Sunt chiar oamenii care au creat, pe la 20 şi ceva de ani, produsele despre care spun ca au ajuns să dea dependenţă, arata The Guardian intr-un amplu articol.

În urma cu zece ani, Justin Rosenstein a creat butonul „like” pentru Facebook. S-a dovedit a fi modul perfect de a exploata nevoia de aprobare a utilizatorilor. Ideea a fost preluata sub diferite forme de Twitter si apoi de Instagram, iar succesul social a inceput sa se masoare in „like”-uri şi inimioare.

Astazi, la 34 de ani, Rosenstein si-a limitat drastic utilizarea de aplicatii si prezenta pe site-uri ca cel la construcţia căruia a pus el însuşi umărul.

Rosenstein face parte dintr-un grup restrans, dar in crestere, de „eretici” din Silicon Valley care denunta amploarea luata de asa-numita „economie a atentiei”: atentia unei persoane este, in era digitala, cea mai pretioasa resursa si ea trebuie obtinuta pentru ca acea persoana sa fie motivata sa cumpere bunuri sau sa actioneze intr-un anumit fel.

Acesti disidenti, designeri, ingineri sau manageri de produs, sunt oameni care au lucrat direct la construirea lumii digitale de care incearca acum sa se elibereze.

„Este foarte comun ca oamenii sa aiba cele mai bune intentii atunci cand creeaza un lucru, dar acesta sa aiba, in mod neintentionat, consecinte negative”, spune Rosenstein, care conduce acum o companie a carei misiune este imbunatatirea productivitatii la birou, pentru jurnalistii britanici.

Pe lângă faptul că creează dependenţă, tehnologia contribuie la fenomenul cunoscut ca „atenţie parţială continuă”, care limitează considerabil capacitatea oamenilor de a se concentra şi poate avea chiar un efect de reducere a IQ-ului.

Rosenstein si cei care ii impartasesc vederile cred ca dependenţa de social media este responsabilă pentru evenimente ca Brexit-ul sau victoria lui Donald Trump. Se vorbeste chiar de o rasturnare a sistemului politic, care, necontrolata, creeaza o situatie ingrijoratoare pentru viitorul democratiei.

Nir Eyal organizează conferinţe la care participantii plătesc pâna la 1.700 de dolari pentru a învăţa cum să manipuleze oamenii pentru a le folosi produsele.

„Tehnologiile pe care le avem s-au transformat in obsesii, daca nu chiar in adevarate dependenţe. Este impulsul de a verifica o notificare de mesaj, de a vizita YouTube, Facebook sau Twitter doar pentru cateva minute, trezindu-ne apoi ca inca ne uitam la postari o ora mai tarziu. Nimic nu se intampla din intamplare, ci asa cum au intentionat creatorii lor”, spune Eyal.

Totusi, in timp ce le spune ascultatorilor sai sa nu abuzeze de designul persuasiv, Eyal apara tehnicile pe care le preda si ii contrazice pe cei care compara dependenta de tehnologie cu drogurile.

„Nu ar trebui sa ii invinovatim pe producatori pentru ca produsele lor sunt atat de bune incat vrem sa le folosim”, sustine el.

Oferă, pe de alta parte, sfaturi pentru a rezista tentatiei. In casa lui, de exemplu, accesul la internet este oprit dupa un anumit interval. „Ideea este să ne amintim că nu suntem lipsiţi de putere. Deţinem controlul”, insistă Eyal.

Dar chiar sunt alegerile noastre?

Tristan Harris, un fost angajat Google care a devenit unul dintre cei mai vocali critici ai industriei, nu este de acord.

„Minţile noastre pot fi manipulate. Alegerile noastre nu sunt aşa libere cum credem. O mana de oameni, care lucreaza la o mana de companii din industrie, influenteaza prin alegerile lor ceea ce milioane de oameni gandesc astazi”, a spus Harris, care are 33 de ani, la o conferinta TED recenta din Vancouver.

Este modul in care LinkedIn exploateaza nevoia de reciprocitate sociala pentru a-si extinde reteaua, prin care YouTube si Netflix pornesc automat videoclipuri si urmatoarele episoade sau prin care Snapchat le arata utilizatorilor cate zile la rand si-au trimis poze, incurajand comunicarea aproape constanta de teama de a nu pierde aceasta „realizare”.

Companiile de social media pot influenta chiar si momentul in care o persoana primeste „like”-uri pentru postarile sale, asigurandu-se ca acestea ajung in momente de vulnerabilitate sau de plictis (da, este incredibil cat de bine au ajuns sa isi cunoasca utilizatorii). 

Aceste tehnici pot fi vandute celui care ofera cel mai mult, care poate fi un comerciant sau poate fi un grup din Moscova care urmareste sa influenteze rezultatul alegerilor in Winsconsin, sustine Harris.

Alte tehnici de manipulare constau in elemente de design precum culoarea rosie, care alerteaza, pentru notificari. Se profita de aceleasi slabiciuni psihologice care creeaza dependenta de jocurile de noroc: recompensele variabile. Te asteapta o surpriza in spatele acelor iconuri rosii.

Prin aceeasi logica se explica si folosirea excesiva a mecanismul „pull-to-refresh”, implementat prima data de Twitter, prin care se actualizeaza feed-ul.

Designerul care a dezvoltat mecanismul, Loren Brichter, spune ca nu si-a propus niciodata ca acesta sa creeze dependenta.

„Am doi copii si regret fiecare minut in care nu le acord atentie pentru ca sunt distras de telefon”, spune Brichter.

La fel ca Rosenstein, a blocat anumite site-uri, a oprit notificarile, incearca sa stea mai putin pe Twitter si tine telefonul in bucatarie noaptea.

„Smartphone-urile sunt instrumente foarte folositoare. Dar creeaza dependenţă. Inainte nu eram suficient de matur pentru a ma gandi la lucrurile acestea”, recunoaste Brichter.

Nu toţi din industrie sunt copleşiţi de vină

„Aceste aplicatii conecteaza oamenii. ESPN te anunta ca s-a terminat meciul, WhatsApp iti ofera un mesaj gratuit de la o ruda din Iran care nu are abonament”, argumenteaza Chris Marcellino, care a lucrat la tehnologia prin care utilizatorii Appleprimesc alerte in timp real de la dezvoltatorii de aplicatii.

Este nevoie de reglementari. Dar ar putea fi prea tarziu

Roger McNamee, care a beneficiat substantial de pe urma unor investitii profitabile la Google si Facebook, le reproseaza acum celor doua companii ca misiunile lor originare au fost distorsionate de banii pe care i-au castigat din vanzarea de reclame.

McNamee crede ca ar trebui sa existe norme mai sticte de reglementare, desi se teme ca au ajuns prea mari pentru a mai fi controlate.

Iar daca singura grija este maximizarea profitului, riscam sa ajungem intr-o distopie, mai spun oamenii citati de publicatia britanica.

James Williams, un fost strateg Google, a creat impreuna cu Harris grupul „Time Well Spent”, prin care militeaza pentru o schimbare a modului in care este gandit designul produselor digitale.

Potrivit lui Williams, nu statul atotştiutor imaginat de George Orwell este marea ameninţare la adresa democraţiei ci, aşa cum a prezis un alt scriitor britanic, Aldous Huxley, mai subtila putere a manipulării psihologice.

 

Sursa: ziare.com