Matei 7:15 ~ „Luaţi-vă aminte de proorocii mincinoşi, care vin către voi în veşmintele oilor, iar dinlăuntru sunt lupi răpitori.”

Matei 24:24 ~ „Că se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi minuni, cît să înşale, de va fi cu putinţă, şi pre cei aleşi.”

Faptele Apostolilor 5:29 ~ „Şi răspunzînd Petru şi apostolii, ziseră: A asculta trebuie pre Dumnezeu mai mult decît pre oameni.”

Fapte 20:28 ~ „Luaţi drept aceea aminte, şi vouă şi la toată turma întru care pre voi Duhul Cel Sfînt v-au pus socotitori, ca să paşteţi Biserica lui Dumnezeu, pe care o au cîştigat prin sîngele Lui.”

Fapte 20: 29-30 ~ „Pentru că eu ştiu aceasta că vor intra, după venirea mea lupi grei între voi, necruţînd turma. Şi dintre voi, singuri se vor scula bărbaţi grăind îndărătnicie, ca sa tragă pre ucenici după dînşii.”

Romani 16:17-18 ~ „Şi rog pre voi fraţilor să socotiţi pre aceia ce împerecherile şi smintelile fac afară de învăţătura care voi aţi învăţat, şi vă abateţi de la ei. Pentru că unii ca aceia Domnului nostru Iisus Hristos nu slujesc, ci pîntecelor lor, şi prin bunăcuvîntare şi bun grai înşală inimile proştilor.”

Galateni 1:8 ~ „Ci măcar de noi sau înger din cer va binevesti vouă afară de ce am vestit vouă, anathema să fie!”

Efeseni 4:5 ~ „Este un Domn, o Credinţă, un Botez.”

Efeseni 4:14-16 ~ „Ca să nu fim prunci, învăluindu-ne şi purtîndu-ne cu tot vîntul învăţăturii, cu rătăcirea oamenilor întru vicleşug, spre meşteşugirea înşelăciunii. Ci adeveriţi fiindu-I, cu dragoste să creştem la El toate, Carele este capul Hristos.”

II Tesaloniceni 2:15 ~ „Drept aceea fraţilor, staţi şi tineţi învăţăturile carele v-aţi învăţat, ori prin cuvînt, ori prin cartea noastră.”
II Tesaloniceni 3:6 ~ „Şi poruncim vouă fraţilor, întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, să vă feriţi voi de către tot fratele ce umblă fără de tocmeală, şi nu după învăţătura care au luat de la noi.”

I Timotei 4:1 ~ „Iară Duhul aievea zice că în cele de apoi vremi, se vor depărta oarecare de către credinţă, luînd aminte la duhuri de înşelăciune şi dăscălii ale dracilor.”

I Timotei 4:6-8 ~ „Acestea arătîndu-le fraţilor, bun slujitor vei fi lui Iisus Hristos, hrănindu-te cu cuvintele credinţei şi ale celei bune învăţături, căreia ai urmat. Iar cele spurcate şi băbeşti basme le părăseşte şi te învaţă pre tine către buna credinţă.”

I Timotei 4:16 ~ „Ia aminte ţie şi învăţăturii: rămîi întru acestea; pentru că aceasta făcînd şi pre tine vei mîntui şi pre cei ce te ascultă.”

I Timotei 6:20-21 ~ „O, Timotei, ce ai pus înainte păzeşte, depărtîndu-te de cele spurcate glasuri deşarte şi prigoane ale ştiinţei celei ce e cu mincinos nume, cu care unii lăudîndu-se, împrejurul credinţei nu nimeriră.”

II Timotei 4:3-4 ~ „Căci va veni o vreme cînd nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă ci „“ dornici să-şi desfăteze auzul „“ îşi vor grămădi învăţători după poftele lor şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme.”

Tit 3:9-10 ~ „Iar cele nebune cercări şi graiuri de neamuri şi pricini şi sfădiri de lege, părăseşte-le, pentru că sunt nefolositoare şi deşarte. Pre omul eretic, după întîia şi a doua mustrare, părăseşte-l, ştiind că s-a îndărătnicit unul ca acela şi păcătuieşte, fiind singur de sine osîndit.”

Iacov 2:10 ~ „Pentru că cine va păzi toată legea, dar va greşi într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate poruncile.”

I Petru 5:2-3 ~ „Păstoriţi turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetînd-o nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru cîştig urît, ci din dragoste. Nu ca şi cum aţi fi stăpîni peste Biserici ci pilde făcîndu-vă turmei.”

II Petru 1:20-21 ~ „Dar mai înainte de toate, trebuie să ştiţi că nici o proorocie a Scripturii nu se tîlcuieşte după socotinţa fiecăruia. Pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit, purtaţi fiind de Duhul Sfînt.”

I Ioan 4:1 ~ „Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume.”

I Ioan 4:6 ~ „Noi de la Dumnezeu suntem; acela ce ştie pre Dumnezeu aude pre noi; carele nu iaste de la Dumnezeu nu ascultă pre noi (apostolii).”

II Ioan 1:10-11 ~ „De vine oarecine către voi şi această învăţătură nu aduce, nu-l primiţi pre dînsul în casă şi „Mulţam” lui nu-i ziceţi. Pentru că acela ce-i zice lui „Bineţe” se amestecă cu lucrurile lui cele rele.”

Apocalipsa 12:3-4 ~ „Şi iată balaur mare de foc avînd capete şapte şi coarne zece şi preste capetele lui steme şapte. Şi coada lui trăgea a treia parte din stelele cerului şi le puse pre ele la pămînt.” (citatele scripturistice sunt preluate din Biblia de la 1688, Bucureşti)

Psalmul 100:9 ~ „Cel ce grăieşte nedreptăţi nu va sta înaintea ochilor mei.”

Psalmul 118:126 ~ „Vremea este să lucreze Domnul, că oamenii au stricat legea Ta.”

Canonul 10 al Sfinţilor Apostoli ~ „Dacă cineva s-ar ruga, chiar şi în casă cu cel afurisit (scos din comuniune) acela să se afurisească.”

Canonul 45 al Sfinţilor Apostoli ~ „Episcopul, presbiterul sau diaconul, dacă numai s-ar ruga împreună cu ereticii, să se afurisească, iar dacă le-a permis acestora să săvîrşească ceva ca şi clerici (să săvîrşească cele sfinte), să se caterisească.”

Canonul 46 al Sfinţilor Apostoli ~ „Episcopul sau presbiterul care primesc botezul sau jertfa ereticilor, poruncim să se caterisească. Căci ce înţelegere poate să fie între Hristos şi Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?”

Canonul 64 al Sfinţilor Apostoli ~ „Dacă vreun cleric sau laic intră în sinagoga iudeilor sau a ereticilor ca să se roage, să se caterisească şi să se afurisească.”

Canonul 6 al Sinodului V local de la Laodiceea (343) ~ „Nu este îngăduit ereticilor a intra în casa lui Dumnezeu dacă stăruie în eres.”

Canonul 32 al Sinodului V local de la Laodiceea ~ „Nu se cuvine a primi binecuvîntările ereticilor, care sunt mai mult absurdităţi decît binecuvîntări.”

Canonul 15 al Sinodului al Nouălea din Constantinopol (861)
„Cei ce propovăduiesc public eresul sau îl învaţă în Biserici, să fie îndepărtaţi de comuniunea cu credincioşii şi afurisiţi, ca unii ce fac schismă şi sfărîmă unitatea Bisericii.”

Din cuvîntul Sinodului al VII- lea Ecumenic (Niceea, 787)
„Să nu faceţi nici inovaţie, nici omitere în Predania pe care am păzit-o cu evlavie pînă acum. Deoarece toţi cîţi s-au păstrat înlăuntrul Sfintei Biserici Universale, nu au primit nici adaosuri, nici omiteri. Şi cu mare pedeapsă va fi condamnat cel ce va face fie adăugiri, fie omiteri.”

Sinodul de la Constantinopol din anul 1724

„Cei care vor dezerta de la Ortodoxie şi vor părăsi părinteştile şi dreptele dogme ale credinţei şi Predaniile obşteşti ale Bisericii şi vor decădea şi se vor îndepărta cu inovaţii şi cu credinţe absurde şi cu obiceiuri eterodoxe şi vor falsifica şi vor măslui adevărul Ortodoxiei, aceştia nici nu mai sînt, nici nu se mai numesc creştini cu adevărat, ci se taie şi se despart de totalitatea mădularelor Bisericii şi a creştinilor, ca nişte eterodocşi şi inovatori şi se izgonesc afară din sfîntul staul ca nişte oi rîioase şi mădulare putrede.”

Anatema împotriva ecumenismului a Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei:

„ANATEMA celor ce atacă Biserica lui Hristos învăţînd că Biserica Sa este împărţită în aşa-zise „ramificaţii” ce se deosebesc în doctrină şi în felul de viaţă, sau că Biserica nu există vizibil, ci va fi formată în viitor cînd toate „ramificaţiile” „“ sectele, denominaţiunile şi chiar religiile – vor fi unite într-un singur trup, şi care nu deosebesc Preoţia şi Tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun că botezul şi euharistia ereticilor sunt eficace pentru mîntuire, prin urmare, celor ce cu bună-ştiinţă sunt în comuniune cu aceşti eretici înainte-menţionati sau celor ce susţin, răspîndesc sau păzesc erezia lor ecumenistă sub pretextul dragostei frăţeşti sau al presupusei uniri a creştinilor despărţiţi, să fie Anatema!”

(Dată de Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din diaspora, Vancouver- Canada, august 1983, iscălită de toţi episcopii, spre a fi adăugată la sfîrşitul anatemelor din Credinţa Ortodoxiei, şi pomenită mereu în prima Duminică a Postului Mare, Duminica Ortodoxiei)

Avva Pamvo (sec.V)

„Ca iată iţi zic ţie fiule, vor veni zile cînd vor strica creştinii cărţile Sfintelor Evanghelii şi ale Sfinţilor Apostoli şi ale dumnezeeştilor Prooroci, ştergînd Sfintele Scripturi şi scriind tropare şi cuvinte elineşti. Şi se va revărsa mintea la acestea, iar de la acelea se va depărta. Pentru aceasta Părinţii noştri au zis: „Cei ce sunt în pustia aceasta să nu scrie vieţile şi cuvintele părinţilor pe pergament, ci pe hîrtii, că va să şteargă neamul cel de pe urmă vieţile părinţilor şi să scrie după voia lor, fiindcă mare este necazul ce va să vină.” Şi i-a zis lui fratele: „Aşadar se vor schimba obiceiurile şi aşezămintele creştinilor şi nu vor fi preoţi în biserică să facă acestea?” Şi a zis bătrînul: „În astfel de vremuri se va răci dragostea multora şi va fi necaz mult. Năpădirile păgînilor şi pornirile noroadelor, neastîmpărul împăraţilor, desfătarea preoţilor, lenevirea călugărilor. Vor fi egumeni nebăgînd seama de mîntuirea lor şi a turmei, osîrdnici toţi şi silitori la mese şi gîlcevitori, leneşi la rugăciuni şi la clevetiri grabnici, gata spre a osîndi vieţile bătrînilor şi cuvintele lor, nici urmîndu-le, nici auzindu-le, ci mai vîrtos ocărîndu-le şi zicînd: De-am fi fost şi noi în zilele lor ne-am fi nevoit şi noi. Iar episcopii în zilele acelea se vor sfii de feţele celor puternici, judecînd judecăţi cu daruri, nepărtinind pe cel sărac la judecată, necăjind pe văduve şi pe sărmani chinuindu-i. Va intra încă şi în norod necredinţă, curvie, urîciune, vrajbă, zavistie, întărîtări, furtişaguri şi beţie.” Şi a zis fratele: „Ce va face cineva în vremile şi anii aceia?” Şi a zis bătrînul: „Fiule în acele zile cel ce îşi mîntuieşte sufletul său mare se va chema în împărăţia cerurilor.” (Patericul Egiptean, pg. 209 cuv. 15)

Sfîntul Preacuvios Isidor Pelusiotul (n.360)

„Acei care cutează să scoată sau să adauge ceva la cuvintele inspirate de Dumnezeu, suferă de o boală sau alta: ori nu cred că Dumnezeiasca Scriptură a fost dictată de Duhul Sfînt, ceea ce îi arată necredincioşi, ori se cred mai înţelepţi decît Sfîntul Duh, şi asta înseamnă că sunt smintiţi” (Migne 78 A)

Sfîntul Efrem Sirul (+379)

„Vai acelora care se întinează cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeieştile Scripturi! Vai de cei cîţi murdăresc sfînta credinţă cu eresuri sau încheie vreo înţelegere cu ereticii!

Atunci, la a doua venire a Domnului, se va cere de la fiecare din noi mărturisirea credinţei şi unirea Botezului. Şi dacă am păstrat credinţa curată de orice eres şi pecetea neştearsă şi haina neîntinat㔦 Se cuvine ca toţi cei ce se apropie de Dumnezeu şi vor să se învrednicească vieţii celei veşnice, să păzească mai înainte de toate Credinţa Ortodoxă neîntinată. Dar nu trebuie să fie trădată nepreţuita comoară a credinţei nici în schimbul dobîndirii vreunei vrednicii, nici pentru linguşirile ocîrmuitorilor, nici pentru a evita frica de ei.”

„Cuvine-se deci, să dispreţuim orice osteneală pentru dreapta mărturisire a Domnului nostru Iisus Hristos”¦ Să fugi de purtarea familiară faţă de schismatici şi eretici! Mai mult, să te fereşti de erezia acelora care Îl despart în două pe unicul nostru Domn Iisus Hristos! Aceştia cred în chip contrar celor 318 Sfinţi Părinţi care s-au întrunit la Niceea.”

„Pe eretici, ca pe nişte blasfemiatori şi vrăjmaşi ai lui Dumnezeu, Scriptura nu i-a numit oameni, ci cîini şi lupi şi porci şi antihrişti, după cum zice Domnul: Nu daţi cele sfinte cîinilor! (Matei 7:6). Şi Ioan zice că mulţi antihrişti s-au arătat (I Ioan 2:18). Pe aceştia deci, nu se cuvine să-i iubim, nici să ne întreţinem cu ei, nici să ne rugăm împreună cu ei, nici să mîncăm împreună, nici să-i primim în casă, nici să-i salutăm, ca să nu ne facem părtaşi faptelor lor celor viclene.”

„Păcatul fără iertare e fapta care se îndreaptă împotriva Duhului Sfînt şi păcatele tuturor ereticilor, pentru că au blasfemiat şi blasfemiază pe Duhul Sfînt. Acestora nu li se va ierta păcatul nici în viaţa aceasta, nici în viaţa ce va să fie, pentru că s-au opus lui Dumnezeu Însuşi, de la Care se dă izbăvirea.”

Sfîntul Vasile cel Mare (+380)

„Vădita necredinţă a ereticilor ne vatămă puţin. Cu toate acestea, cei ce poartă piele de oaie şi se prezintă pe dinafară cu chip paşnic, sfîşie dinăuntru oile cele înţelegătoare ale lui Hristos şi vatămă mult, înşelîndu-i pe cei mai simpli. Aceştia sunt mai periculoşi şi greu se apară cineva de ei. Ce lucru îndrăzneţ nu au făcut aceşti înnoitori? Din aceasta pricină, i-a despărţit Biserica şi s-au rupt de ortodocşi şi au făcut mincinoasa adunare”¦ Totuşi, trebuie să cunoaşteţi că, prin harul lui Dumnezeu, nu sunteţi singuri, ci aveţi pe mulţi împreună cu voi care apără Ortodoxia Sfinţilor Părinţi, care au alcătuit la Niceea evlavioasele dogme ale Credinţei.”

„Una este crima care se pedepseşte acum cu asprime: nepăzirea Predaniilor Părinţilor. Să ne luptăm pînă la sfîrşit … nu pentru bani, nu pentru slav㔦 ci pentru a dobîndi de obşte comoara credinţei sănătoase şi să rămînem luptîndu-ne”¦”

Sfîntul Grigorie Teologul (+389)

„Unde este evidentă necredinţa, trebuie să preferăm mai bine focul şi sabia şi situaţiile critice şi mîinile tiranilor – şi toate cu dăruire – decît să luăm parte la aluatul păcatului şi să ne unim cu cei care bolesc în credinţ㔦 De mii de ori este mai bună dezbinarea care se face pentru cuvintele bunei credinţe ortodoxe decît pacea, cînd aceasta este unită cu patimile.”

Sfîntul Ioan Gură de Aur (+ 407)

„Dacă cineva contraface măcar o mică parte a chipului regelui pe monedaregală, în felul acesta o falsifică; la fel şi în credinţa cea adevărată, acel care va schimba chiar cît de puţin în ea, o vatămă pe toată. Căci dacă, pe de o parte, dogma este răstălmăcită, şi înger de ar fi, să nu-l credeţi. Nimic nu foloseşte viaţa virtuoasă, dacă credinţa nu este sănătoasă.”

„Dacă episcopul sau clericul este viclean în chestiunile credinţei, atunci fugi şi leapădă-te de el, nu numai ca de un om, ci chiar şi înger din cer de-ar fi. Cel care doreşte mîntuire personală, cel care vrea să fie un adevărat fiu al Bisericii Ortodoxe, acela caută la corabia lui Noe scăpare de potop. Cel care are teamă de trăsnetul straşnic al anatemei, care omoară sufletul şi trupul, acela să ia asupra-i dulcele jug al dogmelor Bisericii lui Hristos, să-şi îmblînzească îndărătnicia cugetului său, cu ajutorul legilor bisericeşti şi să se supună în toate maicii sale „“ Biserica”¦ După mine, pacea nu este aceea care se ţine pe saluturile şi mesele comune fără rost, ci pacea întru Dumnezeu este cea care vine de la unirea duhovnicească. Mulţi distrug astăzi tocmai această unire, cînd, dintr-o rîvnă nechibzuită, neluînd în seamă hotărîrile noastre şi dînd mai multă importantă celor iudaice, socotesc pe iudei drept învăţători care merită o încredere mai mare decît Părinţii noştri.”

Sfîntul Chiril al Alexandriei (+444)

„Dacă cineva schimbă ceva în sfintele şi dumnezeieştile dogme patristice,acest lucru nu trebuie să-l luăm drept clarviziune, ci drept crimă şi abatere de la dogmă şi păcătuire împotriva lui Dumnezeu.”

„Atunci se măreşte numele păcii, cînd nu ne vom împotrivi părerilor Sfinţilor, nici nu vom făptui împotriva hotarelor acelora.” (Migne, PG 68-77)

Sfîntul Maxim Mărturisitorul (+662)

„A tăinui cuvîntul adevărului înseamnă a te lepăda de el. Bine este să trăim în pace cu toţi, dar numai cu aceia care cugetă aceleaşi despre buna credinţă ortodoxă. Şi este mai bine să ne războim, atunci cînd pacea lucrează conglăsuirea către rău”. (Vieţile Sfinţilor din greacă, 21 ianuarie)

Sfîntul Ioan Damaschin (+749)

” Să ne păzim cu toate puterile noastre să nu primim împărtăşire de laeretici, nici să le-o dăm acestora”¦, ca să nu ne facem părtaşi relelor lor credinţe şi pentru a nu fi condamnaţi împreună cu ei.”

„Auziţi popoare, seminţii, limbi, bărbaţi, femei şi copii, cei mai mari, cei mai tineri şi pruncii, sfîntul neam al creştinilor! Dacă cineva va învăţa, în afara acestora pe care le-a primit Sfînta Biserică Sobornicească, de la Sfinţii Apostoli, de la Părinţi şi de la Sinoade, să nu-l ascultaţi, nici să primiţi sfatul şarpelui, după cum l-a primit Eva şi a cules moarte. Şi chiar dacă v-ar învăţa un înger sau un împărat în afara acestora pe care le-aţi primit, astupaţi-vă urechile.” (Stupul Ortodox, 1999)

Sfîntul Tarasie, patriarhul Constantinopolului (+806)

„Să aducem aici în mijloc cărţile distinşilor Sfinţi Părinţi, ca să le ascultăm. Şi din acestea să extragem şi să adăpam fiecare dintre noi turma noastr㔦, deoarece hotarele pe care le-au aşezat Părinţii noştri nu se mută; ci, după ce am învăţat Predania apostolică, să păzim Predaniile pe care le-am primit”.

Sfîntul Teodor Studitul (+826)

„Atunci cînd Credinţa e primejduită, porunca Domnului este de a nu păstra tăcere. Dacă e vorba de Credinţă, nimeni nu are dreptul să zică: „Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cîrmuitor? Nici acesta nu doreşte să aibă vreun amestec. Sau un sărac care de-abia îşi cîştigă existenta? „¦ Nu am nici cădere, nici vreun interes în chestiunea asta. Dacă voi veţi tăcea şi veţi rămîne nepăsători, atunci pietrele vor striga, iar tu rămîi tăcut si dezinteresat?”

„Sinodul nu este aceasta: sa se întrunească simplu ierarhi şi preoţi, chiar dacă ar fi mulţi; ci să se întrunească în numele Domnului, spre pace şi spre păzirea canoanelor”¦ şi nici unuia dintre ierarhi nu i s-a dat stăpînirea de a încălca canoanele, fără numai să le aplice şi să se alăture celor predanisite, şi să urmeze pe Sfinţii Părinţi cei dinaintea noastr㔦 Sf. Ioan Gură de Aur a spus deschis că duşmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci şi cei aflaţi în comuniune cu ei.”

„Avem poruncă de la însuşi Apostolul Pavel că, atunci cînd cineva învaţă ori ne sileşte să facem orice alt lucru decît am primit şi decît este scris de canoanele Sinoadelor ecumenice şi locale, acela urmează a fi osîndit, ca nefăcînd parte din clerul sfinţit. Nici un sfînt nu a încălcat legea lui Dumnezeu; dar nici nu s-ar fi putut numi sfînt, dacă ar fi călcat-o.”

„Şi chiar dacă am fi păcătoşi în multe, totuşi suntem ortodocşi şi mădulare ale Bisericii Universale, îndepărtîndu-ne de orice erezie şi urmînd oricărui Sinod recunoscut ca ecumenic sau local. Şi nu numai acestora, ci şi hotărîrilor pe care le-au luat şi le-au propovăduit Sinoadele. Nici nu este ortodox desăvîrşit, ci pe jumătate, cel care crede că are dreapta credinţă, dar nu se alătură dumnezeieştilor Canoane.” (Migne, PG Epistola II.81)

Sfîntul Nichifor Mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului (+828)

„Şi chiar dacă foarte puţini rămîn înlăuntrul Ortodoxiei şi a bunei credinţe, aceştia sunt Biserica şi în mîinile lor se găseşte autoritatea şi apărarea aşezămintelor Bisericii. Şi dacă aceştia ar trebui să sufere pentru buna credinţă, aceasta va fi veşnica laudă pentru ei şi li se va dărui mîntuirea sufletului.” (Stupul Ortodox, 2000)

Sfîntul Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului (sec.X)

„Cea mai bună comuniune este comuniunea în credinţă şi în dragostea cea adevărat㔦 Nu există nimic mai minunat decît Adevărul! Există doar o singură Biserică a lui Hristos, apostolească si sobornicească. Nu mai multe, nici măcar două. Iar celelalte sunt sinagogi ale celor ce viclenesc şi sinod al răzvrătiţilor. Noi, dreptcredincioşii creştini, acestea gîndim, aşa credem, pe acestea le vestim. Este nevoie să păzeşti toate fără nici o excepţie şi, mai presus de toate, cele ale credinţei. Pentru că dacă ai devia cît de puţin, păcătuieşti păcat de moarte”¦ Şi acestea care au fost hotărîte la Sinoadele ecumenice şi de obşte, trebuie ca toţi să le păzească. Şi toţi cîţi păzesc cele pe care fie unul dintre Părinţi le-a scris în chip particular, fie un sinod local le-a statornicit, au dreapta judecată. Dar pentru cei care nu le primesc este înfiorătoare neglijenţa.” (Epistola I către papa Nicolae)

Sfintul Cuvios Teodosie de la Pecerska (+1073)

„Păzeşte-te, fiule, de cei cu credinţă strîmbă şi de toate discuţiile lor, căci şi pămîntul nostru s-a umplut de ei! Numai cel ce trăieşte în Credinţa Ortodoxă îşi va mîntui sufletul. Fiindcă nu există o altă credinţă mai bună, decît curata şi sfînta noastră Credinţă Ortodoxă „¦ De asemenea, fiule, nu se cade să lauzi o credinţă străină. Cine laudă o credinţă străină face la fel ca şi cel care-şi huleşte propria credinţă. Cine laudă credinţa sa şi pe cea străină e un făţarnic şi apropiat de erezie „¦ Dacă cineva îţi spune: „Credinţa noastră şi a voastră este de la Dumnezeu”, atunci, fiule, răspunde-i aşa:

„Făţarnicule! Cum pot fi amîndouă de la Dumnezeu? Nu ştii ce spune Scriptura: Este un singur Domn, o singură Credinţă, un singur Botez. (Efeseni 4,5)

Aşadar, fiule, fereşte-te de aceştia şi întotdeauna apără-ţi credinţa ta! Nu te înfrăţi cu ei, ci fugi de ei si întăreşte-te în credinţa ta prin fapte bune! „¦ Fiule, chiar dacă va trebui să mori pentru credinţa ta sfîntă, du-te cu îndrăzneală la moarte! Aşa au murit şi sfinţii pentru Credinţă, iar acum vieţuiesc întru Hristos.” (Patericul peşterilor de la Kiev, 1806)

Sfîntul Grigorie Palama (+1340)

„Cei ce sunt în Biserica lui Hristos aparţin adevărului, iar cîţi nu aparţin adevărului, nu sunt nici în Biserica lui Hristos.”

Sfîntul Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului (+1444)

„Credinţa noastră este dreapta mărturisire a Părinţilor noştri. Cu ea, noi nădăjduim să ne înfăţişăm înaintea Domnului şi să primim iertarea păcatelor; iar fără de ea, nu ştiu ce fel de cuvioşie ne-ar putea izbăvi de chinul cel veşnic. Toţi Dascălii, toate Sinoadele şi toate dumnezeieştile Scripturi ne îndeamnă să fugim de cei ce cugetă în mod diferit şi să ne îndepărtăm de împărtăşirea cu ei.”

” Învăţăturile dascălilor apuseni nici nu le cunosc, nici nu le primesc,încredinţat fiind că sunt înşelătoare. În materie de credinţă ortodoxă nu există concesie. Distrugerea credinţei obşteşti este pierzarea de obşte a tuturor. Chestiunile credinţei ortodoxe nu admit iconomia. Niciodată nu s-au îndreptat cele bisericeşti prin soluţii de mijloc. Între lumină şi întuneric poate cineva să spună că există ceva de mijloc, numit înserare sau amurg; dar intermediere între adevăr şi minciună nu poate nimeni să gîndească, oricît s-ar strădui. Mijloc de împăcare între adevăr şi minciună nu există! În problemele de credinţă nu încape pogorămîntul şi iconomia, deoarece pogorămîntul provoacă împuţinarea credinţei. Asta ar fi egal cu a spune: Taie-ţi capul şi du-te unde vrei.”

” Noi pentru nimic altceva nu ne-am despărţit de latini, decît pentru că sunt nu numai schismatici, dar şi eretici. Pentru aceasta nu trebuie nicidecum să ne unim cu ei!”

„Acela care îl pomeneşte pe papă ca arhiereu ortodox este vinovat şi latino-cugetătorul trebuie considerat ca un trădător al credinţei. Prin urmare, fugiţi de ei, fraţilor, ca şi de împărtăşirea cu ei, pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni. Nu este altceva de mirare dacă şi ispititorii lui Satana se preschimbă în îngeri ai dreptăţii, al căror sfîrşit va fi după faptele lor.”

„Îi rugam, şi ce nu le spuneam care să poată să atragă chiar şi inimile de piatră: să revină la acea bună conglăsuire pe care o aveam mai înainte şi între noi şi cu Părinţii noştri, cînd toţi spuneam aceleaşi şi nu exista în mijlocul nostru schisma”¦ căci altfel părem „a cînta în gol” sau „a coace pietre” sau „a semăna pe pămînt pietros” sau „a scrie deasupra apei” sau cîte altele spun proverbele despre cele imposibil de realizat.”(Scurta scrisoare, P G 159, 1931C)

„Nu voi face aceasta niciodată, orice s-ar întîmpla! Nu voi semna niciodată unirea, chiar dacă ar trebui să-mi primejduiesc însăşi viaţa mea!” – a răspuns Sfîntul Marcu împăratului Bizanţului care căuta să-l înduplece a semna mincinoasa şi trădătoarea unire cu ereticii catolici la sinodul tîlhăresc de la Ferrara-Florenţa, 1438-1439.

Declaraţiile vremii despre misiunea sfîntului Visarion Sarai (+1701) în Ardeal:

„La îndemnul lui, în multe locuri poporul nu mai merge la biserică, nu se serveşte de preoţii uniţi, morţii şi-i îngroapă fără prohod şi fără mîngîeri duhovniceşti, copii şi-i botează prin femei bătrîne şi se întîmplă şi alte pagube duhovniceşti de felul acesta.” (din Proloage, vol.I, ediţia din anul 1991, după care citatul a fost scos”¦)

Text din „Memoriul” din anul 1757 al credincioşilor ortodocşi transilvăneni:

„A venit vremea că ne-am dus la mormintele morţilor şi am zis: Ieşiţi morţi din gropi, să intrăm noi de vii, că nu mai putem răbda pedepsele ce ne vin de la popii uniţi şi de la domnii ţării. Pe nime nu-i doare de noi, nici pe domnii cei săseşti, nici pe domnii cei nemţeşti, nici pe cei ungureşti. Că toate temniţele le-au umplut de noi pentru legea cea grecească (ortodoxă, n.n.) şi atîta ne-au prădat, venind cu cătane pe capul nostru, cît nu ştim cu ce o să plătim porţia împăratului.”

Sfîntul Cuvios Mucenic Cosma Etolianul (+1779)

„Eu, creştinii mei, mi-am cheltuit viaţa studiind timp de cincizeci de ani, am citit şi despre preoţi şi despre necredincioşi, şi despre atei şi despre eretici,am cercetat adîncurile înţelepciunii. Toate credinţele sunt mincinoase, calpe, toate sunt ale diavolului. Am înţeles şi acest lucru adevărat, dumnezeiesc, ceresc, desăvîrşit şi pentru mine şi pentru voi: numai credinţa creştinilor ortodocşi bine-credincioşi e bună şi sfîntă, ca să credem şi să ne botezăm în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh. Aceasta v-o spun acum, la sfîrşit, ca să vă bucuraţi si să vă veseliţi de mii de ori, că v-aţi învrednicit să fiţi creştini ortodocşi, şi să plîngeţi şi să vă tînguiţi pentru cei necinstitori de Dumnezeu, necredincioşi şi eretici, care umblă în întuneric, în mîinile diavolului.”

„Evreul îmi spune că Hristosul meu e un copil din flori şi Preasfînta Fecioara a mea e o desfrînată, iar Sfînta Evanghelie îmi spune că acest lucru e de la diavolul. Mai am acum ochi să mă uit la evreu? Dacă un om mă ocărăşte, îmi omoară mama, fraţii, copiii, după care îmi scoate ochii, ca şi creştin am datoria să-l iert. Dar să-L ocărască ei pe Hristosul meu şi pe Preacurata Fecioara a mea! Eu nu vreau să-i mai văd, dar domniile voastre cum vă rabdă inima şi mai faceţi afaceri şi tocmeli cu evreii?
De ce v-am spus acestea, creştinii mei? Nu ca să-i omorîţi pe evrei şi să-i prigoniţi, nu, ci ca să-i plîngeţi că L-au lăsat pe Dumnezeu şi s-au dus cu diavolul. V-am spus ca să ne căim acum pînă mai avem vreme, ca să nu se întîmple să se mînie Dumnezeu pe voi şi să ne lase din mîna Lui şi să păţim şi noi ca evreii şi chiar mai rău.”

„Pe papa Romei să-l blestemaţi, fiindcă el e cauza.”

„Antihristul e unul papa, iar nu altul (adică turcul n.n.) cel care e în capul nostru. Înţelegeţi cine, fără să-i spun numele.”

„Noi avem o poruncă ce spune să anatematizăm pe oricine adaugă sau nu crede în ceva mic din cele pe care le-au legiuit Părinţii Bisericii noastre.” (Stupul Ortodox, 1999)

Sfîntul Paisie de la Neamţ (+1794)

„Au ereticii sunt rîmlenii (romano-catolicii) cu al lor papa? Bine ştiu că vei zice că sunt eretici. Şi de vreme ce sunt eretici, precum şi cu adevărat sunt, atunci Sfînta noastră Biserică îi afuriseşte pe dînşii. Şi pe care Sfînta Biserică îi afuriseşte şi eu, împreună cu Biserica, fiul ei fiind, îi afurisesc.”

„Iară preacuviosul asupra tuturor celor ce veneau de supt stăpînirea papii, săvîrşea această mare taină a Botezului, fără de nici o împiedicare sau îndoire, ca pre o prea de nevoie la mîntuirea omului”, iar despre uniaţi: „Ca pentru alte rătăciri şi erezii rîmleneşti, ce nu se cuvine de acum să-ţi mai vorbim ca şi cu toate ereziile cele rîmleneşti s-au amestecat şi cu ele se unesc şi uniaţii, precum sufletul de trup. Şi cum le va fi lor nădejde de mîntuire? Nicidecum. Numai pentru Botez îţi voi vorbi ţie din Scripturi, fără de care nu poate avea nimeni nădejde de mîntuire.”

„Unia este o aşchie desprinsă de la Sfînta Biserică a Răsăritului şi unire cu necredincioasa, ca să nu-i zic biserică rîmlenească. Unia este înşelăciunea diavolului, ce-i vînează pe cei nesocotiţi întru pierzanie. Unia este un lup răpitor de suflete în piele de oaie. Unia este veninul aducător de moarte, în chip de miere, ce pierde sufletele. Unia este mlădiţa înainte-mergătoare a antihristului, ce ademeneşte cu măgulire pe cei mai neştiutori întru pierzanie. Unia este prăpastia iadului pentru cei ce nu au parte de cuget. Unia este Iuda, ce cu linguşitorul sărut a vîndut Credinţa Pravoslavnică

„¦ Unia este ca şi rîmlenii eretici. Cum, dar, uniatii nu sunt rîmleni, cînd toate dogmele Credinţei Ortodoxe le-au călcat în picioare şi pe cele rîmleneşti le-au adoptat, zicînd cu neruşinare, precum că Duhul Sfînt purcede şi de la Fiul? Şi papei de la Roma, adevăratului eretic „¦ aceluia i se închină şi, în loc de Hristos, pe el de căpetenia bisericii îl au.”

„Un asemenea jurămînt, adică anatema, asupra celor ce se împotrivesc şi nu se supun Soborniceştii Biserici, este pusă de patriarhii Răsăritului soborniceşte, nu doar pentru o oarecare vreme, ci pînă la sfîrşitul lumii va rămîne tare şi neclătită şi nedezlegată cu darul lui Hristos.” (Cuvinte şi scrisori duhovniceşti, vol. II, Chişinău, 1999, p.49)

Sfîntul Nicodim Aghioritul (+1809)

„Se cuvine să ne îngrădim pe noi înşine şi să ne separăm de episcopii care, în chip vădit, stăruie în greşeală privitor la cele ce ţin de credinţă şi de adevăr, aşadar se vădesc a fi eretici sau nedrepţi.”

„Zice încă şi dumnezeiescul Hrisostom (în voroava cea de La început era Cuvîntul) „Nu te amăgească pe tine o ascultătorule adunările ereticilor, că au Botez dar nu luminare, ci se botează cu trupul, iar cu sufletul nu se luminează.” Ci şi sfîntul Leon în Epistolia cea către Nichita zice: „Nici un eretic nu dă sfinţenie prin taine.” Iar Ambrosie în Cuvîntul cel pentru cei ce se catehisesc, zice: „Botezul celor rău cinstitori de Dumnezeu, nu sfinţeşte” (Tîlcuirea Canonului 46 Apostolic, Pidalionul de la Neamţ de la 1844)

Sfîntul Ioan de Krnostadt (+1908)

„Care dintre ortodocşi nu ar dori unirea cu toţi catolicii sau luteranii şi să fie una cu ei în Hristos, o singură Biserică, o singură obşte a celor credincioşi! Care însă, dintre aceste-zise biserici, mai ales dintre întîi-stătătorii numiţi papi, patriarhi, mitropoliţi, arhiepiscopi şi episcopi, xiondzi (numele polonez pentru preot n.n.) sau pateri se va învoi să se lepede de rătăcirile sale? Nici unul. Iar noi nu putem să ne învoim la învăţătura lor eretică fără să aducem vătămare mîntuirii sufletului nostru. Oare se pot uni cele de neunit – minciuna cu adevărul?

Iezuiţii catolici în folosul papei şi a propriei lor vederi şi scopuri egoiste şi meschine, au pervertit legea conştiinţei şi legea Evangheliei, afirmînd că pentru atingerea scopurilor proprii sau a scopurilor religioase, catolicii pot întrebuinţa toate mijloacele nelegiuite: adică şi ca să omoare şi ca să viclenească în tot felul şi să prigonească credinţa ortodoxă, să o numească schismatică şi o credinţă de cîini, şi să-i ardă pe ruguri pe ortodocşi, ca pe Hus şi pe alţii.

Neîndoielnice sunt cuvintele Mîntuitorului nostru Iisus Hristos: Cel ce nu este cu Mine, este împotriva Mea (Matei 12,30). Catolicii, luteranii şi reformaţii au apostaziat de la biserica lui Hristos – ei nu sunt de un cuget cu noi, nutresc vrăjmăşie împotriva noastră, caută din răsputeri să ne omoare, ne strîmtorează în tot chipul pentru credinţa noastră, ne batjocoresc şi ne fac toate felurile de neplăceri mai ales în aşezările lor cele mai însemnate, ei merg în chip vădit împotriva lui Hristos şi a Bisericii Sale, nu cinstesc de viaţă făcătoarea Cruce, sfintele icoane, sfintele moaşte, nu respectă posturile, strîmbă dogmele credinţei celei mîntuitoare. Ei nu sunt cu noi ci împotriva noastră şi împotriva lui Hristos. Întoarce-i Doamne la adevărata Ta Biserică şi mîntuieşte-i!

„De greşita înţelegere de către catolici a cuvintelor Mîntuitorului: Tu eşti Petru si pe această piatră (pe Hristos, pe Care Petru L-a mărturisit Fiu al lui Dumnezeu) voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui (Matei 16,18) depind toate rătăcirile catolicilor şi papilor şi mai ales părelnicul primat papal în Biserică şi părelnicul rang al papilor de locţiitori ai lui Hristos. Ci uitaţi-vă cîte rătăciri sunt îngăduite în credinţa papei (iar nu a lui Hristos) rătăciri ciudate, hulitoare de Dumnezeu „“ şi le veţi întoarce spatele cu nemulţumire şi groază! O trufie omenească! O trufie satanicească! Auzi, papa infailibil! O, iezuitism!”

„Catolicii recunoscîndu-l drept cap al bisericii pe papa, pe adevăratul Cap al Bisericii – Hristos L-au pierdut şi au rămas lipsiţi de Cap. Întreaga istorie a papismului dă mărturie că la catolici nu este Cap fiindcă ei fac lucruri necuvioase, luptă împotriva Bisericii Ortodoxe. Iar în învăţătura lor dogmatică – vai, cîte erezii, inovaţii, abateri de la adevăr! O, pierzător sistem papist! Singurul Cap al Bisericii cereşti, pămînteşti şi din cele mai dedesubt este Hristos Dumnezeu!” (Spicul Viu, ed. Sophia, Bucuresti, 2002)

Sfîntul Lavrentie al Cernigovului (sec. XIX)

„Vor veni aşa vremuri cînd vor umbla din casă-n casă ca lumea să semneze pentru acel singur împărat şi se va face un recensămînt al populaţiei foarte drastic”¦ Vine timpul, şi nu e departe, cînd foarte multe biserici şi mănăstiri se vor deschide şi se vor repara, le vor reface nu numai pe dinăuntru, ci şi pe dinafară. Vor auri acoperişurile atît ale bisericilor cît şi ale clopotniţelor, dar preoţimea nu va lucra la sufletul credinciosului ci numai la cărămizile lui Faraon. Preotul nu va mai face şi misiune. Cînd vor termina lucrările va veni vremea împărăţiei lui antihrist şi el va fi pus împărat”¦

Toate bisericile vor fi într-o bunăstare imensă, pline de bogăţii ca niciodată, dar să nu mergeţi în ele. Antihrist va fi încununat ca împărat în marea biserică din Ierusalim cu participarea clerului şi a patriarhilor. Intrarea şi ieşirea în Ierusalim va fi liberă pentru orice om, dar atunci să vă străduiţi să nu vă duceţi, căci totul va fi spre a vă linguşi pe voi, ca să vă atragă în ispit㔦 Bisericile vor fi deschise, dar creştinul ortodox trăitor nu va putea intra în ele ca să se roage, căci în ele nu se va mai aduce jertfa fără de sînge a lui Iisus Hristos. În ele va fi toată adunarea satanică.” (Talanţii împărăţiei, p.186)

Sfîntul Nectarie de la Eghina (+1920)

„Despărţirea Bisericilor a avut loc sub Fotie”¦, după ce Biserica Constantinopolului depăşise pericolul de a fi exclusă din Unica Biserică Sobornicească şi Apostolească, iar Biserica Romană, sau mai bine zis papală, nu mai propovăduia dogmele Sfinţilor Apostoli, ci ale papilor”¦ Cei care nu s-au renăscut prin lucrarea dumnezeiescului har în singura Una, Sfîntă, Sobornicească şi Apostolească Biserică, în nici o alta biserică, nici văzută, nici nevăzută, nu o vor face”¦ Atît timp cît cauzele principale ale despărţirii rămîn aceleaşi”¦unirea este imposibil㔦” (Stupul Ortodox, 1999)

Sfîntul Ioan Iacob de la Neamţ (+1960)

„Iar cîţiva dintre slujitorii Sfîntului Altar din ziua de azi defaimă aceste Sfinte Canoane, numindu-le bariere ruginite. Canoanele sunt insuflate de Duhul Sfînt prin Sf. Apostoli şi prin Sf. Părinţi ai celor şapte Sfinte Soboare ecumenice şi ei zic: „Canoanele, de multa vechime pe care o au, au ruginit.” Nu zic că ei de multă grăsime şi nefrică de Dumnezeu li s-a întunecat mintea şi au năpîrlit, căzîndu-le şi părul şi barba şi mustaţa, făcîndu-se ca femeile. Cum e chipul Domnului şi al Sfinţilor şi cum e chipul lor? De aceea, Sfintele Canoane ale Sfinţilor ei le calcă în picioare, dar predică sus şi tare că sunt ortodocşi.” (Hrană duhovnicească, Buc., 2000)

Sfîntul Iustin Popovici (+1979)

„Conform gîndirii unitare a Părinţilor şi a Sinoadelor, Biserica este nu numai una, ci şi unica”¦ Biserica este una şi unica, pentru că ea este trupul Unuia şi Unicului Hristos. Unde nu este Dumnezeul-Om, acolo nu există Biserică, iar unde nu există Biserică, acolo nici Euharistia nu există. În afara acestei identităţi, adică a Bisericii şi a Euharistiei, se află erezia, falsa biserică şiantibiserica. Biserica, prin dumnezeiasca Euharistie, este unitate sobornicească şi unirea lui Hristos cu credincioşii şi a credincioşilor cu Hristos. Şi în Euharistie şi în Biserică, Dumnezeul-Om Hristos este Unul şi, de asemenea, este „toate şi întru toţi.” (Col. 3:11).

Din unica şi nedespărţita Biserică a lui Hristos, în diferite timpuri, s-au desprins şi s-au tăiat ereticii şi schismaticii, care au şi încetat să fie mădulare ale Bisericii. Unii ca aceştia au fost”¦ romano-catolicii şi protestanţii şi uniţii şi toată cealaltă legiune eretică şi schismatică. Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află cu inima lor toate umanismele europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decît erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de „pan-erezie” (erezie universală). De ce? Fiindcă în cursul istoriei, felurite erezii tăgăduiau sau denaturau anumite însuşiri ale Dumnezeului-Om Hristos, în timp ce ereziile acestea europene îndepărtează pe Dumnezeul-Om în întregime şi pun în locul Lui pe omul european. În această privinţă nu e nici o deosebire esenţială între papism, protestantism, ecumenism şi celelalte secte, al căror nume este „legiune”.

„Prin dogma despre infailibilitatea papei, papa a fost de fapt declarat drept Biserică şi el, un om, a luat locul Dumnezeului-Om. Acesta e triumful final al umanismului, dar este în acelaşi timp şi „moartea a doua” a papismului iar prin el şi cu el, a oricărui umanism. Totuşi, înaintea Adevăratei Biserici a lui Hristos care de la arătarea Dumnezeului-Om Hristos există în lumea noastră pămîntească ca Trup divino-uman, dogma despre infailibilitatea papei este nu numai erezie, ci o panerezie, fiindcă nici o erezie nu s-a ridicat atît de radical şi atît de integral împotriva Dumnezeului-Om Hristos şi a Bisericii Lui, aşa cum a făcut papismul prin dogma despre infailibilitatea papei „“ om. Nu există nici o îndoială că dogma aceasta este erezia ereziilor, chinul chinurilor, o răzvrătire nemaivăzută împotriva Dumnezeului-Om Hristos. Dogma aceasta este, vai, cea mai îngrozitoare surghiunire a Domnului nostru Iisus Hristos de pe pămînt, o nouă trădare a lui Hristos, o nouă răstignire a Domnului „“ numai că nu pe crucea cea de lemn, ci pe crucea de aur a umanismului papist. Şi toate acestea sunt iad, iad, iad pentru sărmana fiinţă pămîntească ce se numeşte om. Acolo unde Îl înlocuiesc pe Dumnezeul-Om Hristos cu omul, fie şi cu cel numit infailibil, acolo se desparte trupul de Cap. Şi după cum din această pricină Biserica dispare de acolo, tot aşa se pierde şi ierarhia apostolească divino-umană şi succesiunea apostolică sacramentală.” (Biserica Ortodoxă şi ecumenismul, 2002)

Arhimandit Gheorghios Kapsanis, egumenul M-rii Grigoriu, Athos

„Ce este ecumenicitatea? Bisericile Ortodoxe din întreaga lume sunt organizate, din punct de vedere administrativ, în Biserici locale sub conducerea unor sinoade locale, respectiv patriarhii. Toate bisericile locale sunt organizate la rîndul lor sub forma unui sinod ecumenic din care fac parte reprezentanţi ai tuturor Bisericilor Ortodoxe locale.
Ce este ecumenismul? Ecumenismul în schimb, este o formă instituţională prin care, sub numele păcii şi al unităţii, sunt adunate la un loc toate religiile lumii precum evrei, musulmani, budişti care nu cred în Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, şi unde se dezbat probleme economice, politice, sociale, culturale etc. Ecumenismul caută prin toate acestea să se impună ca noua religie a viitorului. Cu certitudine, Biserica Ortodoxă este ecumenică adică sobornicească. Una este însă ecumenicitatea şi alta este ecumenismul. Biserica Ortodoxă este ecumenică, dar nu ecumenistă. Ea rămîne ecumenică atîta vreme cît nu cade în ispita ecumenismului. Ecumenicitatea constituie expresia deplinătăţii Bisericii şi se propune şi celorlalţi, fără să se împartă sau să se ajusteze după concepţiile omeneşti. Aşadar Biserica noastră Ortodoxă este ecumenică şi deoarece întreaga lume are nevoie cu adevărat de ecumenicitatea ei, este necesar ca ea să se menţină ecumenică şi să nu cadă în ecumenism. Iar aceasta nu numai pentru a-şi păstra ecumenicitatea ei, ci şi pentru a ajuta cu adevărat lumea.
Un rol important în mişcarea ecumenică îl are teoria ramificaţiilor care este o erezie eclesiologică promovată în cercurile teologice aşa-zis moderniste, a cărei esenţă este că toate confesiunile creştine existente în momentul actual sunt văzute ca ramuri egale ale unei singure Biserici a lui Hristos şi care deţin în mod egal harul Sfîntului Duh şi Adevărul Divin. La baza acestei învăţături eretice stă interpretarea incorectă a procedurilor canonice privind primirea în Biserică a ereticilor si schismaticilor.” (Ortodoxia şi internaţionalismul religios, ed. Scara, 1999)

Cucernicul Părinte Gheorghe Calciu

„Înţelegerea ecumenică de unire şi armonie a lumii este de fapt o formă amişcărilor internaţionaliste pe plan religios, în care se încearcă desfiinţarea naţiunilor, instituirea unor guverne mondiale, pe care nimeni nu le-a uns şi care urmăresc doar gloria lor, buna lor viaţă şi satisfacerea dorinţei de a conduce popoarele. Ecumenismul acesta este în sine o acţiune diabolică şi sunt de acord cu unii teologi greci care spun că ecumenismul este cea mai mare erezie a secolului nostru… Am sperat că Romînia va fi următoarea ţară care va ieşi din ecumenism.” („Ziua” de Bucureşti, 5 dec.1998, pg.8)

Mitropolitul Ierotei de Nafpaktos

„Poate fi spus că de este o mare erezie astăzi, este aşa-numita erezie eclesiologică, care se confruntă mai ales cu păstorii Bisericii. Este o mare confuzie astăzi despre ceea ce este Biserica şi care sunt adevăraţii ei membri. Se confundă identitatea Bisericii cu alte tradiţii umaniste şi se gîndeşte că Biserica este fragmentată şi despărţită, dar mai mult se ignoră singura cale de mîntuire a Bisericii.”

„Papistaşii nu au preoţie nici taine”¦ Vaticanul nu este biserică, ci un sistem politico-economic situat în afara Bisericii, iar papa cu toţi „clericii” Vaticanului nu sunt urmaşi ai Apostolilor, nu au predania şi succesiunea apostolic㔦 Papistaşii sunt francolatini, iar pe deasupra şi eretici. Papismul se află în afara Bisericii”¦, şi pentru că în afara Bisericii nu există Taine, pentru aceasta clericii papistaşilor şi însuşi papa, pentru noi ortodocşii, nu au preoţie, adică au fost tăiaţi de la succesiunea apostolică. Dacă se va pierde Credinţa Ortodoxă, atunci nu va mai exista nici Biserică, nici Dumnezeiasca Euharistie”¦ Părinţii Bisericii din veacul al VIII-lea observaseră că papismul, sub influenţa francilor, a schimbat teologia ortodoxă şi astfel nu mai făcea parte din Biserica Ortodoxă care păzea în întregime adevărul revelat. De aceea, papa nu mai era pomenit în Diptice.” (Cugetul Bisericii Ortodoxe, Cap.I)

Cuviosul Ghenadie Sholarios, Patriarhul Constantinopolului (sec.XV)

„O grecilor (romînilor, n.n.) vrednici de milă, de ce încă rătăciţi şi lepădînd orice nădejde în Dumnezeu căutaţi ajutorul francilor (Europei, n.n)? Cum de împreună cu întreaga Cetate, care curînd va cădea, pierdeţi Ortodoxia voastră? Milostiv fii mie Dumnezeule! Aduc mărturie înaintea Ta că sunt nevinovat de această nelegiuire. O, bieţii de voi care vedeţi ce se-ntîmplă în jurul vostru şi în vreme ce robia vă este tot mai aproape, vă lepădaţi de credinţa părinţilor voştri şi primiţi fărădelegea! Nu mă voi lepăda nicicînd de tine, iubită Ortodoxie, şi n-am să te ascund Sfîntă Predanie, cîtă vreme duhul meu mai sălăşluieşte în trupul acesta.” (Sinodul de la Ferrara-Florenţa, ed. Scara, 2002, p.161)

Sursa: GRAIURI ORTODOXE, Învăţăturile Sfinţilor Părinţi asupra ecumenismului