În casa unui ţăran, pe când întreaga familie era la masă în timpul prânzului, feciorul cel mai mare a scăpat câteva glume necuviincioase.

La auzul lor tatăl sări ca ars; apucă lingura din mâna feciorului, i-o luă, şi-i strigă: „Pleacă de la masă netrebnicule, căci nu eşti vrednic să iei darul lui Dumnezeu, în gura ta cea păcătoasă şi spurcată. Cât voi trăi eu, nu voi suferi astfel de vorbe în casa mea!”

Citeşte şi:  Pentru tot ce ni se intampla trebuie sa ne invinovatim doar pe noi insine!

Feciorul plecă ruşinat de la masă şi în toată viaţa lui n-a mai vorbit glume ruşinoase.

Iată un tată, care a ştiut să-şi facă datoria de părinte; a învăţat pe copil să-şi păzească gura de vorbe spurcate (murdare, ruşinoase)

Pr. Valeriu Dobrescu, ,,Istorioare moral-religioase’’, Editura Icona, Arad, 2016