Odată, pe când umbla Dumnezeu cu Sfântul Petru pe pământ, intrând ei într-un sat, pe casa cea mai frumoasă au văzut un duh necurat sezând pe acoperiș și dormind.

-Doamne, ce înseamnă asta? Întrebă Sfântul Petru.
-Înseamnă, răspunse Dumnezeu, că oamenii din casa aceasta trăiesc în fărădelegi și nepăsare de cele sufletești. De aceea, duhul necurat doarme liniștit. Nu se teme de primejdie pentru că îi are în mâna lui.

Mai mergând ei, iată, în jurul unul case, mici și sărace, 100 de duhuri necurate străjuind și frământându-se.

-Ce înseamnă asta, Doamne? Întrebă Sfântul Petru.
-În căsuța aceasta, răspunse Dumnezeu, trăiesc doi soți care au apucat pe calea mântuirii sufletești. Căsuța lor este plină de rugăciune, de dragoste, de bună înțelegere și de râvnă pentru cele sufletești. De aceea diavolul își dă toată silința să strice mântuirea lor. Aici și-a îngrămădit el greul atacului, pentru că aici se vede în primejdia de a pierde două suflete.

***Rugăciune pentru vrăjmași***

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel Unul născut din Tatăl, mai înainte de veci, Care de bunăvoie ai primit moartea pe Cruce pentru mân­tuirea neamului omenesc și ca un mielușel fără de glas împotriva celui care-l înjunghie așa nu Ți-ai des­chis gura; căci pe Cruce fiind răs­tig­nit între cei doi tâlhari și batjocoririle de la cei potrivnici primind, spre Cer Ți-ai ridicat ochii și cu bunătate Te-ai rugat: „Pă­rinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac!”. Tu, Doamne, ne-ai învățat să nu stăm împotriva celui rău și ai zis: „De te va lovi cineva peste obra­zul cel drept, întoarce-i și pe cel stâng”. Asemenea, Tu ne-ai poruncit zicând: „Iubiți pe vrăj­mașii voștri, binecu­vântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei care vă vatămă și vă prigonesc, ca să fiți fii ai Părintelui vostru cel din Ceruri, căci El răsare soarele Său peste cei buni și peste cei răi, și plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți”.

Tu Însuți, întru tot bunule Îm­pă­rate, caută la mine, nevrednicul robul Tău, și dă-mi tărie, ca să nu mă mânii împotriva vrăjmașului meu și să nu-i întorc lui loviturile cu răzbunare, căci „numai al Meu este a răzbuna”, gră­­iește Domnul. Iar nouă, făpturilor celor după chipul și asemănarea Ta, ne-ai po­runcit Tu Însuți „ca să nu apună soarele peste mânia voastră” și daruri la sfintele Tale altare să nu ducem până nu ne vom fi împăcat mai întâi cu cei în neînțelegeri cu noi!

Tu, deci, Care în luminoasa și sfânta rugăciune „Tatăl nostru” ne înveți să ne rugăm zicând: „Și ne iartă nouă gre­­șelile noastre, precum și noi ier­tăm greșiților noștri”, ajută-mi mie, Doamne, ca potrivit cuvintelor Tale să răsplă­tesc cu bine celor care mă urăsc, celor care mă vatămă și celor care mă prigo­nesc. Dă-le, Doamne, pacea Ta, luminează-le mintea, ca să Te cu­noas­­că pe Tine și poruncile Tale, cu­rățește-le inima și o îmlădie, ca să-și vadă greșelile și să se căiască de ne­dreptățile lor! Nu-i lăsa pe ei, Doam­ne, în rătăcire și în păcat! Trimite-le lor binecuvântarea Ta, ca să se în­toarcă și să se mântuiască și să fie vii întru Împărăția Ta!

Iar mie, Stăpâne, dăruiește-mi duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, pentru ca în pace și cu bucurie pururea să gră­iesc către Tine unele ca acestea: „Iartă-ne nouă greșe­lile noastre, precum și noi iertăm gre­șiților noștri!”. Amin.