Iată un subiect sensibil care, la prima vedere, nu ar putea să-și găsească o analiză pertinentă în Muntele Athos pentru că, nu-i așa, părinții athoniți nu cunosc femeia în sensul lumesc.

De altfel, traiul în Sfântul Munte, pământ unde au voie să calce doar bărbații, presupune ruperea totală de ceea ce este lumesc și, deci, părinţii de aici nu cunosc traiul alături de o femeie. În ciuda acestei situaţii, părinții athoniți înțeleg la nivel profund problemele familiale şi mai ales unde greșește bărbatul într-o relație care, dacă se destramă, în viziunea lor, poartă cea mai mare vină.

Deși pare ieșit din tipare să primești sfaturi de la oameni care nu au cunoscut vreodată femeia, concluziile pe care le-am tras, după discuția cu aceștia, au fost dureroase pentru mine, dar revelatoare. Deși am o oarecare experiență de viață, am înțeles că nu m-a interesat cu adevărat persoana de lângă mine, cea cu care împart viața, tovarășa mea de drum. Pot afirma că nu am știut să o cunosc, iar lipsa de cunoaștere mi-a fost relevată pe dată, precum și motivele unor discuții cărora acum nu le mai vedem nici sensul și nici motivul începerii lor.

De cele mai multe ori avem discuții în contradictoriu, considerăm că dreptatea ne aparține sau că ceea ce ni se întâmplă este nedrept și nejustificat, iar de aici până la răbufnire nu mai este decât un pas.

– Părinte, am vorbit recent cu doi ofițeri de stare civilă. Primul îmi spunea că, procentual vorbind, în cursul anului 2014, 80% dintre cei căsătoriți s-au despărțit. Cel de-al doilea mi-a zis că până în luna iunie a anului trecut, s-au înregistrat mai multe divorțuri decât căsătorii. Iar peste 60% dintre solicitările de divorț au aparținut femeilor. Ce credeți despre acest fenomen? Ce se întâmplă cu noi? De ce atât de multe femei decid să divorțeze?

Citeşte şi:  Sfântul Ioan Gură de Aur: “Când dai de un necaz, fie în căsnicie, fie în celelalte treburi, roagă-L pe Dumnezeu”

– Ce să cred din ce-mi spui? Vrei să cred că femeile sunt de vină? Nicidecum. În majoritatea covârșitoare a cazurilor, vina aparține bărbaților, doar că aceștia nu conștientizează acest fapt. Dacă ar asculta și alții sfaturile pe care ți le voi da, lucrurile se vor îndrepta în multe familii.

– O să încerc, părine, după puterile mele, să le fac cunoscute.

– Bărbatul trebuie să conștientizeze următoarele: soția este un vas de iubire și are nevoie încontinuu de iubire. Fără iubire moare, nu poate supraviețui. Trăiește din și cu iubire. Din această cauză, bărbatul trebuie să fie atent permanent, să îi spună și să îi arate în mod practic această iubire, zi de zi. Și pentru că femeia este dependentă de dragoste, dacă nu îi este oferită de bărbatul de lângă ea, o va căuta în altă parte.

– Să înțeleg că dacă nu îi arăți permanent partenerei de viață că o iubești, poate fi un motiv de discuții și chiar de divorț?

– Da, poate fi un motiv de discuții alături de multe altele. Să îți mai spun un motiv: nu vom face niciodată observații soției în public. Dacă este ceva de îndreptat, seara, într-un moment de intimitate, i se va spune cu multă galanterie ceea ce ar fi putut să facă mai bine. Observația în public este dezastrul relației. Se traduce printr-o mare lipsă de respect față de partenera de viață, care nu va rămâne netaxată.

– Nici măcar în privat? Nu de alta, dar poate trebuie îndreptate, pe moment, niște lucruri.

– Mai bine acasă, altfel o faci pe riscul tău. Mai mult, a nu se lăuda nici o persoană în fața soției. O greșeală mare este să lauzi o femeie pentru frumusețe, de exemplu, în fața partenerei de viață. Soția este unică și cea mai frumoasă femeie.

Citeşte şi:  Despre încercarea bătrînilor în ale Scripturii de către avva Antonie cel Mare

– Nu am căzut încă în astfel de greșeli.

– Nici să nu cazi. Soția este cea care va afla prima intențiile tale înainte de a lua decizii. Totodată, este singura cu care se va discuta orice decizie importantă legată de viață. Dacă discuți cu altcineva și va afla de la terți cele discutate, se va simți foarte rănită.

– Să sperăm că nu se va ajunge acolo.

– Mai mult, în clipa în care suntem mânioși, să nu deschidem gura. Mânia să se oprească în gât. Lăsăm valul mâniei să treacă și, după ce ne calmăm, încercăm o explicație, doar dacă mai este nevoie. Vom vedea însă că în 95% din cazuri, nici măcar de explicații nu mai este nevoie.

– Aici, recunosc, mai am de muncit.

– Ar mai fi ceva. După cum se știe, femeile vorbesc mult mai mult decât bărbații. Dacă nu faci un efort să vorbești cu soția ta tot ceea ce pare a fi important pentru ea, își va găsi alt partener de discuții, ceea ce nu pare a fi în regulă pentru psihicul niciunui bărbat. Dacă femeia se va despărți de soțul cu care s-a căsătorit în Biserică pentru un alt bărbat, încalcă Sfânta Taină a Cununiei, harul o părăsește, iar viața sa devine incontrolabilă. Evident că excepție fac soții bețivi, brutali, desfrânați, în care separarea se face cu binecuvantare de la duhovnic.

– Cam multe părinte, pentru mine, din prima. Mă voi strădui să respect sfaturile primite. Vorba nașului meu, un mare pilot pe avioane de luptă, și care este cât se poate de adevărată: femeia este precum avionul – dacă îl bruschezi, îți răspunde cu aceeași monedă.

– Să sperăm că nu vei ajunge aici vreodată. Și ți-aș mai spune ceva. Excesul de dragoste al femeii este dat ca bărbații să se poată umaniza, să poată exersa dragostea lor. Privește spre țările în care femeia este sub bocancul bărbatului, în care nu are autoritate. Bărbații din acele zone sunt precum stâncile, se dezumanizează încă de tineri și pot lua viața semenilor fără mustrări de conștiință, și asta pentru că nu mai au pe cine să-și exerseze smerenia și dragostea. Mare rol are femeia! Atâta timp căt Maica Domnului a ajuns nu doar mai mare decât toți Sfinții, dintre care cel dintâi este Sfântul Ioan Botezătorul, ci deasupra Heruvimilor și a Serafimilor, până lângă Tronul Sfintei Treimi, și asta nu oricum, ci prin propriul efort, putem afirma cu certitudine că femeia nu poate fi egală cu bărbatul, pentru că dacă ar fi așa, femeia și-ar pierde superioritatea.

Citeşte şi:  Sf. Amfilohie de la Poceaev: "Munciţi şi rugaţi-vă voi înşivă! Dacă vrei să te mântuieşti, fii orb, surd şi mut”

– Nici nu aș putea considera altfel, gândindu-mă la mama mea pământească. Deși nu mai este printre noi, consider că eu sunt dovada vie a existenței sale pe acest pământ și nu invers. Părinte, în toate pelerinajele mele în Sfântul Munte, toate dorințele ascunse mi s-au îndeplinit. De ce aici primesc răspuns atât de grabnic, iar în altă parte mai puțin?

– În Sfântul Munte Athos, cunoscut ca și Grădina Maicii Domnului, adică locul Ei personal, fiecare pelerin va primi ce va dori, excepție făcând lucrurile necuviincioase ori răzbunătoare. Ține minte, Maica Domnului este gazdă bună și Femeie Serioasă. Se ține întotdeauna de cuvânt, își respectă musafirii și le dă tot ce au de trebuință.

– Lacrimile sunt bune, părinte?

– Lacrimile sunt foarte bune, dar în cazul părerii de rău spre îndreptare, dar dacă lacrimile sunt pentru neajunsuri, atunci ele sunt expresia necredinței ori a lipsei de ascultare.

Fragment din cartea Cu picioarele pe pământ,  ediție extinsă,  autor Ionuț RITEȘ,  care va fi lansată în curând cu binecuvântarea părinților de la Chilia Buna Vestire din Sfântul Munte Athos.