Plimbîndu-se odată prin pustiu, Sfîntul Macarie a găsit un craniu și, împingîndu-l cu toiagul, l-a întrebat:

„Cine ești?”.

Craniul i-a răspuns:

„Eu am fost slujitor idolesc, iar tu ești Macarie și cînd te rogi pentru cei din iad noi avem mîngîiere”.

„Care este chinul și care este mîngîierea?”

„Chinul este că stăm fiecare băgați în ceafa celuilalt și nimeni nu vede fața cuiva, iar cînd te rogi tu noi vedem puțin fața celui de lîngă noi”.

Citeşte şi:  Avva Isaia: Iubirea de argint este [...] a nu crede lui Dumnezeu că poartă grijă de tine, a te deznădăjdui de făgăduinţele lui Dumnezeu şi a iubi peste măsură ca să te întinzi cu avuţiile

Raiul este vederea feței lui Hristos, vederea frumuseții feței Maicii Domnului, a sfinților și a îngerilor, vederea chipurilor celor pe care îi iubim și ne iubesc. Iadul este atunci cînd noi nu putem să ne vedem fețele. Gîndiți-vă la asta.