Starețul grec Maxim (Karavas) a cerut clerului BOG să răspundă la întrebările care îi îngrijorează pe ortodocși. Care sunt aceste întrebări și de ce sunt importante?

Unul dintre cei cunoscuți și respectați călugări din Grecia, starețul mănăstirii Sfintei Parascheva din Milochori (Ptolemaida), arhimandritul Maxim (Karavas) s-a adresat clerului Bisericii Ortodoxe a Greciei printr-o scrisoare deschisă.

Ierarhii ortodocşi văd venirea lupilor, dar în loc să ia toiagul pastoral și să-i zdrobească, se comportă ca niște năimiți

Ierarhii ortodocşi văd venirea lupilor, dar în loc să ia toiagul pastoral și să-i zdrobească, se comportă ca niște năimiți

În adresarea sa, starețul Maxim apus clericilor Bisericii Ortodoxe a Greciei o serie de întrebări. El crede că răspunsurile la aceste întrebări vor determina cât de buni păstori sunt preoții și episcopii pentru credincioși, precum și în ce direcție ei conduc Biserica.

Arhimandritul Maxim subliniază că scrisoarea sa a fost dictată de „o neliniște puternică provocată de evenimentele care au loc în Biserica Ortodoxă a Greciei”, precum și de indiferența episcopilor ei, care „văd venirea lupilor, dar în loc să ia toiagul pastoral și să-i zdrobească ca pe vasele olarului”, își abandonează oile și astfel dovedesc încă o dată ca se comportă ca niște năimiți”.

În total, părintele Maxim a conturat 15 întrebări, și după ce le vom citi cu atenție, ne vom putea asigura că aceste întrebări merită să fie puse nu numai în Grecia, dar și fiecărui episcop, preot și mirean ortodox. Iar problemele despre care vorbește respectatul arhimandrit grec în neliniștesc de mult timp, dacă nu chiar pe toți, atunci pe majoritatea creștinilor ortodocși.

Întrebările arhimandritului Maxim pot fi împărțite convențional în două părți:

  • atitudinea Bisericii față de confesiile neortodoxe și ecumenism în general, și despre relația dintre Biserică și autoritățile seculare;
  • despre linia după care se termină ascultarea și începe îngăduința și urmarea voinței omului, care se transformă în erezie.

Cine sunt pentru Biserică catolicii și protestanții – eretici sau frați în Hristos?

Primul grup de întrebări ale părintelui Maxim se referă la atitudinea ierarhiei bisericești contemporane față de catolici, protestanți și reprezentanții altor credințe. Și aici el exprimă ceea ce cred mulți, dar nu spun cu voce tare.

Mulți credincioși sunt tulburați de ambiguitatea poziției în raport cu acești oameni. Pe de o parte, știm că există Biserica adevărată și cei care s-au îndepărtat de ea. Pe de altă parte, ierarhia contactează adesea cu neortodocșii și îi numește „Biserici”. Cum se pot combina acestea?

Iată părintele Maxim pune întrebarea – Papa este un eretic? Dacă da, „atunci oare ne este permis să schimbăm cu el sărutări, îmbrățișări și să-l numim „frate sfințit”, așa cum face Bartolomeu și cei care îl urmează?”.

Pentru părintele grec, protestanții sunt „un mozaic de erezii satanice”, iar Consiliul Mondial al Bisericilor este „o adunare mondială de erezii, o organizație a antihristului”. Nu mai puțin dur el vorbește despre alte religii, care pentru el sunt „rătăciri umane și îndeletniciri ale diavolului”.

Toate aceste cuvinte sună dur și „intolerant”. Dar sunt corecte?

Dacă ne amintim de Părinții Bisericii (atât cei antici, cât și cei noi), toți au afirmat practic în unanimitate că papismul și protestantismul sunt o erezie, iar alte religii sunt un produs al satanei.

Aproape toți Părinții Bisericii au afirmat că papismul și protestantismul sunt o erezie, în timp ce alte religii sunt îndeletniciri ale lui satana.

Iată, de exemplu, ce scrie Sfântul Marcu al Efesului despre catolicism: „I-am respins pe latini doar din motivul că erau eretici”. Și iată cuvintele Sfântului Teofan Zăvorâtul despre protestanți: „La ceea ce Dumnezeu a descoperit și a poruncit, nu trebuie adăugat sau scăzut nimic. Acest lucru se aplică catolicilor și protestanților. Primii tot adaugă, iar cei din urmă scad… Catolicii au tulburat tradiția apostolică. Protestanții s-au angajat să corecteze problema – și au făcut și mai rău. Catolicii au un singur papa, iar la protestanții, orice protestant este un papă” (Scrisori, VI.946, 974).

Mai mult, canoanele apostolice interzic direct orice rugăciune cu schismaticii și ereticii, chiar dacă este săvârșită în privat – „acasă”: „Dacă cineva se roagă cu o persoană excomunicată din comuniunea bisericească, chiar dacă a fost în casă: să fie excomunicat” (Canonul 10 apostolic). De asemenea, Biserica vorbește clar despre rugăciunea cu neamurile: „Dacă cineva fiind cleric sau mirean va intră într-o sinagogă evreiască sau eretică pentru a se ruga: să fie caterisit și excomunicat din comuniunea Bisericii” (Canonul 65 Apostolic).

Citeşte şi:  Text remarcabil despre antihrist

Putem cita multe alte citate ale sfinților părinți despre atitudinea Bisericii față de alte confesiuni și religii, dar și din cele susmenționate este foarte clar – nu poate exista nici o unitate duhovnicească, religioasă sau de rugăciune cu reprezentanții altor cradințe. Dar în ultimul timp observăm numeroase exemple inverse.

Astfel, Patriarhul Bartolomeu și Papa Francisc fac totul pentru a realiza unitatea Ortodoxiei și catolicismului, fără niciun indiciu al abandonării din partea catolicilor a rătăcirilor lor eretice. Vedem întâlniri comune între conducătorul Fanarului și pontiful Vaticanului cu sărutări reciproce și schimb de daruri, precum și săvârșirea unor „slujbe” în mănăstirile catolice (adică eretice), ceea ce este interzis de rânduiala Bisericii. Auzim afirmații că nu există obstacole dogmatice în calea unității ortodocșilor cu catoliciii, iar scopul principal ale Fanarului și a Bisericii Romano-Catolice este Euharistia comună.

Patriarhul Bartolomeu nu ezită să ia parte la evenimentele „religioase” organizate de Vatican, în cadrul cărora nu numai asistă, dar și se roagă împreună cu reprezentanții comunității LGBT și cu păgânii.

Desigur, credincioșii nu pot fi indiferenți la un astfel de comportament al păstorilor lor. Astfel, călugărul athonit Nicolae din chilia Sfântului Dimitrie Trigonas, comentând participarea Patriarhului Bartolomeu la „rugăciunea ecumenică” din Roma, întreabă: „Cărui „zeu” a pus Patriarhul nostru Ecumenic Bartolomeu lumânarea în sfeșnic, aflându-se în mijlocul acestei adunări, acestei plapume din zdrențe de religii? În orice caz, nu Domnului nostru Iisus Hristos, pentru că Hristos îi cheamă pe păstorii Săi să pornească la drum și să învețe dreapta credință toate popoarele: „mergând, învăţaţi toate neamurile” (Matei, 28,19) și să nu participe la sabatele „Noii ere”.

Din păcate, nu numai fanarioții, dar și arhiereii altor Biserici Ortodoxe Autocefale iau parte la aceste „sabate ecumenice”, încălcând Regulile Apostolice. Este imposibil ca această participare să fie justificată prin necesitate. Nici o preferință politică, nici un „beneficiu imaginar adus Bisericii” nu pot să justifice tentația pentru credincioși pe care o aduc păstorii prin participarea lor la aceste evenimente de „rugăciuni” comune cu ereticii.

Nici o preferință politică, nici un „beneficiu imaginar adus Bisericii” nu pot să justifice tentația pentru credincioși pe care o aduc păstorii prin participarea lor la aceste evenimente de „rugăciuni” comune cu ereticii.

Da, de dragul așa-numitei „diplomații bisericești” merită să sacrifici ceva – dar nu mântuirea sufletului.

În anii 60-70 ai secolului trecut, participarea Bisericii Ruse la mișcarea ecumenică și la Consiliul Mondial al Bisericilor putea fi explicat prin dorința de a ajuta Biserica să existe relativ normal în condiții de represiune politică. Există cazuri în care guvernul sovietic a luat decizii de închidere a unei biserici sau mănăstiri. Dar după ce reprezentanții Consiliului Mondial al Bisericilor au făcut o vizită în acele locuri și au apărut în presa occidentală articole entuziaste despre „monumentul arhitectural” rus, decizia de închidere a acesteia se anula. Totuși, și în acest caz unitatea rugăciunii (chiar „formală”) cu neamurile este inacceptabilă. Și cu atât mai mult în prezent. Ce și cine îi obligă pe ierarhii ortodocși să intre în comuniune de rugăciune cu ereticii?

Biserica și coronavirusul

A doua categorie de întrebări pe care părintele Maxim le pune clerului grec, se referă la reacția Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei la măsurile de carantină impuse de autoritățile țării din cauza coronavirusului. Aici trebuie să faceți o singură mențiune – Grecia (ca și Ciprul, de exemplu) este o țară ortodoxă. De aceea, mulți credincioși greci sperau că dacă se va întroduce vreo carantină în Biserică, nu va fi la fel de dură ca în alte țări net laice. Cu alte cuvinte, bisericile vor fi deschise, deși cu restricții. Dar speranțele s-au dovedit a fi greșite.

Citeşte şi:  Trâmbiţa sihaştrilor: Întoarceţi-vă la Dumnezeu, fraţilor, nici unul din voi să nu voiască a fi membru fiarei, că foarte vă înşelaţi fiind lacomi!

Anul 2020 și jumătate din anul 2021 au fost un șoc pentru creștinii ortodocși din Grecia. Și nu numai din cauză că pentru prima dată în istoria de o mie de ani a acestei țări, credincioșii nu au putut lua parte la Liturghie, dar și pentru că autoritățile unei țări ortodoxe au deschis anchete penale și au condamnat episcopii care au încălcat carantina, au fost judecați preoții care i-au împărtășit pe credincioși au fost amendați enoriașii pentru că se aflau în biserici fără măști… Toate aceste interdicții și sentințe păreau și mai cinice pe fundalul concertelor de stradă care au avut loc în timpul pandemiei sau chiar pe fundalul „relaxării carantinei”, atunci când magazinele erau deschise, dar bisericile rămâneau închise.

Drept urmare, Mitropolitul Ambrozie de Kalavrita i-a excomuniat din Biserică pe prim-ministrul grec Kyriakos Mitsotakis, pe ministrul adjunct al protecției civile Nikos Hardalias și pe ministrul educației Nika Kerameusi, pentru că au vorbit despre pericolul Împărtășaniei în timpul pandemiei.

Dar Sinodul Bisericii Greciei a luat partea oficialilor excomunicați și a declarat că „orice decizie de recunoaștere a excomunicării a unui membru al Bisericii Ortodoxe din Grecia, care nu a fost acceptată de ierarhia Sfântului Sinod, nu există ca atare și nu este în vigoare”.

Această poziție a sinodului nu este doar ciudată, dar și incorectă, întrucât potrivit părintelui Maxim, anulând decizia de excomunicare a oficialilor greci pentru închiderea bisericilor, sinodul și-a arătat „indiferență totală față de protejarea Mitropolitului de Kerkira, care a fost somat la judecată pentru refuzul de a închide bisericile”. Reamintim că închiderea bisericilor în Grecia și în alte locuri a fost justificată prin faptul că credincioșii se pot infecta cu noul coronavirus în timpul Împărtășaniei.

De aceea, arhimandritul întreabă – sunt de acord preoții „cu afirmația hulitoare că Sfântul Trup al Domnului, Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos și Sfântul Său Sânge sunt purtători de microbi și nu de viața veșnică, cu care ne împărtășim „spre iertarea păcatelor”?”. Pentru părintele Maxim și pentru majoritatea credincioșilor, răspunsul este evident – nu. Iar ce spune ierarhia bisericească?

În același timp, săvârșirea Sfintei Împărtășanii cu lingurițe de unică folosință, ceea ce a fost practicat în unele sfinte lăcașuri ale Bisericii Ortodoxe a Greciei din cadrul Patriarhiei Constantinopolului în SUA și Canada, ale Bisericii Ortodoxe Ruse și chiar în unele biserici ale Bisericii Ortodoxe Ucrainene, Părintele Maxim consideră aceasta este „cea mai mare blasfemie”.

Reamintim că Sinodul Bisericii Ortodoxe a Greciei nu s-a oprit la comuniunea cu lingurițe de unică folosință și la închiderea bisericilor. În dorința de a face pe placul autorităților, în 2021 Sinodul a mutat ora slujbei Învierii de Paști de la miezul nopții la ora 21.00 în Sâmbăta Mare. Această decizie a avut ca efect o reacție dură din partea anumitor membri ai clerului. Astfel, preotul Ioan C. Diotis, notând problemele canonice legate de acest transfer, a subliniat că decizia de a transfera începutul slujbei de Paște încalcă mai multe reguli canonice ale Bisericii și contrazice istorisirea Evanghelică. În multe locuri din Grecia preoții parohiali au refuzat să îndeplinească această decizie a sinodului și sunt acum anchetați de autoritățile statului. Sinodul, pe de altă parte, intenționează să judece doi mitropoliți care au slujit Utrenia Paștelui la ora stabilită de tradiția și practica bisericească – Duminică la miezul nopții.

Astfel, se pare că ierarhii bisericii, temându-se să piardă preferințele de stat sau favoarea autorităților, comit infracțiuni canonice. Potrivit părintelui Maxim, fiecare dintre acești episcopi, „cărora le pasă mai mult să fie pe placul oamenilor decât al lui Dumnezeu, adică ascultând de legile umane ateiste și hulitoare, și nu de legile veșnice ale lui Dumnezeu”, ar trebui să fie numiți „satana”.

Biserica și „religia lui antihrist”

Scrisoarea arhimandritului Maxim către clerul grec ar trebui examinată nu la nivel nu local, ci în contextul a tot ceea ce se întâmplă astăzi pe harta religioasă a lumii. Întrebările pe care le pune în scrisoare și problemele pe care le exprimă îi privesc pe toți creștinii ortodocși, indiferent de țara lor de reședință. Am dori foarte mult ca clerul să nu ignore aceste întrebări ca fiind nesemnificative, lăsând totul pe seama unei „teorii a conspirației”, sau să îi ărivească pe cei care îi întreabă ca pe niște „sectanți”, „codofobi”, etc. Pentru că, în primul rând, ei sunt totuși turma lui Hristos, și în al doilea rând, potrivit Mitropolitului Neofit de Morfu al Bisericii Ortodoxe a Ciprului, „când am vorbit despre aceste lucruri mai devreme, am fost numiți „susținători ai teoriei conspirației”, dar acum planurile și obiectivele susținătorilor Noii ordini mondiale devin tot mai evidente”.

Citeşte şi:  Sabia cuvântului lui Dumnezeu nu poate fi nimicită. Este greu să loveşti cu piciorul în ţepuşă!

Să contrapunem faptele.

  • ​​​​​​​În ultimele luni, am văzut câteva acțiuni absolut de neînțeles săvârșite de Patriarhul Bartolomeu, care nu numai că tinde să se unească cu catolicii, dar îi felicită și pe musulmani cu terminarea Ramadanului și participă la cina (iftar) musulmanilor. Și toate acestea – la câteva luni după ce președintele turc Recep Tayyip Erdogan a transformat marele și sfântul lăcaș al întregii lumi ortodoxe – Catedrala Sfânta Sofia din Istanbul – într-o moschee.
  • Catolicii înșiși caută căi de comunicare cu musulmanii. Vaticanul face apel la catolici să participe la Ramadan, episcopii catolici îi ajută pe musulmani să construiască moschei și se roagă  împreună cu ei.
  • Episcopii catolici declară că nu văd niciun obstacol pentru împărtășirea protestanților. Această poziție este urmată de unii ierarhi ortodocși. Astfel, mitropolitul Natanael de Cicago, Arhiepiscopia Fanarului din Statele Unite, mai întâi îi interzice clerului său să refuze pe oricine n-ar fi la împărtășanie, și apoi se roagă liniștit împreună cu catolicii și protestanții.

Despre ce vorbesc toate acestea? Despre faptul că sub ochii noștri se creează un fel de religie sincretică. Citind aceste rânduri, cineva ar putea crede că autorul este un susținător marginal al „teoriei conspirației”, dar din păcate, nu este așa. Este suficient să ne amintim că construcția unei „biserici interconfesionale” a început deja în Germania, care va fi folosită de creștinii neortodocși, musulmani și evrei.

***

Prin urmare, scrisoarea părintelui Maxim este strigătul unui suflet credincios. Ea nu este dictată de dorința de a ieși în evidență, de dorința de a face un fel de revoluție anti-ierarhică în Biserică sau de a declara că există creștini ortodocși corecți și incorecți. Aceasta nu este o critică pentru a aduce confuzie în rândul credincioșilor. Nu, acestea sunt cuvintele unui om care iubește Biserica și și-a dedicat cea mai mare parte a vieții slujirii. Acesta este glasul unei inimi iubitoare, care simte durere nu numai pentru că lumea se îndepărtează de Hristos, dar și pentru că păstorii ortodocși nu încearcă să împiedice acest lucru.

Potrivit călugărului athonit Nicolae din chilia Sfântului Dimitrie Trigonos, pe care l-am citat deja mai sus, „în epoca noastră de apostazie universală, toate fenomenele ilegale și anticreștine sunt adoptate la nivel legislativ, fără a întâmpina rezistență serioasă numai de la politicieni, dar din păcate și de la autoritățile bisericești”. Aceasta este principala durere atât a Părintelui Nicolae, cât și a Părintelui Maxim, care scrie: „Dacă totuși credeți că am „lipsă de respect” față ​​de episcopii care nu au opus rezistență puternică la niciuna dintre legile anticriste ale conducătorilor noștri (de exemplu, legea privind „divorțul automat”, legalizarea homosexualității, introducerea educației sexuale în școală, etc.) și multe alte legi antihriste, pe care nu le voi enumera pentru a nu-mi lungi prea mult discursul, atunci nu mai am nimic a vă spune… Îmi doresc ca într-o zi să vă dați seama că creștinii ortodocși, episcopii, preoții și călugării ar trebui să asculte mai mult nu de legile lui anticrist, ci de Sfânta Scriptură, care spune: „Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni” (Fapte 5:29).

Sursa: https://agonasax.blogspot.com/2020/12/blog-post_757.html