Peste 47% dintre copiii români trăiesc în familii cu o situaţie materială gravă.
România intră din nou în vizorul Consiliului Europei. De data aceasta, motivul este nivelul crescut de sărăcie cu care se confruntă multe dintre familiile din România. Instituţia cere autorităţilor române să depună mai multe eforturi pentru a îmbunătăţi situaţia copiilor aflaţi în pragul sărăciei.
Un clasament Eurostat privind numărul copiilor care trăiesc la limita subzistenţei plasează România ca fiind prima între ţările care se confruntă cu această problemă. În mod special ameninţaţi, în ţara noastră, sunt copiii din familiile de etnie romă. Următoarea în clasament, după România, este Bulgaria, ţară care, de asemenea, e casă pentru un procent ridicat al copiilor ce trăiesc în familii fără venituri ori cu puţini bani. Urmează Grecia, Ungaria, Spania şi Italia. De partea cealaltă, între ţările în care copiii sunt cel mai puţin expuşi riscului sărăciei ori excluderii sociale se află Suedia, Finlanda, Danemarca, Slovenia, Olanda, Republica Cehă şi Germania. Proporţia copiilor expuşi sărăciei scade pe măsură ce nivelul de educaţie al părinţilor creşte, subliniază Eurostat.
Aproximativ 26 de milioane de copii (sub 18 ani) riscă sărăcia şi excluziunea socială, potrivit unui raport similar Eurostat, dat publicităţii anul trecut. Acest număr reprezintă 27,7% din totalul copiilor din UE. Și atunci, ca și în prezent, copiii riscă sărăcia cel mai mult în România (51%), Bulgaria (45,2%) şi Ungaria (41,4%), în timp ce procentul este mult mai mic în ţări precum Danemarca (14,5%), Finlanda (15,6%) şi Suedia (16,7%). În timp ce la nivelul Uniunii Europene aproximativ un sfert din copii sunt expuși la risc de sărăcie, în România același risc îi ameninţă pe mai mult de jumătate dintre ei.
Și alte organizaţii sau instituţii preocupate de acest fenomen au reclamat, de-a lungul timpului, această situaţie care plasează România pe locul rușinii în ceea ce privește protecţia socială. Peste jumătate dintre copiii români (51%) trăiesc sub spectrul sărăciei, iar unii chiar în sărăcie extremă, fapt care le limitează dreptul la creștere și dezvoltare fizică normală, arăta pe la începutul anului World Vision România.
Situaţia este mult mai gravă la sat, unde locuiesc 74% dintre copiii săraci ai României și unde sărăcia este citată ca principală cauză a abandonului școlar. Philip Alston, raportorul special ONU pentru sărăcie extremă şi excluziune socială, menţiona că riscul de sărăcie pentru copiii de la ţară este de trei ori mai mare decât pentru cei din mediul urban. Grav este că situaţia nu pare să se îmbunătăţească deloc. De exemplu, dacă în 2012, unul din 10 copii din zonele rurale a declarat că se culcă flămând, în 2014 această rată a crescut la 1 din 8 copii, conform studiului realizat de World Vision România şi Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.
„Mă ajută toată primăvara, la prăşit, la munci agricole. Cei mari la munca agricolă, cei mici în casă, au grijă de fraţii mai mici, dau cu mătura, dau mâncare la animale…”, declara un părinte din judeţul Vaslui, ca o justificare pentru retragerea copilului de la școală. „În România rurală găsim la fiecare pas copii care parcurg, prin frig și ploaie, distanţe mari pentru a ajunge la școală. Odată ajunși la destinaţie, flămânzi, obosiţi și înfriguraţi, nu mai surprinde pe nimeni că nu se pot concentra la orele de curs sau că sunt tentaţi să renunţe. Așa se explică și frecvenţa cu cel puţin două procente mai mare cu care se înregistrează abandonul școlar în mediul rural”, declara Daniela Buzducea, director naţional World Vision România. Devine, astfel, explicabil de ce rata abandonului școlar în România a trecut în 2014 de 18%, în timp ce în Uniunea Europeană media de părăsire timpurie a şcolii este de 11.1%. Aceasta face ca România să ocupe locul 26 din cele 28 de ţări la nivelul Uniunii Europene în ceea ce priveşte părăsirea timpurie a sistemului de învăţământ.
„Una dintre cele mai acute probleme cu care se confruntă învăţământul din ţara noastră este abandonul şcolar, fenomen care generează efecte negative la nivel de individ şi asupra întregii societăţi. Motivaţia abandonului şcolar, potrivit cercetărilor statistice în domeniu, o reprezintă, cel mai frecvent, situaţia economică precară, mediul familial dezorganizat, exodul părinţilor în străinătate şi lipsa locurilor de muncă atractive pentru tineri”, se arată într-un document recent al Institutului Naţional de Statistică.
Sursa: http://semneletimpului.ro
