’’Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul? Şi ce învoire este între Hristos şi veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios? Sau ce înţelegere este între templul lui Dumnezeu(Biserica) şi idoli?’’(I Corinteni 6, 14-16).

Pe Terra vieţuiesc o mulţime de popoare, fiecare având specificul şi tradiţiile sale. Anume prin aceste obiceiuri autohtone se şi deosebesc popoarele între ele.

În ultimul timp, datorită accesibilităţii informative de largă circulaţie (care ne stă la dispoziţie), observăm că se petrece un fel de talmeş-balmeş în cultura noastră, se împrumută şi se însuşesc cu mare uşurinţă tradiţii de la alte popoare, fără să se cerceteze care-i sensul şi finalitatea lor pentru noi, ca şi creştini ortodocşi. Mergând pe străzile capitalei noastre, printre obiectele de artizanat, observăm că stau etalate la vitrine tot felul de cărţi despre practici orientale sau cu reţete de care vrei de ’’curăţire’’ a organismului, tot felul de simboluri şi semne, zâne sau pitici, care întruchipează zeităţi orientale şi nu numai. Pornind de la aceste bibelouri şi idolaşi, ’’cultura’’ străină a prins a se ivi şi dincolo de domeniul neguţătoresc. Bunăoară, recent la Chişinău a avut loc inaugurarea monumentului ’’Kilometrul zero’’ (o busolă stilizată din bronz şi granit (nu fără semnificaţii simbolice), care arată distanţa dintre centrul Chişinăului până la mai multe oraşe ale lumii), la scurt timp după asta, se mai instalează oficial chiar în centrul capitalei noastre, în preajma Poştei Centrale, şi o ’’Fântână a dorinţelor’’ (după modelul de la Roma-’’Fontana di Trevi’’). Trecătorii aruncă bănuţi la ’’Fântână’’ şi îşi spun o dorinţă. Probabil unii se gândesc că dacă aruncă mai mulţi bănuţi, şansa de a li se îndeplini dorinţa va fi mai mare… A propos, s-a oficiat şi prima nuntă în prejma acestui idol… Puteţi lesne să vă închipuiţi că noii-căsătoriţi au avut mari dorinţe…

Este de prost gust împrumutarea obiceiurilor străine; asta denotă lipsă de respect faţă de cultura autohtonă. De ce noi, moldovenii, trebuie numaidecât să

copiem stereotip toate reziduurile străine şi să ne fălim că suntem în pas cu Europa?! Oare nu avem noi cu ce să ieşim în faţa lumii şi să fim demni de aceasta? Avem! Dar nu ne cunoaştem valorile şi nu ştim să le apreciem şi să le valorificăm! Clişeele şi kitch-urile care sunt atât de repede înglobate în cultura noastră sunt străine de spiritualitatea ortodoxă autohtonă. Demnitarii noştri ar trebui să ştie că ei au fost aleşi de acest popor ortodox anume ca ei să contribuie la păstrarea şi la continuitatea valorilor specifice locale, iar nu la desfiinţarea şi sticarea lor prin împrumutarea pseudo-valorilo străine. Oare moldovenii noştri de bună credinţă sunt atât de naivi şi de superstiţioşi, încât să creadă că dacă vor arunca doi bănuţi la fântâna aceea li se va îndeplini o dorinţă? Nu!

Într-o ţară cu o populaţie de 96% de ortodocşi ar fi mai binevenit dacă s-ar pune un panou mare în preajma Catedralei Naşterii Mântuitorului, unde se află icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Hârbovăţ, aducătoarea de ploaie, şi să se scrie că cei care vor să li se îndeplinească dorinţele să intre în biserică şi să se roage la Mântuitorul şi Maica Domnului. Cine ar face acest lucru?

Să luăm aminte la ceea ce a spus înţeleptul înţelepţilor, Împăratul Solomon: ’’Fiule, bea apă din propriile tale vase şi din izvorul propriilor tale fântâni’’(Proverbele lui Solomon, capitol 5, verset 15). Deci, să sorbim cu nesaţ din fântâna cu Apa cea Vie a tezaurului nepreţuit al Ortodoxiei noastre, mergând la sfintele noastre biserici, iar Dumnezeu ca un Iubitor de oameni, ne va îndeplini cu prisosinţă toate dorinţele noastre cele bune.

Pentru Aparatorul, monahinea Fotini