Potrivit învățăturii Sfintei Scripturi și a Sfinților Părinți ai Bisericii, sfârșitul lumii și cea de-a doua Venire a Domnului nostru Iisus Hristos vor fi înainte-vestite de: o puternică și vădită răspândire a anarhiei și fărădelegii în rândul tuturor popoarelor; plinirea propovăduirii Evangheliei în toată lumea și la toate neamurile (inclusiv evreilor adunați într-un stat Israel refăcut); calamități naturale năprasnice și venirea lui Antihrist și lupta lui cu Biserica cea Sfântă a lui Hristos.

Începutul sfârșitului acestei lumi și sporirea necredinței

Începutul sfârșitului acestei lumi și sporirea necredinței

Apostolii L-au întrebat odată pe Dumnezeiescul lor Învățător „Spune nouă, când vor fi acestea și care este semnul Venirii Tale și al sfârșitului veacului?” (Matei 24, 3).

Mântuitorul a răspuns: „Luați seama să nu vă înșele cineva; că mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, și pe mulți vor înșela. Și veți auzi de războaie și de zvonuri de războaie… dar încă nu va fi sfârșitul. Că se va scula neam peste neam, și împărăție peste împărăție, și va fi foamete și ciumă și cutremure pe alocuri. Dar acestea toate sunt numai începătura durerilor. Atunci vă vor da spre chinuri și vă vor omorî, și veți fi urâți de toate neamurile pentru numele Meu. Și atunci se vor sminti mulți, și unul pe altul se vor vinde, și se vor urî unul pe altul. Și mulți prooroci mincinoși se vor scula și vor înșela pe mulți. Și pentru înmulțirea fărădelegii, răci-se-va dragostea multora. Iar cel ce va răbda până în sfârșit, acela se va mântui. Și se va propovădui Evanghelia aceasta a Împărăției în toată lumea, spre mărturie la toate neamurile, și atunci va veni sfârșitul” (Matei 24, 4-14).

Sfinții Părinți ai Bisericii tălmăcesc că aceste cuvinte înfățișează nimicirea Ierusalimului, din anul 70 d. Hr., ca prototip al marilor necazuri din vremurile de pe urmă, când întreaga urgie înainte-vestită în această proorocie va fi împlinită. Căderea Ierusalimului a simbolizat sfârșitul lumii, însă deși aceasta s-a arătat a fi cumplită, a fost numai o umbră palidă a celor ce vor veni la sfârșitul vremurilor asupra omenirii.

Citeşte şi:  Predica Sfântului Nicolae Velimirovici la Evanghelia despre tămăduirea femeii gârbove

Trebuie să urmărim tâlcuirile Sfinților Părinți ai Bisericii, cercetând cu luare aminte semnele sfârșitului lumii dintru aceste cuvinte ale Mântuitorului. Din ele descoperim că în vremurile din urmă, fărădelegea omenirii va atinge ultimele hotare. Răul și ura vor domni în lume. Nu va fi nici dragoste între oameni, nici milă a unuia pentru celălalt; dragostea se va împuțina — nu pe deplin, desigur, însă se va răci într-o covârșitoare parte a omenirii. Oamenii se vor urî unul pe altul în chip sălbatic, le va păsa numai de ei înșiși și vor căuta să le facă rău semenilor lor.

Pe lângă aceasta, mulți credincioși vor începe să șovăie în credința lor, iar unii le vor urma amăgitorilor și poorocilor mincinoși — înaintemergătorii lui Antihrist. Fărădelegea și păcătoșenia vor deveni atât de mari, încât oamenii nici nu vor băga de seamă amenințătoarele prevestiri ale sfârșitului lumii, pe care Dumnezeu va începe să le sloboadă sub chipul diferitelor calamități naturale, iar mai pe urmă prin ivirea lui Antihrist.

„Că precum a fost în zilele lui Noe, așa va fi și Venirea Fiului Omului. Și precum era în zilele cele mai nainte de potop, că mâncau și beau, se însurau și se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, și nu au cunoscut până când a venit potopul și i-a luat pe toți, așa va fi și Venirea Fiului Omului„. (Matei 24, 37-39).

În aceste cuvinte, Mântuitorul tălmăcește limpede starea omenirii de la sfârșitul timpului. Știm că, chiar înainte de potop, fărădelegea și păcătoșenia omenirii erau peste măsură de mari; oamenii se desfătau în pofte dobitocești și erau orbi și nesimțitori la tot ce era duhovnicesc. La fel va fi înainte de sfârșitul lumii. Senzualitatea neînfrânată, destrăbălarea, lăcomia și beția vor deveni lege, paralizând mintea omului, așa încât nici chiar necazurile pe care le va slobozi Dumnezeu ca avertisment (foamete, cutremure, nenorociri și, în cele din urmă, marele chin adus prin Antihrist), nu vor trezi nici un simțământ de frică ori de căință în oamenii îmbătați de propria lor stricăciune.

Citeşte şi:  Biserica lui Hristos a fost prigonită și asuprită în toate veacurile de către stăpânitorul acestei lumi

Sfinții Apostoli învață că în vremurile cele mai de pe urmă, feluritele erezii pustiitoare și învățături mincinoase se vor înmulți și vor dobândi o mare putere, în timp ce necredința va spori tot mai mult. Omenirea ca întreg va fi oarbă și surdă duhovnicește și nesimțitoare în tot ceea ce privește mântuirea sa Oamenii vor crede de bună voie orice minciună și vor uita pe de-a-ntregul Legea lui Hristos. Orice viciu și greșeală cu putință vor fi primite cu mărinimie de către lume.

Sfântul Pavel, în Epistola sa către Tesaloniceni, spune că atunci când va veni Antihrist, i se va îngădui să-i ademenească pe mulți. „Vor fi tot felul de puteri și de semne și de minuni ale minciunii, și de amăgiri ale nedreptății, pentru fiii pierzării, pentru că nu au primit dragostea adevărului, ca să se mântuiască. Și de aceea Dumnezeu le va trimite lor lucrarea înșelăciunii, pentru ca ei să creadă minciunii, ca să fie judecați toți cei care n-au crezut adevărului, ci au binevoit întru nedreptate” (2 Tesaloniceni 2, 9-12).

Citeşte şi:  Sfântul Apostol Iacov al lui Alfeu, unul dintre cei 12 Apostoli

În Epistola sa către Timotei, Apostolul povățuiește: „Ci aceasta să știi, că în zilele cele de apoi vor veni vremuri cumplite. Că oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de argint, lăudăroși, semeți, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, necuvioși, fără de dragoste, neprimitori de pace, clevetitori, neînfrânați, cruzi, neiubitori de bine, trădători, obraznici, îngâmfați, mai vârtos iubitori de dezmierdări decât iubitori de Dumnezeu, având chipul bunei-cinstiri, dar tăgăduind puterea ei: și de aceștia te ferește” (2 Timotei 3, 1-5).

Desigur, toate aceste patimi au fost întotdeauna prezente în lume, însă în zilele de pe urmă, puterea lor asupra omenirii va deveni aproape absolută, astfel încât oamenii vor ajunge încă și mai nesimțitori, înăbușindu-și de bună voie toate înclinațiile lăuntrice către bine și dând curs doar pornirilor pătimașe. Odată ce Evanghelia a fost propovăduită lumii întregi, în rândul tuturor popoarelor, omenirea va fi cu atât mai mult vinovată și fără putință de îndreptățire la Înfricoșătoarea Judecată.

Evanghelizarea întregii lumi se va sfârși cu propovăduirea Evangheliei către evrei, într-un stat Israel refăcut, Dacă citim cuvintele Domnului nostru însemnate la Matei 24, 14, vedem că sfârșitul evanghelizării lumii întregi este semnul cel mai apropiat de sfârșitul veacurilor și de cea de a Doua, slăvită Venire a lui Hristos. Însă majoritatea omenirii va rămâne mută și surdă la propovăduirea Evangheliei și nu va asculta Adevărul, ci Îl va lepăda, supunându-se în schimb glasului propriilor sale patimi.

Din cartea: Apostazia și Antihristul după învățăturile Sfinților Părinți