Mulți se întreabă ce este moartea în Biblie.

În concordanță cu Biblia, după cum separarea sufletului de trup este moartea trupului, la fel și separarea lui Dumnezeu de suflet este moartea sufletului. Iar această moarte a sufletului este moartea adevărată.

Acest lucru este clarificat prin porunca dată în paradis, când Dumnezeu i-a spus lui Adam: „În orice zi vei mânca din copacul interzis, vei muri cu siguranță” (vezi Gen. 2:17). Și într-adevăr sufletul lui Adam a murit devenind, prin călcarea poruncii, despărțit de Dumnezeu; căci trupește a continuat să trăiască după acea vreme, chiar și timp de nouă sute treizeci de ani (cf. Gen 5: 5).

Citeşte şi:  Cum a suportat un bunic în viață toate suferințele, fără cârtire, trăind mulțumit și în pace cu lumea întreagă și cu Bunul Dumnezeu

Moartea, care a corupt sufletul din cauza călcării, nu numai că a stricat sufletul și l-a făcut pe om blestemat; de asemenea, a făcut corpul însuși supus oboselii, suferinței și coruptibilității și, în final, l-a predat morții.

Căci, după moartea sinelui său provocată de fărădelege, Adam cel pământesc a auzit cuvintele: „Pământul va fi blestemat din cauza a ceea ce faci, va produce pentru tine spini și ciulini; prin transpirația frunții tale îți vei mânca pâinea până când te vei întoarce în pământul din care ai fost luat: căci tu ești pământ, iar în pământ te vei întoarce ”(Gen. 3: 17-19).

Citeşte şi:  Vor să ne convingă că pâinea de grâu nu mai este bună, că făina de greiere este mai bună

Sfântul Pavel spune: „Dacă trăiești în conformitate cu sinele tău căzut, vei muri, dar dacă prin Duhul vei extirpa acțiunile malefice ale sinelui tău căzut, vei trăi” (Rom. 8:13). Aici vorbește despre viață și moarte în veacul ce urmează să fie: viața este bucuria împărăției veșnice, iar moartea osânda unei vieți care merge continuu în spre îmbătrânire.

Citeşte şi:  Sfântul Paisie Velicikovski: Postul moderat și cumpătat este baza și capul tuturor virtuților

Prin urmare, încălcarea poruncii lui Dumnezeu este cauza tuturor tipurilor de moarte, atât ale sufletului, cât și ale trupului, fie ele în viața prezentă sau în acea osândă nesfârșită. Iar moartea, corect vorbind, este aceasta: pentru ca sufletul să fie necondus și nelegat de harul divin și să fie subjugat la păcat.

Cum moartea sufletului este moartea autentică, adevărată, la fel și viața sufletului este viața autentică, adevărată. Viața sufletului este unirea cu Dumnezeu, deoarece viața trupului este unirea sa cu sufletul.

Bazat pe Sfântul Grigorie Palama