Nota redacţiei: Mulţi creştini care au copii îşi pun problema dacă mai are rost să-şi dea copiii să înveţe la şcoală… Cu tristeţe constatăm că în ultimii ani copiii nu mai obţin educaţia şi cunoştinţele necesare în instituţiile de învăţământ pe care le frecventează… De ce, oare? Programele şcolare sunt ’’îmbunătăţite’’ pe an ce trece, conform noilor norme europene, se introduc şi obiecte de studii noi, cum a fost introdus la noi în Moldova cu câţiva ani în urmă obiectul ’’Deprinderi de viaţă’’, iar recent nişte ’’binefăcători’’ din România ne-au donat un lot mare de manuale despre educaţia sexuală… Dar în afară de obiectele de studiu compromiţătoare mai este şi problema vaccinării forţate. Cât de multe au fost consecinţele negative asupra sănătăţii copiilor după vaccinare! Totuşi, asta nu-i determină pe demnitarii noştri de stat să legifereze vaccinarea facultativă, cum este în Ucraina şi în multe ţări civilizate… Mulţi părinţi, decât să-şi vadă copiii pervertiţi de mediul şcolar şi social violent şi imoral sau îmbolnăviţi de pe urma vaccinurilor, preferă să nu-şi dea copiii la şcoală şi îi educă creştineşte acasă. Experţi în domeniul învăţământului au constatat că la ora actuală educaţia la domiciliu este mai avantajoasă decât educaţia în şcolile publice.

Avantajele învăţământului acasă

Acest sistem are nişte avantaje certe. Ca părinte, cunoşti cel mai bine înclinaţiile copilului şi ritmul în care învaţă el. Predarea faţă în faţă permite intrarea în profunzime, acolo unde este nevoie. În acelaşi timp, având în vedere manifestările periculoase din ultima vreme din şcoli, educarea acasă a copiilor pare o alternativă mult mai sigură.

Statele cu o atitudine mai ’’socială’’ nu doar că nu le recunosc părinţilor dreptul de a-şi educa la domiciliu copiii, dar au şi o legislaţie în baza căreia părinţii sunt traşi la răspundere pentru această ’’infracţiune’’. Menţionăm aici doar exemplul Suediei şi al Germaniei. Desigur, autorităţile din aceste state au propria explicaţie atunci când interzic educaţia la domiciliu, explicaţie care este rezonabilă într-o măsură limitată. Ele pretind că, interzicând educarea copiilor la domiciliu, în cadrul familiei, previn astfel formarea unor persoane inadaptate social sau cu comportamente antisociale, care ulterior pot crea probleme societăţii şi Statului prin atitudinile extremiste sau segregaţioniste pe care le-au dobândit în cadrul educaţiei la domiciliu. Acest raţionament nu este neapărat corect pentru că nici sistemul educaţional de stat nu este în măsură să asigure integrarea socială a elevilor ca cetăţeni ai ţării.

Pentru acei părinţi ce doresc să-şi educe copiii la domiciliu, poziţia statului de a-i obliga să-şi trimită copiii la şcoală este un abuz. Statul îşi arogă dreptul de a le educa copiii nu după valorile pe care le împărtăşesc părinţii, ci după setul de valori creat de Stat, valori care nu întârzie să vină în conflict cu valorile din familie, odată ce copilul începe să se mişte între educaţia şi valorile de acasă şi educaţia şi valorile de la şcoală.

Pentru a fi mai specifici asupra acestui conflict, menţionăm doar Educaţia pentru sănătate (unde copiii află despre perversiunile sexuale), Biologia (unde copiilor li se spune că omul a evoluat din maimuţă) şi Educaţia civică (unde copiii învaţă despre o morală şi o etică artificiale şi discutabile, care nu izvorăsc din morala creştină, ci din spiritul trecător al epocii).

În afară de motivaţia religioasă, unii părinţi ar opta să-şi educe acasă copiii din cauza calităţii proaste a învăţământului de stat şi din dorinţa de a-şi feri copiii de influenţa unei educaţii puternic ideologizate şi de mediul violent prezent în multe şcoli publice.

După Bogdan Mateiciuc, director executiv al Asociaţiei Familiilor din România