O, omule ticălos și sărac! Cum de nu înțelegi înșelarea acestei lumi, alergând după cele care valorează puțin și care dispar curând ca fumul, lepădând tot ceea ce este cu adevărat valoros și care va rămâne pe veci? Toate ne vor părăsi, în afara virtuții, orice am dobândi în această lume, dar niciodată nu ne vom despărți de cele pe care le vom primi în viața veșnică.

Citeşte şi:  Trebuie să ştim că şi cel mai nevrednic preot, atât timp cât are hirotonie canonică şi n-a fost caterisit canonic, poate să săvârşească Tainele

Ca omul să se vindece de această orbire și să se elibereze de acest întuneric cu lumina lui Hristos, trebuie să se apropie de Hristos – Lumina cea adevărată, cerând împreună cu orbii: Miluiește-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David (Matei 20, 30 ).

Și să se uite mereu la exemplul vieții sfinte a lui Hristos, pășind pe urmele Sale sfinte. Atunci Lumina cea adevărată, Hristos, îl va lumina pe omul acela! Căci atunci când avem în fața noastră lumină și ne uităm la ea, ni se luminează calea; la fel și sufletul care se apropie de Hristos și privește la chipul preasfintei Sale vieți, urmându-I exemplul, ajunge să fie luminat de lumina lui Hristos.

Citeşte şi:  Femeia şi bărbatul trebuie să-şi întemeieze dragostea pe virtute şi nu pe patimi

Cu cât suntem mai aproape de lumina materială, cu atât avem mai multă lumină. Hristos este Lumina și cu cât ne apropiem mai mult de El, cu atât ne luminăm mai mult și nu vom mai merge în întuneric: Eu sunt lumina lumii, Cel ce îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții (Ioan 8, 12 ).

Citeşte şi:  Sfântul Ioan Gură de Aur: Cuvinte alese

Sfântul Tihon din Zadonsk; Cuvinte alese