Sfantul Ioan Gura de Aur – „O burta groasa nu naste o intelegere subtire”

Postul este o poruncă instituită încă din Rai, pentru a cărei încălcare, şi strămoşii noştri, Adam şi Eva, au fost izgoniti din el. Prin urmare, pentru a-l recâştiga, trebuie să lucrăm această poruncă. Marele Prooroc Ioan Botezătorul, cel ce a trăit în pustie, hrănindu-se doar cu miere sălbatică şi cu lăcuste, ne îndeamnă: să ne pocăim, fiindcă „s-a apropiat împărătia cerurilor” (Matei 3, 2), iar Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că „e cu neputintă să ardă focul în apă; e cu neputintă şi pocăintă fără post”. Deci nu putem să ajungem la tintă, adică în Împărătia lui Dumnezeu, dacă nu alergăm după lege – adică după poruncă, printre care se află şi postul.

Insemnătatea postului vine din faptul că prin el se biruieşte lăcomia pântecelui, care este capul şi începătura tuturor patimilor: „Şeful dracilor este luceafărul cel căzut, iar capul patimilor este lăcomia pântecelui”, după cum ne povătuieşte Sfântul Cuvios Ioan Scărarul. Din această pricină, astăzi se încearcă micşorarea însemnătătii postului, mergând până la stricarea sau chiar desfiintarea sa.

Biserica a instituit patru posturi peste an şi trei zile de post peste săptămână. Sub influenta gândirii protestante însă, în practica Bisericilor ortodoxe oficiale s-au instituit astăzi doar două săptămâni de post – la început şi la sfârşit, având ca motto un citat sectar, desigur, care afirmă că „Nu-i spurcat ce intră în gură, ci ce iese”. Şi aşa, ajung să se înfrupte din toate, şi se reduce la aproape nimic porunca şi folosul postului pentru suflet.

O altă cugetare păguboasă afirmă că… „poti să fii cu Dumnezeu şi fără să-ti înfrânezi trupul” – adică fără să te „chinui”, dar ei nu înteleg că omul nu este alcătuit numai din trup, ci şi din suflet, dintru care acestea amândouă, el trebuie să aducă jertfă de laudă Ziditorului său. De altfel, Sfântul Vasilie cel Mare afirmă că: „pe cât vei scoate din trup, pe atât vei da putere sufletului”, iar Sfântul Ioan Gură de Aur ne învată spunând că „postul trupului este hrană pentru suflet”.

Biserica a hotărât patru posturi peste an şi trei zile de post pe săptămână, cu un regim mai aspru sau mai blând, rânduit pentru curătirea sufletului prin ajunare, rugăciune, milostenie, spovedanie şi împărtăşirea cu Sfintele Taine. Sfântul şi Marele Post, care se mai numeşte şi Postul Patruzecimii, închipuieşte postul cel de patruzeci de zile al Mântuitorului. El are o durată de şapte săptămâni, pe o perioadă variabilă, în functie de data Paştelui, rânduită de Sfintii Părinti ai Bisericii în raport cu Scara Pascală (21 Martie – 25 Aprilie). Postul Naşterii Domnului este închinat în Naşterii Cuvântului Întrupat, a Domnului şi Mântuitorului nostru, Iisus Hristos, iar pe durata sa trebuie să ne curătim sufleteşte şi trupeşte ca să-L putem primi în zidirile noastre sufleteşti pe Cel care este fără de păcat. Postul Adormirii Maicii Domnului este rânduit în cinstea Adormirii şi mutării cu trup la cer a Preacuratei Fecioare, Maica Domnului, cea care a purtat în pântecele ei pe Cel ce ridică păcatele lumii. Postul Sfintilor Apostoli vine ca o recunoaştere a noastră şi jertfă în cinstea ucenicilor Domnului, despre care El a zis: „Amin grăiesc vouă, că voi cei ce ati urmat mie, întru a doua naştere, când va şedea Fiul Omului pe scaunul slavei Sale, veti şedea şi voi pre douăsprezece scaune, judecând pe cele douăsprezece semintii ale lui Israil” (Matei 19, 28)

Zilele de post ale săptămânii au şi ele o semnificatie aparte. Ziua de Vineri o cinstim întru pomenirea Răstignirii şi Îngropării Domnului, iar cea de Miercuri – întru pomenirea vânzării. Însă ca să nu ne arătăm nici vânzători şi nici răstignitori ai Domnului, închinăm şi noi în fata Celui vândut şi răstignit o jertfă a postului. Ziua de luni, deşi optională după canoanele Bisericii Ortodoxe, prin traditia milenară şi evlavia creştinilor, pare să devină o necesitate. Această zi de luni este închinată sfintilor îngeri şi tuturor puterilor cereşti, pentru care în rânduiala slujbelor Bisericii se cântă canoanele speciale în cinstea sfintilor îngeri şi a puterilor cereşti. Sufletul la ieşirea din trup nu are alături de el decât pe îngerul păzitor rânduit încă de la Sfântul Botez, alti îngeri trimişi de la Dumnezeu şi ceata vrajmaşilor diavoli, care-l vor învinui la fiecare vamă a văzduhului pentru păcatele săvârşite. În acele clipe, ajutorul sufletului stă în mare parte în mâna îngerilor care-l însotesc. Însă cinstea din partea îngerilor o vom primi după chipul cinstei pe care noi le-am dat-o pe pământ. O zi de luni postită în cinstea sfintilor îngeri şi a puterilor cereşti poate cântări mult la trecerea vămilor din văzduh, unde avem nevoie de mila lui Dumnezeu şi sprijinul îngerilor care îl însotesc în acele clipe.

Postul neprimit de Dumnezeu

Vrăjmaşul râvneşte să-i fie închinat şi lui post şi astfel a născocit „posturi” false: cura de slăbire, tinută pentru a modela trupul astfel încât el să incite spre desfrânare, ajungându-se până la anorexie, sau se tine dietă pentru sănătate. Multi devin vegetarieni practicând yoga sau postesc pentru a fi mai buni bioenergeticieni sau mediumi. Tot post închinat diavolului este considerat cel ce se tine peste măsură (spre distrugerea vietii), sau tinut din cauza mâniei, mâhnirii sau zgârceniei. Înfrânarea de la bucate trebuie îmbinată cu înfrânarea de la vorbirea de rău, de la oropsirea slujitorilor, de la jignirea aproapelui şi de la celelalte păcate, pentru că postul trupesc trebuie împletit cu cel sufletesc. Avva Serapion spune: „Niciodată nu va putea să ajungă la o desăvârşită curătenie acela care nădăjduieşte s-o dobândească numai cu înfrânare, adică printr-un post trupesc, dacă nu va cunoaşte că înfrânarea este necesară pentru ca să poată intra mai uşor în luptă cu celelalte patimi.”

Arma asupra diavolilor

Postul este un mijloc de înăltare sufleteasca, de suire a sufletului asupra patimilor trupeşti. Postul îl uşureaza pe cel credincios de toate ispitele, de balastul şi povara uneltirilor celui viclean, care aduc „întunecare gandurilor şi tulburare cugetelor”. El este o jertfă bineplacută lui Dumnezeu sau, cu alte cuvinte, un act de cult, de pocăintă pentru păcatele săvârşite şi un exercitiu care pune început virtutilor de tot felul. Pentru creştinul ortodox, postul este conditie pentru dobândirea sfinteniei. Legătuta strânsă dintre post şi sfintenie este exprimată şi în felul în care reprezentăm pe sfinti în iconografie, unde ei apar totdeauna cu chipurile slabe, subtiate şi transfigurate, datorită postului. Avva Pimen spune că: „Sufletul cu nimic nu se smereşte aşa ca atunci când cineva se înfrânează în hrană”, iar Mântuitorul îi învată pe Apostoli care este leacul împotriva dracilor spunând: „Acest neam cu nimic nu poate ieşi, fără numai cu rugăciune şi cu post” (Marcu 9, 29), şi să nu uităm că „Scris este, nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot graiul ce iese prin Gura lui Dumnezeu” (Mt. 4, 4). 

Sursa: revista „Traditia Ortodoxa”