Liturghia se apropia de sfirsit, dar doritori de a se marturisi erau inca vreo douazeci. Parintele voia sa marturiseasca pe cat mai multi, fara de care, cum se stie, nu se poate sa te apropii de  Sfantul Potir si, de aceea, se grabea. In deosebi, se straduia sa mai scurteze din marturisirile celor ce aveau multe de explicat, aducandu-le aminte ca la marturisire important nu este de a povesti cu de-amanuntul faptele lor necuviincioase , ci de a avea in suflet simtul pocaintei si dorinta de a se indrepta. Dar, in acelasi timp, parintele, cerandu-si iertare in fata celor adunati,i- a atentionat ca, cu parere de rau, nu-i poate primi pe toti la marturisire. Dupa acest anunt, multi din cei prezenti s-au indepartat, iar cei ramasi au inceput a se inghesui, formand un semicerc imprejurul parintelui Mihail.

Inaintea Olgai Nicolaevna nu mai era nimeni; si doar a incercat sa se apropie de parinte, cum din dreapta sa a observat un batrinel sprijinindu-se in carja. El rasufla greu, sudoarea curgea siroaie pe el.

– Treceti, bunelule, a spus Olga Nicolaevna, dandu-se putin inapoi.

Acesta a dat din cap nemultumitor. Dar cand parintele Mihail a pus epitrahilul pe capul batrinului, ea a auzit in urma sa un plinset de copil si apoi un glas de femeie:

– Iar esti ud? Doamne, Dumnezeul meu… Dumneavoastra o sa-mi permiteti? Femeia cu copilul in brate s-a uitat rugator la Olga Nicolaevna.

– Desigur, si a facut un pas intr-o parte. Si tot atunci a aruncat privirea la un tanar cu fata rosie, stand alaturi, in locul femeii cu copilul. Simtind ca de la el miroase a alcool, s-a ingrozit: ,, Oare se poate sa vii la biserica in asa hal? A vrut sa-i spuna tanarului, dar tot atunci s-a retinut: Doamne, cine-s eu sa-l judec pe om? Poate el s-a istovit de patima sa si pe apropiati si pe prieteni i-a chinuit, si a venit dupa ajutor la Dumnezeu, dar daca ii voi face observatie se va rusina si se va duce din biserica pentru totdeauna. Si-si va pierde sufletul! Sa hotarasca parintele.’’

Citeşte şi:  Rugăciune către icoana Maicii Domnului din Vladimir (Vladimirskaia)

Si ea s-a dat la o parte, dand drumul tanarului inainte. Acesta s-a uitat la ea intrebator, si in urma femeii cu copilul, tanarul a intrat la parintele.

Parintele Mihail a vorbit destul de mult cu el si in multimea care se gatea de marturisire s-a ridicat un val de indignare.

Dar Olga Nicolaevna era bucuroasa: ,,Lasa, – se gandea ea, – sa-i vorbeasca mai mult, poate aceasta ii va fi de folos tanarului’’.

Dezlegandu-i tanarului pacatele, parintele a anuntat ca va marturisi pe ultimul; dar n-a dovedit Olga Nicolaevna sa faca un pas, cum o batranica a trecut fulgerator pe langa ea. Olga Nicolaevna s-a uitat la ea uimita, dar nu se mai putea face nimic si, impreuna cu altii, care nu au reusit sa se marturiseasca, s-a dat intr-o parte.

,, Domnul nu m-a lasat sa ma apropii de  Sfantul Potir, s-a gandit ea, – nu sunt vrednica… Si pe dreptate, nu demult i-am tras o palma fiului meu pentru o greseala, dar trebuia altfel: sa-i povestesc despre suferintele pasarelelor ranite; pe prietenele de la lucru, cand le-am surprins uitandu-se la un film necuviincios, cate prostii le-am spus, in loc sa spun simplu, ca asa film este o potlogarie. Nici nu mi-am cerut iertare de la ele… Doamne, iarta-ma pe mine, pacatoasa. Acum inteleg, ca Tu mi-ai dat mare mila , ca sa nu primesc cu buze spurcate Trupul si Sangele Tau, m-ai pazit de pacatul profanarii’’.

Citeşte şi:  Sfântul Teofan Zăvorâtul: Promisiunea lui Dumnezeu către om

In acelasi timp, crestinii care se impartaseau au inceput sa se apropie de Sfantul Potir. Olga Nicolaevna a vazut printre ei pe batrinul cu carja, pe femeia cu copilul in brate, – si s-a bucurat sincer pentru ei. Iar cand s-a impartasit tanarul, pe care l-a lasat sa treaca inaintea ei la marturisire, pe obrajii Olgai Nicolaevna au inceput sa curga lacrimi. ,, Doamne,- a soptit ea , mantuieste-l cu puterea bunatatii Tale de patima pagubitoare, trimite in familia lui linistea si fericirea’’. Si si-a facut cruce.

Dupa terminarea slujbei, enoriasii, ca de obicei, au inceput a se apropia de parintele, pentru a saruta Crucea, pe care el o tinea in mana. Si cand Olga Nicolaevna a vrut sa sarute Rastignirea, parintele s-a cutremurat si s-a clatinat putin.

,,Ce rusine,- a trecut putin mai tarziu prin capul Olgai Nicolaevna, – chiar si parintele s-a dat inapoi de la mine. Aceasta e un semn ferm, ca eu sa nu indraznesc sa ma apropii de Sfintele Daruri, fiind in pacate murdare! – Si, lasand ochii in jos, ea s-a dus in cel mai intunecos loc din Biserica, neindraznind nici sa rosteasca cuvintele sfinte ale rugaciunii.

Citeşte şi:  Sfântul Ignatie Briancianinov despre smerenia drăcească

Dupa ce au trecut cateva minute, a auzit alaturi de ea un glas femeiesc:

– Dumneavoastra de ce stati aici? Cei ce s-au impartasit trebuie sa asculte rugaciunile de multumire. Sa mergem…

Si nici n-a dovedit Olga Nicolaevna sa deschida gura, ca slujitoarea din biserica – o femeie in varsta, cu o basma cafenie pe cap- a luat-o de mana si a condus-o la crestinii impartasiti . ,,Doamne, iarta-ma, – am innebunit cu totul’’! Dar nu indraznea sa plece: se temea sa nu strice bucuria celor care se rugau.

Dupa rugaciune, s-a inchinat in graba si a iesit din biserica.

Iar femeia cu basma cafenie s-a apropiat de parinte.

– Iertati-ma, parinte, dar eu nu am vazut pe aceasta enoriasa sa se impartaseasca. De ce sfintia voastra mi-ati poruncit sa o aduc sa asculte rugaciunile de multumire?

Parintele a luat-o de mana si a dat-o de o parte:

– Intelegi, Antonina, a spus el cu glas incet, – aceasta femeie, cand s-a apropiat de Cruce, stralucea cu asa lumina nepamanteasca, ca eu mai nu mi-am pierdut echilibrul. Chiar si daca ea nu s-a apropiat de Sfantul Potir, crede-ma: pe ea a impartasit-o insusi ingerul. Asa aratari aveau uneori Sfintii Parinti. Numai te rog, pentru Dumnezeu, sa nu spui nimanui de aceasta enoriasa.

Si parintele a intrat in altar.

Iar Antonina a iesit din biserica, si s-a uitat cu curiozitate in urma figurii putin incovoiate a Olgai Nicolaevna, dar, totusi, nu a vazut nici o lumina iesind din ea.

Traducere dupa Ivan Cuzin, din Jurnalul ortodox