La sfârșitul lumii, după multe răutăți ale lui Antihrist, vor fi mari nevoi și scârbe în toată lumea, cum n-au mai fost de la începutul lumii, dar nici atunci nu va uita Dumnezeu pe aleșii săi, căci le va trimite lor ajutor și va scurta zilele lui Antihrist și împărăția lui cea urgisită curând o va strica.

În vremea lui Antihrist va înceta de a mai fi Sfânta Liturghie pe pământ

Și acei trei ani și jumătate vor trece foarte repede, după cum zice Sfântul Ioan Evanghelistul în Apocalipsa, cap. 12: „Și mai înainte va trimite Dumnezeu pe Enoh și pe Ilie care vor arăta vicleșugurile lui Antihrist.”

Căci acești Sfinți sunt luați cu trupurile în rai, Enoh mai înainte de potop, Ilie după potop, iar Ioan după Hristos, și trăiesc până astăzi așa cu trupurile, unde, numai Dumnezeu știe. Și vor veni atunci, adică în vremea lui Antihrist, acești Sfinți și vor arăta vicleșugurile lui.

Și la sfârșit, tăiați fiind cu sabia, vor muri și vor ședea în ulițe trupurile lor moarte trei zile și jumătate; și după cele trei zile și jumătate va veni glas din cer, zicându-le lor: „Sculați-vă și veniți la mine”; și atunci, îndată înviind ei, se vor ridica cu trupurile în nori la cer. Iar după aceea degrabă va sosi sfârșitul lumii și va fi după cum a zis Domnul nostru Iisus Hristos în Sfânta Evanghelie.

Atunci puterile cerului se vor clătina, iar îngerii care au această dumnezeiască dregătorie (ca întru minuni cu tărie să poarte lucrurile lui Dumnezeu), atunci vor începe a schimba și a tocmi lucrurile cerului și ale pământului, cu groaznice schimbări, încât vor înfricoșa lumea și va fi mare frică și durere oamenilor. Iar toate acestea vor fi spre răsplătirea oamenilor celor răi și vrăjmași ai lui Dumnezeu.

Descoperire a lui Dumnezeu către un oarecare om drept și plăcut al Său

Sufletul unui om drept, cu voința lui Dumnezeu, a fost purtat prin vămile văzduhului, prin iad și prin rai; și fiind el purtat pe la toți Sfinții, a fost dus și la acești trei Sfinți: la Enoh, la Ilie și la Sfântul Ioan Evanghelistul, căci acești trei Sfinți sunt la un loc. Purtat fiind de Arhanghelul Mihail, i s-au arătat lui toate cetele Sfinților. Iar la aceștia trei era o masă foarte frumoasă, care avea o prescură pe dânsa. Atunci a zis Arhanghelul Mihail: „Fericiți vor fi toți câți se vor învrednici a mânca din prescura aceasta. Căci în vremea lui Antihrist va înceta de a mai fi Sfânta Liturghie pe pământ și vor veni acești trei Prooroci, în vremea lui Antihrist, și vor sluji Sfânta Liturghie și vor împărtăși pe creștinii care se vor afla în vremea aceea și care vor primi propovăduirea acestor trei Prooroci”, după cum zice la Apocalipsa (7, 4): „Și am auzit numărul celor pecetluiți, o sută patruzeci și patru de mii, pecetluiți din toată seminția fiilor lui Israil” (adică din tot neamul jidovilor). Aceștia au să creadă în propovăduirea acestor Prooroci, afară de alte limbi și neamuri care vor primi propovăduirea acestor trei și vor fi omorâți de Antihrist, pentru că nu l-au primit pe dânsul (după cum zice Sfântul Ioan Damaschin despre venirea lui Antihrist).

Cele patrusprezece semne prin care lumea se va strica vor fi în patrusprezece zile. Va certa Dumnezeu lumea cu dânsele, așa cum ne-au arătat Sfinții Părinți. Ele nu vor urma una după alta, în fiecare zi la rând, ci, precum scrie la Apocalipsa Sfântului Ioan, se vor împărți zilele acelea în oarecare vremi. Și vor fi semnele acestea la sfârșitul lumii:

În ziua dintâi, se vor înălța toate apele mărilor în sus de patruzeci de coți și vor sta ca niște ziduri.

În ziua a doua, vor scădea apele mărilor în adânc, încât abia se vor vedea și, de sunetul valurilor, toată lumea se va îngrozi; iar care vor fi aproape de mare vor muri de groaza vuietelor valurilor.

În ziua a treia, toate fiarele cele spurcate și veninoase și toate jivinele mării, cele necurate și veninoase, vor ieși la țărmurile mării și vor urla și vor țipa cu glas mare, încât vor înspăimânta toți oamenii din lume.

În ziua a patra, se vor aprinde apele mărilor și toate celelalte ape (curgătoare și stătătoare) și vor arde din fund până deasupra și vor clocoti ca para de foc și țărmurile se vor face de smoală și de catran și va fi mare groază și spaimă în toată lumea.

În ziua a cincea, marea și izvoarele și tot pământul se vor umple de sânge, după cum zice Isaia Proorocul la cap. 24, și Ioan, la Apocalipsa: „Am văzut, zice, pe al treilea înger că a vărsat cupa cea de aur, ce o luase din mâinile lui Dumnezeu, peste izvoarele apelor, și s-au prefacut în sânge. Atunci a zis îngerul: Drept ești, Doamne și drepte sunt judecățile Tale; că pentru vărsarea sângelui Proorocilor, sânge le-ai dat sa bea, căci vrednici sunt!„

În ziua a șasea, va fi cutremur mare în tot pământul (atât de mare și de groaznic, cum n-a mai fost de la începutul lumii), încât se vor sfărâma munții și se vor topi ca ceara la foc, după cum zice David: „Munții ca ceara s-au topit de fața Domnul!” (Psalmul 96, 5) și Miheia: „Și se vor cutremura munții sub dânsul și văile se vor topi ca ceara de fața focului și ca apa vor curge în jos” (1, 4).

În ziua a șaptea, va fi iar cutremur mare peste tot pământul: stâncile și pietrele se vor sfărâma lovindu-se una de alta. Oamenii și dobitoacele vor muri zdruncinați, iar mai-marii lumii acesteia, adică domnii și împărații, ca niște oameni beți se vor legăna. Și cine, aflându-se în atâta primejdie, va putea să stea?

În ziua a opta se vor aduna toate păsările cerului la un loc, vor țipa și vor striga cu mare jale, arătând că peste puțină vreme se apropie sfârșitul lor!

În ziua a noua, toate fiarele pământului, fiecare după firea ei, se vor aduna și vor striga, fiecare în glasul ei. În lume va fi frică mare și spaimă, arătând și ele că în curând va veni sfârșitul lor.

În ziua a zecea, vor fi oamenii la fel și deopotrivă în necazul cel mare, că împărații, domnii și cei bogați nu se vor cunoaște dintre cei săraci și, toți în aceleași amărăciuni și necazuri fiind, nimenea nu se va arăta mai mare; nici unul nu va căuta la aur, la argint și la mărgăritare sau la pietre scumpe, ci toate acestea vor fi lepădate de toți, ca niște gunoaie pe drumuri și nimeni nu le va mai lua, că nici nu vor avea trebuință atunci de ele. Toată pofta va pieri de la oameni în vremea aceea și fețele celor vii vor fi ca și ale morților, în acea vreme nu-i va mai trebui nimănui frumusețea femeilor, căci numai amar și vai va fi în toată lumea: de o parte de groaza stihiilor, iar de altă parte de înfricoșarea lui Antihrist.

În ziua a unsprezecea, vor ieși toți din casele și locuințele lor și cei ce vor fi ascunși se vor îmbrăca cu saci și vor presăra cenușă pe capetele lor și vor plânge cu amar toți și se vor usca de frică. Atunci vor striga toți oamenii împreună, zicând: „O, voi, munților și dealuri! Cădeți asupra noastră și ne acoperiți și ne ascundeți de mânia lui Dumnezeu, că nu mai putem răbda scârbele ce ne-au cuprins”; și foarte tare se vor înfricoșa.

În ziua a douăsprezecea va fi după cum zice cuvântul în Evanghelia lui Hristos: „Soarele se va întuneca și luna în sânge se va schimba și stelele cerului vor cădea.” Vai și amar de frica care va fi atunci oamenilor celor ce se vor închina lui Antihrist, căci atunci vor cunoaște că au fost înșelați de vicleanul! Atunci însuși Antihrist se va întrista, cu toate slugile lui, văzându-și pierzarea lor. Atunci va plânge cerul și pământul de amarul și jalea oamenilor celor ce s-au înșelat de Antihrist și s-au închinat lui.

În ziua a treisprezecea se vor trimite îngerii, dumnezeieștile oști ale cetelor cerești, a celor de foc, peste toată fața pământului și vor prinde pe toți cei ce au fost pecetluiți de Antihrist cu 666 și îi vor aduna ca vântul. Și după cum spulberă vântul pleava de pe fața pământului, așa vor lua pe Antihrist și pe toate slugile lui. Și îi vor arunca în iezerul cel de foc, în muncile cele veșnice, iar cei drepți vor fi ridicați în întâmpinarea Domnului în văzduh și vor împărăți cu Iisus Hristos, în vecii vecilor.

În ziua a paisprezecea, cerul și pământul se vor aprinde de foc. Vor arde munții și dealurile și toate măgurile, ca ceara se vor topi și tot pământul se va preface în șes și se va curăți de toată spurcăciunea și se va face alb ca zăpada și curat precum cristalul, pentru ca să vină Făcătorul său pe dânsul.

Zosima Pascal Prodromit; Sfârșitul omului