Serafimilor, Heruvimilor, a Scaunelor, Domniilor, Puterilor, Stapaniilor si Incepatoriilor, a Arhanghelilor si Ingerilor, si din multime nenumarata de Drepti si Placuti ai lui Dumnezeu. Femeia garbova nu poate vedea intregul Ierusalim de sus, intreaga lume duhovniceasca de deasupra omului. Ea vede doar ce-i mai jos de ea, nicidecum ce-i mai presus. De aceea, tot ce-a cugetat si a faurit de-a lungul ultimelor catorva veacuri a cugetat si a faurit pe nisip, pe praf, pe pamant si pe noroi, pe cele pe care le putea vedea si simti sub ea. Cine va intelege privind in aceasta lumina evolutia omenirii Europene de la ruperea de Biserica, acela va intelege tot. Asa cum pescarul de pe raul malos miroase a mal, asa si intreaga cultura Europeana, cu stiinta si filosofia ei, cu arta si religia, si cu intreaga ei cultura, miroase toata a mal, a pamant, a praf – singurele lucruri pe care o femeie garbova le poate vedea. Hristos este singurul tamaduitor al garbovirii.

Pricina garbovirii Europei sta in calcarea legii lui Dumnezeu, si mai cu seama in necinstirea parintilor sai. “