Fugi, fugi cât poți!…

Fugi cât poți de tovărășia persoanelor care sunt piatră de scandal, dacă într-adevăr nu vrei să fii prins de păcat și să mor

Întâi de tovărășia persoanelor care sunt piatră de scandal, dacă într-adevăr nu vrei să fii prins de păcat și să mori (De aceea Solomon numește înțelept pe cel ce se teme și fuge de cauzele relelor, iar pe cel ce se bizuie pe sine și nu fuge de ele îl numește nebun.

„Înțeleptul se teme și se ferește de rău, iar cel fără de minte își iese din fire și se simte la adăpost” (Pilde 14, 16). Înțelept a fost și preafrumosul Iosif și de aceea, lăsându-și haina și fugind de păcat, a scăpat de el. Că de n-ar fi fugit, negreșit ar fi căzut cu stăpâna sa, după cum socotesc mulți dascăli. Iar cum scrie avva Macarie, nebun a fost acel ucenic al lui Hristos, care după ce a suferit multe munci pentru Hristos, fiind în închisoare, și ispitit de o călugăriță, a căzut în preacurvie, fiindcă s-a bizuit pe el și nu s-a ferit de fața ei, care-l smintea. Pentru același motiv, Sfântul Apostol Pavel vorbește de această fugă: „Fugiți de desfrânare!” (I Corinteni 6, 18).

Fugi de lene și trândăvie. Stai deștept și treaz cu gândurile și cu faptele ce se potrivesc stării tale.

Nu asculta vreodată de tine, ci supune-te cu lesnire superiorilor și Părinților tăi duhovnicești, făcând cu râvnă și fără întârziere cele poruncite. Mai ales cele ce te smeresc și sunt împotriva voii și pornirilor tale firești.

Nu judeca niciodată și nu osândi cu obrăznicie pe aproapele tău. Adică nu-l condamna; mai ales pentru acest păcat trupesc de care vorbim, chiar de s-ar vădi într-însul. Totdeauna să ai îngăduință față de el. Nu te întărâta asupra lui, nici nu-l ocărî, ci din pilda lui smerește-te și recunoaște că ești slab, praf și cenușă, zicând: „el a căzut azi, eu pot cădea mâine”. Fiindcă dacă te vei grăbi a judeca și a defăima pe ceilalți, Dumnezeu te va pedepsi grozav de aspru, lăsându-te să cazi în aceeași greșeală. Domnul zice: „Nu judecați, ca să nu fiți judecați” (Matei 7, 1).

Smerește-te ca să-ți poți cunoaște mândria ta. Altfel, din cădere și mândrie îți vei cunoaște smerenia ta. Caută tămăduire pentru amândouă: pentru mândria și pentru curvia ta. Deși de te va păzi Domnul și nu vei cădea, nici nu-ți vei schimba gândul, totuși nu te bizui în tine, ci îndoiește te de tine și teme-te totdeauna de starea ta.

Ia bine seama dacă vei câștiga vreun dar dumnezeiesc ori vei fi în vreo bunăstare să nu iei în sine-ți vreo idee deșartă ori vreo nălucire că ai fi ceva și că vrăjmașii tăi nu te vor ataca, fiindcă te arăți că-i urăști și te întorci de la ei. Gândind astfel, ușor cazi.

Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, Editura Egumenița, Galați, pp. 57-59