Icoana Maicii Domnului din Kursk se numara in randul icoanelor facatoare de minuni cunoscute si pretuite indeosebi in lumea slava-ortodoxa. Aceasta icoana dateaza din secolul al XIII-lea si este considerata ca fiind una dintre cele mai vechi icoane ale Bisericii Ortodoxe Ruse. Datorita locului unde a fost descoperita, aceasta icoana mai este cunoscuta si sub numele „Icoana Radacinii din Kursk”.

Icoana Maicii Domnului din Kursk “Znamenie”

Icoana Maicii Domnului din Kursk apartine tipului iconografic „Maica Domnului a Semnului” in care Hristos apare in medalion, pe pieptul Maicii Sale. Variantele apusene il arata pe Prunc in sanul Mariei, dar El pare mai degraba un prunc aflat inca in pantecele Maicii Sale. Ori, in icoana ortodoxa, Hristosul din medalion este chiar Domnul, cu fruntea larga, plina de intelepciunea dumnezeiasca, facand deja gestul binecuvantarii. Aceasta icoana infatiseaza vedenia lui Isaia, 7, 14: „Pentru aceasta Domnul meu va va da un semn: Iata, Fecioara va lua in pantece si va naste fiu si vor chema numele Lui Emanuel”. Cateodata, arhanghelii Mihail si Gavriil o inconjoara pe Sfanta Fecioara. Centrul icoanei ramane Hristos care este si care vine, desi icoana este numita „Maica Domnului a Semnului”.

Istoria cunoscuta a acestei icoane facatoare de minuni a Maicii Domnului incepe in secolul al XIII-lea, in timpul invaziei tatarilor in Rusia, cand provincia Kursk a suferit mari pierderi in randul populatiei. In aceasta vreme in care orasul Kursk fusese cu totul pustiit, locuitorii orasului Rylsk care au supravietuit invaziei, calatoreau adesea in acest loc pentru a vana animale salbatice. Unul dintre vanatori, mergand de-a lungul malului raului Skal, aflat in apopiere de Kursk, a observat o icoana asezata cu fata spre pamant, chiar langa radacina unui copac.

Vanatorul a ridicat icoana si chiar in acest moment are loc prima minune consemnata a acestei sfinte icoane. Din locul unde icoana fusese asezata a tasnit un izvor cu apa proaspata. Aflarea icoanei Maicii Domnului din Kursk s-a petrecut pe 8 septembrie 1295, chiar de praznicul Nasterii Maicii Domnului.

Vanatorul a consntruit o capela din lemn langa locul aflarii icoanei, in care a si asezat icoana facatoare de minuni. Vestea descoperirii acestei icoane precum si cea a minunii savarsite s-a raspnadit in scurt timp intre locuitorii orasului Rylsk, astfel incat acestia, veneau in numar mare sa se inchine icoanei Nascatoarei de Dumnezeu.

Afland despre icoana facatoare de minuni printul Vasili Shemyaka de Rylsk a poruncit ca aceasta sa fie adusa in orasul Rylsk. Mutarea icoanei a avut loc in mod solemn, locuitorii orasului iesind in intampinarea icoanei. Se pare ca tocmai printul Shemyaka a refuzat sa participe la festivitati motiv pentru care Maica Domnului a ingaduit ca el sa orbeasca. Pocaindu-se pana la urma printul inaintea icoanei Maicii Domnului, Imparateasa Cerului i-a redat acestuia vederea. Miscat profund de minunea Macii Domnului, Shemyaka a construit o biserica in orasul Rylsk inchinata Nasterii Maicii Domnului. In acest locas de cult a fost apoi asezata icoana facatoare de minuni.

Dar voia Maicii Domnului nu era ca aceasta icoana sa ramana in acest loc. Icoana disparea din biserica din Rylsk si aparea in chip minunat in capela de langa locul in care fusese descoperita. Si aceasta minune s-a petreceut de mai multe ori pana cand locuitorii orasului Rylsk au hotarat sa tina seama de dorinta Nascatoarei de Dumnezeu.

In Kursk icoana se afla in grija ieromonahului Bogoliub care isi construise aici o chilie in care traia ca ascet. In anul 1383, provincia Kursk a fost din nou invadata de tatari. Acestia au hotarat sa incendieze capela in care se afla icoana, dar capela nu a putut fi mistuita de foc. Crezand ca ii poate aduce la credinta preotul le-a aratat acestora icoana facatoare de minuni spunandu-le ca acesta este adevaratul motiv pentru care capela nu arde. Tatarii au luat insa icoana si au taiat-o in doua, au dat foc capelei iar pe parintele Bogoliub l-au luat prizonier. Au aruncat cele doua bucati ale icoanei in apropiere de acel loc.

In timpul cat a stat prizonier parintele Bogoliub nu si-a pierdut credinta in mijlocirea si ajutorul Maicii Domnului inaintea careia se ruga neincetat. Cu ajutorul unor emisari din partea Tarului Moscovei parintele a fost eliberat din robia tatarilor.

Parintele Bogoliub s-a putut intoarce la locul unde se nevoise si unde fusese pastrata icoana Maicii Domnului, in apropiere de Kursk. Gasind cele doua bucati ale icoanei taiate de tatari, cuviosul parinte a fost martor al unei noi minuni. In momentul in care a apropiat bucatile din icoana acestea s-au lipit in chip miraculos (desi semnul taieturii a ramas vizibil pana in prezent).

Auzind de aceasta noua minune, locuitorii orasului Rylsk au dat slava lui Hristos si Preacuratei Maicii Sale. Au incercat iarasi sa mute icoana in orasul lor, dar icoana a aparut in locul sau cel dintai. O noua capela a fost construita pe locul descoperirii icoanei. Icoana Maicii Domnului a ramas in acest loc pentru 200 de ani.

Orasul Kursk a fost reintemeiat in anul 1597 la ordinul lui Teodor Ivanovich al Moscovei. Acest Tar credincios, care a auzit de icoana facatoare de minuni, si-a exprimat dorinta de a o detine, iar in Moscova, icoana a fost primita cu mare solemnitate. Tarina, Irina Theodorovna, a imbodobit icoana cu rama din aur. La porunca Tarului, icoana a fost ferecata in argint. Pe ferecatura apar reprezentati „Domnul Ostirilor” si Sfintii Proroci tinand suluri in maini.

Tarul a returnat icoana, si, cu ajutorul sau, pe locul vechii capele a fost construit un asezamant monahal numit Sihastria Kursk (Sihastria Radacinii Kursk). In timpul unei noi invazii a tatarilor, icoana a fost mutata in catedrala din Kursk, in sihastrie fiind lasata o copie fidela a originalului. Tarul Boris Godunov a oferit numeroase si pretioase daruri pentru obtinerea acestei icoane si chiar si succesorul sau, Dimitrie, care a dorit sa atraga atentia asupra lui si sa atraga sustinerea celor care vietuiau in apropiere de Kursk, a venerat icoana pe care a asezat-o in resedinta regale, unde a ramas pana in anul 1615.

Dupa ce in anul 1612, Maica Domnului a salvat orasul Kursk de atacul polonezilor, precum odinioara Constantinopolul de atacul persilor, locuitorii acestui oras au ridicat o Catedrala inchinata Icoanei Maicii Domnului a Semnului. Icoana a fost adusa in acest locas de cult la o ddata ulterioara.

In martie 1898 un grup de anarhisti ce dorea sa slabeasca credinta poporului rus au hotarat sa distruga aceasta icoana. Acestia au plasat o bomba in Catedrala Icoanei Maicii Domnului a Semnului, iar la 2 dimineata o explozie puternica a aruncat in aer zidurile manastirii. Maica Domnului a savarsit insa o noua minune cu aceasta ocazie deoarece, in pofida exploziei deosebit de puternice si daunelor reale provocate de aceasta, icoana a ramas neatinsa.

In fiecare am in Vinerea din saptamana a IX-a dupa Pasti, Icoana Maicii Domnului a Semnului era purtata intr-o procesiune solemna de la Catedrala din Kursk la locul in care a fost descoperita, la Sihastria Kursk, unde ramanea pana pe 12 septembrie. Pe 13 septembrie era inapoiata in mod solemn orasul Kursk.

La sfarsitul lunii octombrie 1919, cand Armata Alba Rusa a evacuat orasul Kursk, doisprezece monahi ai manastirii au mutat icoana in orasul Belgorod, din care a fost din nou mutata, mai intai la Taganrog si Ekaterinodar, si apoi la Novorosiik. In timpul evacuarii, cu permisiunea Mitropolitului Antonie Krapovitsky, care era presedintele Inaltei Admistratii Bisericesti in Sudul Rusiei, icoana a fost luata la bordul vasului „Sfantul Nicolae” de ctare Episcopul Teofan de Kursk pe 1 martie 1920, fiind dusa la Tesalonic.

Pe 3 aprilie 1920, Episcopul Teofan a luat cu sine icoana in orasul Pec, vechea capitala a Serbiei. Timp de patru luni icoana a ramas la Pec, iar in luna septembrie, la cererea Baronului Wrangel, a fost dusa inapoi in Crimeea. Dupa un an a fost mutata din nou din orasul Kursk, pe 29 octombrie 1920, sfanta icoana parasind locul sau de provenienta in timpul evacuarii Armateii Albe si a populatiei ruse care au refuzat sa se supuna regimului sovietic. Dupa ce a ajuns din nou in Regatul Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, cu binecuvantarea Patriarhului Dimitrie, sfanta icoana a fost pastrata de Episcopul Teofan in manastirea Sarba Yazak din Muntele Frushkaya. Spre sfarsitul anului 1927, icoana Maicii Domnului din Kursk a fost mutata in biserica ruseasca a Sfintei Treimi din Belgrad.

Cu binecuvantarea Sinodului Episcopilor, Epsicopul Teofan a purtat icona in numeroase locuri ale diasporei ruse. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand Belgradul a fost bombardat, aceasta icoana facatoare de minuni a devenit un sprijin datator de nadejde celor ce se apropiau de ea prin rugaciune.

Icoana a fost mutata la Munchen in primavara anului 1945 unde, in timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial, a fost de asemenea, un sprijin duhovnicesc credinciosilor. Din Munchen icoana a fost dusa in Elvetia, Franta, Belgia, Anglia, Austria si in multe alte orase din Germania.

Ulterior, icoana Maicii Domnului din Kursk a fost mutata la New York unde, pentru inceput a fost asezata in biserica Sihastriei Noul Kursk din Mahopac, iar apoi in Catedrala Icoanei Maicii Domnului a Semnului din New York, rezidenta Primului Ierarh al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granitelor, unde este pastrata in prezent.