Sfinții Părinți avertizează împotriva înşelării celor care dau o importanță crucială faptelor bune făcute de cei care sunt infectați de erezie. Evlavia exterioară a celui rătăcit are doar aparența virtuții, diavolul nu-i ispitește pe cei despre care știe că sunt deja proprietatea lui și, neîmpiedicându-i să păstreze aparența virtuții, îi menține în eroare și caută să-i abată de la calea cea adevărată și să-i seducă în erezie pe ceilalți, care prețuiesc exteriorul și nu privesc în profunzime – la esența vieții spirituale.

Fugiți de cei care justifică ereticii! Despre faptele “bune” ale ereticilor

Fugiți de cei care justifică ereticii! Despre faptele “bune” ale ereticilor

Sfântul Ignatie (Briancianinov): „Pe cel care este infectat de erezie și schismă, diavolul nu se îngrijește să-l ispitească cu alte patimi și păcate evidente. Și de ce să-l ispitească diavolul pe el și să lupte cu cel care prin păcat de moarte – erezia – și este ucis cu moartea veșnică, şi de viu este deja proprietatea diavolului? Dimpotrivă, diavolul îl sprijină pe eretic și schismatic în abstinență și în alte fapte și virtuți exterioare, pentru a-l sprijini în mulțumirea și amăgirea lui și pentru a-i atrage pe adevărații credincioși la erezie sau cel puțin la justificarea și aprobarea certă a acesteia, de asemenea, să se îndoiască și să fie rece față de erezie prin mantia sfințeniei, pe care o poartă ereticul.

Citeşte şi:  Diavolul dă târcoale furios ca un leu

Cel care are o comoară este atacat de tâlhari, dar cel care nu are nimic nu este deranjat de tâlhari. Cel care are comoara dreptății este aspru mustrat de vrăjmaș! Dușmanul îl atacă cu îndârjire pe omul drept și încearcă să-l prezinte în fața societății umane într-o stare de înfrângere, cu același scop cu care încearcă să-l prezinte pe eretic ca fiind virtuos și demn de respect. Cu o asemenea viclenie de neînțeles, duhul cel rău lucrează în favoarea ereziei și în detrimentul creștinismului adevărat. Din nefericire, el reușește foarte bine în această șmecherie! Prin aceasta, el prinde mii de oameni în capcana distrugerii.

Aceștia din urmă, nepăsându-le de viața duhovnicească, – spunea Sfântul Marcu în replică savantului care spunea că oamenii învăţaţi sunt în afara căderii, susținuți de faptul că sunt învăţaţi, – după ce au căzut deodată într-o cădere straşnică și gravă, adică într-o cădere prin exaltare și neglijență, mai jos nu mai pot cădea, căci mai nu mai este unde să mai cadă. Pentru ce alt motiv (grijă) ar putea fi pentru diavol ca să se lupte cu cei care stau mereu culcați și nu se ridică niciodată.”

Citeşte şi:  În zilele din urmă, toţi vor susţine că sunt creştini ortodocşi şi că Ortodoxia este aşa cum o înţeleg ei

Sfântul Nicolae al Serbiei scrie despre milostenia sectară: „Sunteți gata să părăsiți credința părinților și să mergeți la o sectă! De ce? Pentru că dau cărți gratuite și își ajută membrii cu bani. Dar de ce nu te întrebi: din contul cui își publică ei cărțile? Pe contul lor sau pe al altcuiva? Evident că nu pe cheltuiala lor, este evident că ei cumpără suflete cu banii altora și se știe că pentru fiecare suflet, primesc o recompensă de la stăpânii lor. Ei nu dau de dragul lui Hristos, ci pentru profit personal. Ei au transformat credința în târg, iar tu ești gata să devii o marfă.”

Turcii i-au promis voievodului Anto nenumărate comori pentru a le da Loznitsa, dar el nu și-a trădat poporul. Nu a renunțat la demnitatea sa pentru o bucată de pâine. Și niciunul dintre strămoșii voștri glorioși nu a procedat ca Esau, ci toți, asemenea lui Moise, „au preferat să sufere alături de poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure pentru o vreme de plăcerea păcatului, și au considerat că ocara lui Hristos este pentru ei o bogăție mai mare decât comorile Egiptului” (cf. Evr. 11:25-26).

Citeşte şi:  Sf. Ignatie Briancianinov, răspunde la întrebarea: De ce să nu se mântuiască păgânii, mahomedanii şi aşa numiţii eretici?

Să știți că acesta este obiceiul ereticilor și al schismaticilor – să pară mai milostivi decât ortodocșii. Chiar și regele Iulian Apostatul, care s-a lepădat de Hristos și a devenit păgân, dădea cu generozitate de pomană și se lăuda că este mai milostiv decât creștinii. Dar creștinii nu i-au acceptat milostenia, considerând-o necurată. Toți cei care se consideră creștini ar trebui să se străduiască să-i întreacă în milostenie pe cei necredincioși și eretici, ca nu cumva să fie ispitiți de o milă imaginară.

Temeți-vă de sectanții darnici, fugiți de ei ca de foc. Ei dăruiesc lucruri materiale pentru a lua lucruri duhovniceşti, zdruncină conștiințele oamenilor cu pamfletele lor gratuite, creează dezbinare în popor și îi îndepărtează pe unii de frații lor de aceeaşi credinţă.

Și tu fii atent și păzește-te. Păzeşte-ţi sufletul tău de lupii prădători în haine de oaie.”