Să nu schimbi dragostea faţă de fratele tău, pentru dragostea faţă de vreun lucru. Pentru că el are în sine, fără să se vadă, ceva mai de preţ decît orice. Părăseşte cele mici, ca să afli pe cele de preţ. Fii ca un mort în viaţa ta, ca să vieţuieşti după moarte . Dă-te pe tine morţii în nevoinţă, în loc să vieţuieşti în trîndăvie. Nu numai cei ce au primit moartea pentru credinţa în Hristos sînt mucenici, ci şi cei ce mor pentru păzirea poruncilor Lui . Nu fi fără de minte în cererile tale, ca să nu necinsteşti pe Dumnezeu prin micimea cunoştinţei tale. Fii înţelept în rugăciunile tale, ca să te învredniceşti de cele slăvite . Cere cele cinstite de la Cel ce nu pizmuieşte, ca să primeşti cinstea de la El, pentru voia ta cea înţeleaptă.

Solomon a cerut înţelepciune şi a primit împreună cu ea împărăţia, deoarece a cerut ca un înţelept, de la Marele Împărat. Elisei a cerut îndoit harul Duhului, aflat în învăţătorul său, şi n-a rămas fără împlinirea cererii. Căci cel ce cere lucruri fără preţ de la Împăratul dispreţuieşte cinstea Acestuia. Izrael a cerut lucruri mici şi şi-a atras mînia lui Dumnezeu. Căci nu s-a gîndit să se lumineze de cele înfricoşătoare ale lui Dumnezeu în lucrurile lui, ci a cerut cele de trebuinţă pentru stomacul lui. Şi de aceea, «aflîndu-se încă mîncarea în gura lor, mînia lui Dumnezeu s-a suit asupra lor» (Ps. 77, 34).

Înfăţişează lui Dumnezeu cererile tale, pe măsura slavei Lui, ca să se mărească slava ta prin El, şi se va bucura de tine . Căci, precum cel ce cere de la împăratul puţin gunoi nu numai că se necinsteşte pe sine pentru lucrul fără de preţ ce l-a cerut, deoarece a dovedit multă necunoştinţă, ci a şi jignit pe împăratul prin cererea lui, aşa şi cel ce cere de la Dumnezeu lucruri pămînteşti în rugăciunile sale. Căci îngerii şi arhanghelii, care sînt marii diregători ai lui Dumnezeu, privesc la tine în vremea rugăciunii tale, ca să vadă ce lucruri ceri de la Stăpînul lor şi se uimesc şi se veselesc cînd văd pe cel pămîntesc uitînd de trupul lui şi cerînd cele cereşti, precum, iarăşi, se mînie pe cel ce a lăsat cele cereşti şi cere gunoiul lui.

Să nu ceri de la Dumnezeu un lucru pe care are grijă să-l dăruiască fără să I se ceară, şi nu numai celor iubiţi ai Săi, ci şi celor străini de cunoştinţa Lui. Nu fiţi ca păgînii, care spun multe în rugăciuni. Căci păgînii cer cele trupeşti, a zis Domnul. «Iar voi nu vă îngrijiţi de ce veţi mînca, sau de ce veţi bea, sau cu ce vă veţi îmbrăca. Căci ştie Tatăl vostru că aveţi trebuinţă de acestea» (Mt., 6, 31). Fiul nu mai cere de la tatăl său pîine, ci cere lucrurile cele mai mari şi cele mai de preţ din casa tatălui său. Pentru neputinţa cugetării oamenilor a poruncit Domnul să se ceară pîinea cea de toate zilele. Ia seama ce a poruncit celor desăvîrşiţi întru cunoştinţă şi sănătoşi cu sufletul: «Nu vă îngrijiţi de mîncare, zice, sau de îmbrăcăminte» (Mt., 6, 28). «Căci dacă se îngrijeşte de dobitoacele necuvîntătoare şi de pasări şi chiar de cele neînsufleţite, nu cu mult mai mult de voi ? Ci cereţi mai degrabă Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăoga vouă« (Mt., 6, 33).

Iar de ceri lui Dumnezeu un lucru şi trebuie să aştepţi mult, pentru că nu te ascultă degrabă, nu te întrista. Căci nu eşti tu mai înţelept ca Dumnezeu. Aceasta ţi se întîmplă fie pentru că eşti nevrednic de ceea ce ceri, fie pentru că nu sînt căile tale pe măsura cererilor tale, ci dimpotrivă, fie pentru că n-ai ajuns la măsura de a primi darul pe care-l ceri. Pentru că nu trebuie să ne urcăm la măsuri mari înainte de vreme, ca să nu ni se facă fără folos darul lui Dumnezeu, prin prea grabnica primire a lui. Căci tot ce se primeşte uşor repede se şi pierde. Fiecare lucru dobîndit cu durerea inimii e şi păzit cu grijă. Însetează după Hristos, ca să te îmbeţi de dragostea Lui. Închide ochii tăi de la cele plăcute ale lumii, ca să te învredniceşti de Dumnezeu, să împărăţească pacea Lui în inima ta. Înfrînează-te de la lucrurile pe care le privesc ochii tăi, ca să te învredniceşti de bucuria duhovnicească.

De nu-I sînt plăcute faptele tale lui Dumnezeu,să nu-I ceri slava, ca să fii ca un om ce ispiteşte pe Dumnezeu. După vieţuirea ta să fie şi rugăciunea ta. Căci nu poate cere cele cereşti cel legat de cele pămînteşti; şi e cu neputinţă să ceară cele dumnezeieşti cel ce se ocupă cu cele lumeşti. Pentru că dorinţa fiecărui om se arată din faptele lui. Şi pentru lucrurile pentru care se străduieşte, pentru acelea se şi luptă în rugăciune.Cel ce doreşte cele mari nu se îndeletniceşte cu cele mici. Legat fiind cu trupul, fii totuşi liber şi arată-ţi libertatea ascultării de Hristos . Dar fii şi înţelept în blîndeţea ta, ca să nu fii lăsat să fii furat. Iubeşte smerenia în toate faptele tale, ca să te izbăveşti de cursele greu de cunoscut, care se ivesc mereu în afara căii celor smeriţi la cuget. Nu te feri de necazuri, căci prin ele intri la cunoştinţa adevărului . Şi nu te teme de ispite, pentru că prin ele afli cele de cinste. Roagă-te să nu ajungi în ispite sufleteşti, dar pregăteşte-te cu toată puterea pentru încercările trupeşti. Căci fără acestea nu poţi înainta spre Dumnezeu. Pentru că în lăuntrul lor se află odihna dumnezeiască. Cel ce fuge de ispite fuge de virtute . Dar vorbind de ispite, nu vorbesc de cele ale poftelor, ci de cele ale necazurilor (de încercări).

Întrebare : Cum se impaca cuvintul : Rugați-vă să nu intraţi în ispită» (Mt., 27, 41), cu cuvîntul: «Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul» (Lc., 13, 14) şi cu cuvîntul : «Cel ce şi-a pierdut sufletul său pentru Mine îl va afla pe el» (Mt., 10, 28, 39) ? Cum ne îndeamnă Domnul pretutindeni spre încercări, iar aci a poruncit să ne rugăm să nu intrăm în ele ? Ce virtute se naşte fără necaz şi încercări ? Sau ce încercare e mai mare ca a se pierde cineva pe sine însuşi şi totuşi Domnul ne porunceşte să o primim pentru El ? Că «cel ce nu ia crucea sa, zice, ca să-Mi urmeze Mie, nu este vrednic de Mine» (Mt., 10, 38). Cum deci, după ce în toată învăţătura Lui ne-a poruncit să intrăm în încercări, aci ne-a poruncit să ne rugăm ca să nu intrăm în ele ? «Că prin multe încercări trebuie să intraţi voi în împărăţia cerurilor » (In, 16, 33); şi: «În lume necazuri veţi avea» ; şi «În răbdarea lor veţi cîştiga sufletele voastre» (Lc., 21, 14).

O, ce subţire e calea învăţăturilor Tale, Doamne! Din această pricină cel înţelept şi cel ce nu citeşte cu cunoştinţă e totdeauna în afara ei. Cînd fiii lui Zevedei  şi mama lor au dorit să aibă un scaun cu Tine în Împărăţie, le-ai spus: «Puteţi bea paharul încercărilor pe care Eu îl voi bea şi să vă botezaţi cu botezul cu care Eu Mă voi boteza ?» (Mt., 20, 22). Şi cum ne porunceşti aci, Stăpîne, să ne rugăm să nu intrăm în ispite ? De care ispite ne porunceşti să nu intrăm în ele ?

Răspuns: Roagă-te, zice, să nu intri în ispitele privitoare la credinţă, roagă-te să nu intri în ispitele părerii de sine a minţii, însoţit de dracii hulei şi ai mîndriei. Roagă-te să nu intri, din părăsirea lui Dumnezeu,în ispita vădită a diavolului, prin relele amintiri ce-ţi vin în cugetul tău, pentru care ai şi fost părăsit. Roagă- te să nu se depărteze de tine îngerul neprihănirii tale, ca să nu fii războit de războiul fierbinte al păcatului şi să te desparţi de înger. Roagă-te să nu intri în ispita aţîţării din partea cuiva împotriva altcuiva, sau în ispita îndoielii şi şovăirii, prin care sufletul e împins cu sila în mare luptă. Dar încercările trupului pregăteşte-te să le primeşti cu tot sufletul şi pluteşte în ele cu toate mădularele tale şi umple-ţi ochii tăi de lacrimi, ca să nu se depărteze de la tine Păzitorul tău. Căci în afara încercărilor nu se arată purtarea de grijă a lui Dumnezeu şi nu se poate învăţa înţelepciunea Duhului şi nici dorul de Dumnezeu nu se arată întărit în suflet. Căci înainte de încercări omul se roagă lui Dumnezeu ca un străin. Dar cînd intră în încercări pentru dragostea Lui şi nu primeşte schimbare, îl are pe Dumnezeu ca pe un datornic şi e socotit la Dumnezeu ca un fiu adevărat. Pentru că a războit pe vrăjmaşul său şi l-a biruit pentru voia lui Dumnezeu. «Rugaţi-vă să nu intraţi în ispite» aceasta  înseamnă: roagă-te să nu intri în ispita cea înfricoşată a diavolului pentru mîndria ta, ci pentru că iubeşti pe Dumnezeu, ca puterea Lui să-ţi ajute ţie şi să biruiască în tine pe vrăjmaşii tăi. Roagă-te ca să nu intri în aceste ispite pentru răutatea gîndurilor şi faptelor tale, ci ca să se probeze dragostea ta faţă de Dumnezeu şi să se slăvească puterea Lui în răbdarea ta. A Lui fie slava şi stăpînirea în vecii vecilor ! Amin.

Filocalia, vol. X, Sf. Isaac Sirul, CUVÎNTUL XLIV Despre simţuri şi despre ispite