„Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară, care avea zece coarne şi şapte capete şi pe coarnele ei zece cununi împărăteşti şi pe capetele ei: nume de hulă. Şi fiara pe care am văzut-o era asemenea leopardului, picioarele ei erau ca ale ursului, iar gura ei ca o gură de leu. Şi balaurul i-a dat ei puterea lui şi scaunul lui şi stăpânire mare.” (Apocalipsa 13: 1-2)
„Şi alt semn s-a arătat în cer: iată un balaur mare, roşu, având şapte capete şi zece coarne, şi pe capetele lui, şapte cununi împărăteşti. Iar coada lui târa a treia parte din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ. Şi balaurul stătu înaintea femeii, care era să nască, pentru ca să înghită copilul, când se va naşte.” (Apocalipsa 12: 3-4)
„Şi stelele cerului au căzut pe pământ, precum smochinul îşi leapădă smochinele sale verzi, când este zguduit de vijelie.” (Apocalipsa 6: 13)
Printr-o „coincidenţă întîmplătoare” numărul de coarne şi stele căzătoare (14) de pe podul Patriarhiei Ruse din faţă Catedralei Hristos Mîntuitorul, corespunde cu numărul de Biserici Ortodoxe locale indicate în Dipticul Bisericii Ruse. Căderea bisericilor şi lepădarea de Hristos generală se reflectă chiar şi în astfel de instalaţii cu coarne şi stele care cad din cer.