„Bună ziua. Faceți avort la 15 săptămâni?”, este întrebată printr-un SMS, pe care îl citește în semi-șoaptă chiar în fața mea Diana Mitriuc – ginecolog la Invitro Diagnostics.

„Nu știu de ce primesc un asemenea mesaj. De regulă cu asemenea cereri se ajunge prin recomandare, iar eu nu am făcut avorturi și nu voi face vreodată”, îmi spune ea ușor tulburată.

Dacă te bagi în „scenariul” naturii, natura se răzvrătește, a continuat ea. Cel mai bine se observă această legitate în timpul nașterii, când apare o nouă viață. De exemplu dacă rupi sacul amniotic fără necesitate sau încerci să grăbești mersul firesc al nașterii într-o altă formă, ai motive să te aștepți la complicații. Natura îți poate răspunde foarte urât.

Ideea asta mi s-a întipărit în suflet. Dacă te bagi în scenariul naturii, natura se răzvrătește.

Diana Mitriuc își face meseria în așa mod, de parcă ar lucra cot la cot cu Dumnezeu. E convinsă că tot ce faci, ți se întoarce. Nimic nu e întâmplător. Mai crede că bolile omului sunt reacțiile corpului inclusiv la starea lui psihologică sau sufletească. Se ferește să vorbească despre asta în fața colegilor care cred doar în știință și în postulatele medicale. Inima ei însă are alte socoteli.    

Diana niciodată nu se grăbește să o invite pe pacientă în fotoliul pentru examinări dacă simte că e nevoie de o discuție de suflet. Așa a fost cu Ecaterina care a avortat la 20 de săptămâni în veceul Institutului Mamei și Copilului. Cazul a fost unul de rezonanță. Ecaterina a decis atunci să își facă publică experiența, în speranța că lucrătorii medicali nu vor proceda la fel cu alte femei. Avortul a fost unul medicamentos, sugerat de medici, deoarece fătul avea malformații.

„În total am băut 8 pastile. Mi-au dat încă 2, dar le-am refuzat. Mi-era frică să mor. Am întrebat dacă pot să merg la baie și mi-au zis da, că încă nu nasc. Numai m-am aplecat și fetița a ieșit. Până a venit sora medicală, eu deja am examinat-o, eram cu ea în mâini. La ieșirea din baie mi s-a reproșat că am murdărit totul cu sânge. Am văzut-o în sacoșa galbenă, ca un gunoi…parcă nu era un copil. Au pus-o pe cântar și avea 540 de grame. Sora medicală a spus: „Scriem 480?”, povestea Ecaterina într-un interviu.

Ecaterina, care avea atunci doar 19 ani și urma să devină pentru prima oară în viața ei mamă, s-a simțit ignorată, umilită. Era singură în fața unei mari tragedii.

„Probabil din punct de vedere medical nu a existat o eroare sau o emisiune. Medicii, poate, au procedat după protocol. Însă a lipsit latura umană, ceea ce a traumatizat-o enorm pe Ecaterina. Ceea ce pentru lucrătorii medicali este o procedură de rutină, pentru o viitoare mamă poate fi tragedia vieții, care o marchează pentru totdeauna. Și atunci, ascultând interviul cu ea pe un site de știri, am simțit o chemare interioară: voiam să o ajut. Îmi spuneam: „Vino la mine să te miluiesc, vino să te ajut.” O înțelegeam atât de bine. Cunoscând sistemul nostru medical, îmi puteam imagina pe deplin ceea ce s-a întâmplat. Poate nu o să mă credeți, dar după 9-10 luni am primit un apel de la o jurnalistă care m-a rugat să o examinez pe Ecaterina – tânăra care a avortat singură în veceu. Îmi spunea că e încă puternic afectată de cele întâmplate. Vă zic sincer, eu m-am simțit binecuvântată. Simțeam că mi s-a oferit o șansă dintr-un milion, efectiv să salvez un om”, îmi spune ginecologul.

Ecaterina a ajuns la cabinetul ginecologului într-o stare greu de descris. Se afla în poziție defensivă, de parcă Diana Mitriuc ar fi complotat cu toată lumea împotriva ei. Avea mii de frici și zero încredere în medici.

„Era speriată. Prima noastră discuție a fost foarte lungă. A trebuit să sparg un zid foarte înalt. Am ajuns să o întreb și despre motivul pentru care nu rămâne din nou gravidă. Ecaterina se temea că ar putea să piardă din nou copilul. Am convins-o să nu renunțe la visul ei de a fi mamă, iar drumul nostru spre realizarea lui a fost … palpitant. Teste medicale, monitorizarea fiecărui disconfort, a fiecărei senzații neplăcute. Sinceră să fiu, eram mereu pe ace, conștientizând riscurile unei noi traume în cazul în care ceva ar fi mers greșit. Când a venit la mine cu prima ultrasonografie, i-am zis: „Vei avea băiat, se va naște în octombrie. Tu îl vei numi Dan dacă va fi băiat sau Diana, dacă va fi fată. Ea a zis „da”. Și iată că pe 23 octombrie l-a născut pe Dan. E primul băiețel pe care l-am ajutat să vină pe lume și pe care l-am botezat. S-a născut prin cezariană, deoarece nașterea era pelviană (era poziționat cu fundulețul spre colul uterin). Mă gândesc eu că natura a dorit astfel să o scutească de un travaliu lung și obositor. Atunci când a avortat, ea a trecut prin aceleași dureri prin care trece o femeie care naște natural. S-ar putea ca la nașterea băiețelului pe cale vaginală să fi avut asocieri cu experiența traumatizantă de atunci, ceea ce ar fi putut periclita întreg procesul, ar fi putut apărea complicații”, spune Diana Mitriuc.

În timpul sarcinii și nașterii ies la iveală toate traumele femeii, de aceea este important ca înainte de a concepe un copil și înainte de a-l aduce pe lume, viitoarele mame să lucreze cu propriile frici și blocaje. Le recomand ședințele de psihoterapie. Apoi, femeia însărcinată trebuie să își aleagă un ginecolog-obstetrician în care să aibă încredere totală, fără rezerve. Orice reținere va avea ecou în timpul nașterii. Pacienta și medicul trebuie să se simtă unul pe altul și să se înțeleagă dintr-o privire, iar în sala de nașteri femeia să ajungă doar după ce este pe deplin informată despre procesul de aducere pe lume a unui copil.

„Atunci când ne mutăm într-o locuință nouă, planificăm cele mai mici detalii, ne gândim la un design, la cum vor fi aranjate lucrurile. Dar iată că la naștere nu există așa ceva. De cele mai multe ori, femeile vin total nepregătite, în ceață, cu ochii mari, speriate. Intră cu geanta de maternitate, o pun jos și îngheață. În cele din urmă nasc. Oscilațiile hormonale se fac simțite. Corpul arată cum arată (unele femei își imaginează că vor ieși din spital cu talia ca de până la sarcină, nu știu că burtica arată ca la sarcina de 5 luni). Laptele curge și curge. Copilul plânge, iar femeia nu știe ce are. Plânge și ea. Apare sentimentul de vină, că nu e o mamă bună (vine din sindromul „fetiței bune” din copilărie, când trebuia să fie perfectă. Așa ajung femeile și la depresii postnatale. În mare parte, fiindcă nu sunt pregătite de rolul de mamă. Nu cunosc nimic despre ceea ce le așteaptă.  De aceea, eu le instruiesc foarte serios pe femei, le pregătesc pentru ceea ce urmează și le explic ce se întâmplă în timpul travaliului, în timpul nașterii, dar și după naștere. Eu personal am trecut prin depresie postnatală, lucru pe care l-am înțeles 4 ani mai târziu, urmărindu-mi pacientele.”

Deoarece întâlnirea mea cu Diana Mitriuc a avut loc în Săptămâna Europeană de Prevenire a Cancerului la Col Uterin, am rugat-o să îmi explice pe scurt, cât mai simplu, ce provoacă această boală. În Republica Moldova sunt astăzi la evidență 4182 paciente diagnosticate cu această afecțiune. În fiecare an, se înregistrează 300 de cazuri noi.  Cancerul de col uterin este singurul cancer ginecologic ce poate fi prevenit. Este important să fie făcute regulat testele screening și controalele ginecologice.

„Cancerul de col uterin este provocat în proporție de 99% de Papilloma Virus (HPV) – infecție care se transmite pe cale sexuală. Imaginează-ți că virusul își face casă într-o celulă din corpul femeii. În funcție de imunitate, acest virus va modifica sau nu o celulă. Trebuie să acționeze 5-7 ani, ca să apară cancerul, de aceea se și recomandă screening o dată la 3 ani, pentru a prinde modificarea celulelor la fază incipientă. Testul de screening apare sub denumirile:  test citologic, Papanicolau sau, pe scurt, testul PAP. În ce constă acesta? Se prelevă celulele de pe colul uterin. Acestea se examinează. Deci dacă virusul vine la o celulă bună – femeia nu face cancer.  Dacă vine la o celulă anormală – favorizează apariția cancerului. Atunci când este efectuat regulat, testul Papanicolau identifică din timp celulele anormale de la nivelul colului uterin, înainte ca acestea să se transforme în celule canceroase. În SUA, medicii recomandă efectuarea testului Papanicolau împreună cu testul la virusul Papilloma (HPV). E interesant că virusul poate chiar să dispară, atunci când imunitatea e puternică”, explică Diana Mitriuc.

Factorii care favorizează cancerul la col uterin sunt:

• Număr mare de nașteri și infecție cu HPV.
• Număr mare de parteneri sexuali (ceea ce sporește șansele de infectare cu virusul Papilloma)
• Leziunile colului (acestea pot surveni după avorturi sau nașteri multiple)

Cancerul de col uterin în stadiu incipient nu manifestă simptome. Doar atunci când afecțiunea avansează, pacienta poate prezenta următoarele semne:

• Sângerări vaginale
• Eliminări vaginale abundente
• Durere pelvină
• Dureri violente în timpul contactului sexual

După vârsta de 25 de ani, fiecare femeie trebuie să facă screening o dată la 3 ani.

Tu când ți-ai făcut ultima oară testul citologic?

Medicul ginecolog, Diana Mitriuc oferă consultații în cadrul laboratorului medical Invitro Diagnostics, este lector universitar și obstetrician-ginecolog la Spitalul Clinic Municipal Nr. 1.

Autor: Anna Smolnițchi, apostrof.md