Dacă conştiinţa dumneavoastră nu încuviinţează să folosiţi în post mâncare de dulce, chiar şi pe motiv de boală, nu trebuie să ne urâm sau să ne constrângem conştiinţa.

Mâncarea de dulce nu ne poate vindeca de boală; şi de aceea mai apoi vă veţi tulbura că aţi procedat contrar imboldurilor cucernice ale conştiinţei dumneavoastră lăuntrice. Mai bine e să alegeţi dintre felurile de post pe cele hrănitoare şi uşor digerabile pentru stomacul dumneavoastră.

Uneori, bolnavii utilizează în timpul postului mâncarea de dulce ca pe un medicament şi mai apoi aduc pocăinţă pentru aceasta, că din cauza bolii au încălcat regula Sfintei Biserici asupra postului. Insă fiecare trebuie să cerceteze lucrurile şi să procedeze potrivit conştiinţei sale şi stării duhului lui, ca nu cumva prin nelinişte sufletească şi făţărnicie să nu se tulbure şi mai mult.

V-am expus opinia mea, după cum înţeleg eu lucrurile; iar dumneavoastră alegeţi ce vă va fi spre folos.

Postul care se apropie străduiţi-vă să-l petreceţi cu discernământ, chibzuind lucrul după puterile trupeşti. In cazul bolii şi Pravila 69 apostolică permite untdelemnul în zilele de miercuri şi vineri, iar unora chiar şi în Săptămâna Patimilor, cu pocăinţă şi defăimare de sine, ţinând în minte înţeleaptă maximă a Sfinţilor Părinţi, că nu suntem omorâtori de trup, ci de patimi.

Cuviosul Isaac Sirul scrie despre un stareţ care primea hrană la două zile. Iar dacă se întâmpla să discute cu cei care veneau vreo oră sau două, atunci nu mai putea să primească hrana ca în mod obişnuit, ci era nevoit să scurteze durata de timp dintre mese şi mânca mai mult decât porţia obişnuită.

Trebuie să ţineţi minte că sunteţi stăpâna casei, înconjurată de copii, în plus şi neputinţa vă însoţeşte. Toate acestea arată că trebuie să vă îngrijiţi mai mult de virtuţile sufleteşti; referitor însă la primirea hranei şi la alte nevoinţe trupeşti trebuie să aveţi în faţă mai înainte de toate discernământul însoţit de smerenie.

Dacă în neajunsurile sufleteşti sunt admise pocăinţa, dublată de smerenie, atunci în cazul slăbiciunilor trupeşti pocăinţa şi defăimarea de sine sunt încă şi mai mult trebuincioase. Cuviosul Ioan Scărarul spune „N-am postit, n-am privegheat, n-am dormit pe pământ, însă m-am smerit şi m-a mântuit Domnul”. Incepeţi, rugându-vă lui
Dumnezeu, să mâncaţi în post cu untdelemn. Dacă însă va cere nevoinţa, din cauza lipsei dumneavoastră de sănătate, atunci, ca un medicament, puteţi folosi şi mai mult.

Incredinţaţi-i cu smerenie slăbiciunea voastră Domnului şi puternic este El să orânduiască toate spre bine.

In timpul pregătirii pentru Sfintele Taine e necesar să postiţi câteva zile tară untdelemn. Vă sfătuiesc să pregătiţi doar mâncare mai hrănitoare, fructe uscate şi celelalte potrivit stomacului dumneavoastră, ca să fiţi în stare să participaţi la slujbe (dacă e cu putinţă) şi să aveţi grijă de copii în casă.
***
<…> Scrieţi că în postul trecut al Adormirii, la sfatul meu, postind, v-aţi împărtăşit cu Sfintele Taine şi că împlinirea acestei datorii creştine v-a înviat şi v-a întărit. Slavă lui Dumnezeu! Şi în acest Post al Naşterii Domnului vă sfătuiesc din nou, ca pregătindu-vă, să vă apropiaţi de… Taina dumnezeiască şi mântuitoare. Potrivit poruncilor bisericeşti, creştinii ortodocşi trebuie să se împărtăşească cu Sfintele Taine în toate cele patru posturi, iar o singură dată pe an se împărtăşesc doar cei foarte-foarte împovăraţi de grijile lumeşti şi din cauza lipsei mari de timp. Dumneavoastră vă recomand însă să vă împărtăşiţi, în afară de posturi, şi în intervalele de timp mai îndelungate, ca de exemplu, între postul Adormirii Maicii Domnului şi Postul Naşterii Domnului.

Sfaturi pentru familia crestina, Editura Platytera