Un adevar desprins din realitatea trairilor noastre este ca atunci cand gandul nostru este tot timpul la Dumnezeul, El este mereu cu noi, simtim linistea si pacea pe care ne-o daruieste si nu ne mai incearca sentimente de frica sau griji fara sens, nu mai trecem prin framantari daunatoare mintii si sufletului.

Iar rugaciunea rostita din adancul sufletului si in tot timpul este calea sigura de a fi mereu cu Dumnezeu. Indepartam in felul acesta gandurile apasatoare care ne pricinuiesc neliniste pentru ca ne tin departe de El.

„Roagă-te şi nu te teme de nimic, nu te înfricoşa de necazuri, nu te înspăimânta de năpăstuiri, căci rugăciunea le va înlătura. Roagă-te oricum, oricât de neputincios, numai roagă-te mereu, şi nu te nelinişti de nimic; fii vesel şi liniştit cu duhul, căci rugăciunea te va înţelepţi.” ne invata parintele Arsenie Boca (Vreau să schimb lacrimile voastre în bucurie, Editura Agaton, Făgăraş, 2014, p. 205).

Un alt smerit duhovnic, parintele Proclu Nicau ne da sfaturi bune in acelasi sens, vorbind despre rugaciunea cea de toata clipa si efectul ei terapeutic pentru suflet si minte.

„Pot să mă rog toată ziua, toată noaptea, dacă mă culc şi adorm din împrăştiere, mă asemăn cu un păstor care are oi şi n-a închis uşa. Şi a intrat lupul şi le-a sfâşiat. Dacă noi căutăm să ne fure somnul din „Doamne Iisuse…”, pe acea măsură Bunul Dumnezeu ne ajută a birui patimile.

Gândurile sunt săgeţi diavoleşti şi, dacă noi nu stăm de vorbă cu ele, atunci Duhul Sfânt ne dă puteri tari. În timpul zilei adunăm ori lumină ori întuneric. În timpul zilei sunt unele goluri, şi în golurile acelea dacă zic „Doamne Iisuse…”, mă ajută Duhul Sfânt în timpul nopţii.”

Părintele Proclu Nicău, Lupta pentru smerenie și pocăință, Editura Agaton, Făgăraș, 2010, p. 34