metanieAm dorit sa scriem acest articol deoarece in biserica sunt foarte multi crestini evlaviosi care fac metanii mari si in aceasta perioada dintre Invierea Domnului si Inaltare, dar mai ales in Duminicile de peste an. Am cules pentru dvs. crestinii ortodocsi practicanti o serie de invataturi culese de la Sfintii Parinti despre cand si cum se fac metaniile mari.

Metania este o formă de jertfire trupească, fiind singurul mod de rugăciune care implică un efort fizic din partea credinciosului. Metania este în acelaşi timp un mod de înfrângere a comodităţii şi a lenei. După cum ne învaţă Sfinţii Părinţi, nici o rugăciune nu este primită de Dumnezeu dacă nu este făcută cu osteneală. Metania simbolizează căderea lui Adam şi a neamului omenesc în robia păcatului şi căderea Domnului sub povara crucii, urmate de Învierea Mântuitorului şi izbăvirea noastră din păcat.

În tradiţia Bisericii avem două feluri de metanii: aşa‑numitele metanii mari şi metaniile mici, care se mai numesc şi închinăciuni. Pentru o metanie mare credinciosul începe însemnându-se cu semnul Sfintei Cruci şi, ros­tind rugăciunea: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul“, se apleacă cu evlavie atingând cu ge­nunchii, palmele şi fruntea pământul. Apoi se ridică şi se însemnează din nou cu semnul Sfintei Cruci. Pentru o metanie mică sau închinăciune, credinciosul începe însemnându-se cu semnul Sfintei Cruci şi, rostind rugăciunea: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul“, se apleacă cu evlavie, atingând cu mâna dreaptă pământul, fără a îndoi genunchii. Apoi, îndreptându-se, se însemnează iarăşi cu semnul Sfintei Cruci. Când nu se fac metanii mari, ele se pot înlocui cu închinăciuni, câte 2 închinăciuni pentru o metanie mare (sau 3 închinăciuni pentru o metanie mare, după tradiţia adusă de ucenicii Stareţului Paisie Velicikovski). Sfinţii Părinţi ne învaţă că metaniile cele mai primite la Dumnezeu sunt cele făcute de creştini în casele lor în cursul privegherilor de noapte (după miezul nopţii). Sfântul Ioan Postitorul recomandă ca, după săvârşirea unui păcat mic, până la spovedanie, să ne autocanonisim cu 12 metanii mari.

Citeşte şi:  Mai întîi, să ai dreapta încredințare: de la cine şi pentru cine a fost făcută toată făptura cea văzută şi presupusă, încotro tinde şi se îndreaptă

Când nu se fac metanii
Metanii mici sau închinăciunile pana la pamant se pot face oricând, fără nici o restricţie.
Metanii mari nu se fac conform canonului 20 al primului sinod ecumenic, canonului 90 al celui de-al 6 sinod ecumenic:
– după ce am primit Sfânta Împărtăşanie (în acea zi);
– la sfârşitul săptămânii, de la rugăciunea „Învredniceşte-ne, Doamne…“ de la vecernia de vineri şi până duminică la aceeaşi rugăciune de la vecernie, cu excepţia praznicelor închinate Sfintei Cruci (Duminica a 3-a din Postul Sfintelor Paşti, 1 august, 14 septembrie, în Joia Mare la Denia celor 12 Evanghelii la scoaterea Sfintei Cruci) şi în Vinerea Mare la scoaterea Sfântului Epitaf;
– în biserică, de la vecernia din Miercurea Mare din Săptămâna Patimilor, iar în particular (la chilie, acasă), de la vecernia din Vinerea Mare până la Înălţare;
– de la Naşterea Domnului (25 decembrie) până la Bobotează (6 ianuarie).

Citeşte şi:  Ori eşti ortodox în fiecare clipă a zilei, în fiecare situaţie a vieţii, ori nu eşti deloc ortodox

CANONUL 20 AL PRIMULUI SINOD ECUMENIC:

„Fiindcă sunt  unii  care  Duminica  pleacă genunchile şi  în  zilele  Cincizecimii. Pentru  a  se  păzi  toate  întru  toată parichia  (parohia)  sau  socotit  de  sfântul  Sinod, stând, Rugăciunile a se da lui Dumnezeu.”

CANONUL 90 AL CELUI DE-AL SASELEA SINOD ECUMENIC:

„In Duminici a nu pleca  genunchile  canoniceşte  am  luat,  de  la  purtătorii  de  Dumnezeu Părinţii noştri, Învierea lui Hristos cinstindu-o; deci ca nu neştiută să fie nouă chiaritatea luării aminte aceteia, facem cunoscut Credincioşilor, ca, după intrarea Preoţilor în Altar la vecernia Sâmbetei, după obiceiul ce stăpâneşte, nimeni să plece genunchile până la vecernia Duminicii viitoare. Întru care, după intrarea în Altar ce  se  face  în  slujba  cea  de  seara,  iarăşi  plecând  genunchile, aşa  aducem Domnului rugăciunile. Că a Învierii Mântuitorului nostru, înainte mergătoare luând noi pe noaptea cea  după Sâmbătă, laudele  de  aici  Duhovniceşte  le  înţelegem, sărbătoarea  împlinindu-o  din  întuneric  la  lumină,  ca  de  aici  întru  o  întreagă noapte  şi zi, să prăznuim noi Învierea.”

Sursa: manastirea-amd.ro