Fără căderea în păcat a strămoşilor noştri Adam şi Eva, numai Dumnezeu ştie ce devenire ar fi avut lumea creată de El. Ea a ajuns să fie aşa cum o ştim datorită căderii protopărinţilor şi istoria ei este firesc să înceapă cu alungarea lui Adam şi a Evei din rai. Sfânta Scriptură ne învaţă că istoria aceasta se a încheia cu Înfricoşătoarea Judecată de la cea de a doua venire a Mântuitorului.

preot-rugaciune-

Anul bisericesc recapitulează şi ciclul cosmic (la 1 septembrie este marcată începerea facerii lumii, care se va încheia cu un cer nou şi un pământ nou la venirea Domnului) şi ciclul omenirii actuale (început cu alungarea din rai a strămoşilor tuturor oamenilor şi încheiat tot la Parusia Domnului) şi ciclul mântuirii (început cu întruparea lui Hristos la Bunavestirea Maicii Domnului şi încheiat cu Înălţarea Sa la cer).

Citeşte şi:  Câteva trăsături caracteristice ale Ortodoxiei

Aşadar, ne aflăm într-un moment extrem de important al anului bisericesc, căci avem în spate duminica trecută, a Înfricoşătoarei Judecăţi, care marchează finişul, şi trăim astăzi alungarea lui Adam din rai, care marchează începutul. Putem pune, deci, un început nou, care la sfârşitul ciclului să ne aducă un răspuns bun la Judecata care ne aşteaptă.

Noutatea acestui început trebuie să fie pocăinţa, de aceea această Duminică a alungării lui Adam din rai marchează şi începutul Sfântului şi Marelui Post al Paştelui. Evanghelia zilei se referă şi ea la ceea ce a spus Mântuitorul despre post în predica de pe munte:

’’Că de veţi ierta oamenilor greşalele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; dar de nu veţi ierta oamenilor greşalele lor, nici Tatăl vostru nu va ierta greşalele voastre. Iar când postiţi, nu fiţi posomorâţi ca făţarnicii; că ei îşi mânjesc feţele ca să le arate oamenilor că ţin post; adevăr vă grăiesc, îşi iau plata lor.

Tu însă, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa, pentru ca nu oamenilor să te arăţi că posteşti, ci Tatălui tău, Care vede întru ascuns; şi Tatăl, Care vede întru ascuns, îţi va răsplăti la arătare.

Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură; ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia şi nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură; că unde-ţi este comoara, acolo-ţi va fi şi inima!’’(Matei 6, 14-21).