În viața de zi cu zi, ai prieteni apropiați, și cunoscuți, dar “prieteni” intimi sunt puțini. Conform principiilor creștine, însă, termenul de “prieten” poate fi atribuit oricui. Poți fi prieten mai apropiat sau îndepărtat, dar între noi, suntem prieteni, într-o formă sau alta.
Când cineva te adaugă ca prieten, se pornește deja de la premisa că nu ești prieten cu acea persoană, și trebuie să devii. E un privilegiu să fii prieten cu cineva, nu poți fi prieten cu cineva doar printr-o simplă interacțiune.
Când persoana acceptă prietenia, are posibilitatea să te aleagă sau nu drept prieten.
De ce nu te lasă să adaugi mai mult de 5.000 de prieteni? E non-creștin principiul, grija continuă că vei atinge maximum de prieteni, la un moment dat, și ce vei face în acel moment, așa că ar trebui să mai limitezi din invitațiile acceptate.
Apoi, cum e chestia cu “ți-am cerut prietenia pe Facebook?”. Lasă-mă să îi scriu omului ceva, să îl comentez, să îl ajut, și devenim prieteni prin relație, nu printr-o cerere scrisă. Dă-mi opțiunea de interacțiune, dacă persoana dorește asta, și eventual va urmări ce postez eu.
Apoi, dacă ai mai mult de 5000 de conexiuni, nu mai poți avea prieteni noi, poți fi doar urmărit, ca un star, de către alții.
Apoi, sistemul de notificări e făcut să îți acorde un zumzet constant mental, “ce mai e nou?”. Apeși mereu pe butonul de “ce-a mai apărut”.
Apoi, chat-ul e pe sistemul “acum! acum! acum!”. Mult diferit față de email, în care scrii mai mult, și mai rar.
Mobilul e un chin de utilizat, îți dă o neplăcere, Facebook îl recomandă intens, îl promovează. Alte neplăceri, alte chinuri.
Tot timpul în alertă, niciun moment în atenție în tine.
Apoi, butonul de “Like” e non-creștin din principiu. Dacă nu dai “Like”, se pornește de la premisa că nu îți place. Așa că ori dai like la orice, ori nu.
Apoi, cum dai “like” și cât de adânc mergi cu asta?
Nu mi se pare construit pe principii creștine. Google Plus mi se pare mai fain din perspectiva asta, e pe modelul blogurilor, mult mai în direcția asta. Toată lumea e prietenă cu toată lumea, ai cel mult niște cercuri.
Facebook te forțează constant să ai alegeri. Decizii. Pe cine adaugi ca prieten? Pe cine accepți? Pe cine respingi? Jocul ăsta prieten-non prieten, nr. prieteni maxim, ce fac când ajung la 5.000 că mă transform în vedetă, e complet ne-creștin.
Apoi, te obosește prin decizii. Adaugi sau nu prieteni? Vii sau nu la eveniment? Dai sau nu like? etc. Ajunge să îți schimbe modul de a gândi. Te forțează să zici doar “like” sau “ignore”, nu poți avea reacție negativă.
Apoi, funcția “unfriend” sau “block” e foarte aiurea în termeni creștini. Block e un fel de iad, unfriend e o rupere de prietenie.
Și toată lumea e pe Facebook …
Sursa: atitudini.com
